Omu’ sfinteste locu’
S-a intamplat aseara o chestiune care mi-a picat atat de bine incat tre sa v-o zic si voua. Dupa un week-end in care unii v-ati odihnit iar altii am muncit, ma indreptam agale spre casa. Mijea de intuneric, plouase toata ziua, soarele pe cale de disparitie penetra norii cenusii si imbibati de ploaie cu niste ultime raze nevolnice. Inainte de a se duce la culcare.
Tot mai bine decat nimic, apucasem sa-i vad un pic lucirea. La mine o zi fara soare e o zi aproape pierduta, meteoroligic vorbind. Opresc la magazinul din coltul strazii mele. Magazin de Voluntari, gen “bomba”. Adicatelea camaruta de 6 metri patrati cel mult, recent dotata cu usa de termopan, burdusita cu toate maruntisurile necesare unui trai mediocru.
Dar are paine, are apa, are tigari, mi-e in drum, e bun. Oprirea mea era dedicata taman achizitionarii de tigari. Inauntru, “patroana” si “patronu”. Ea mai negricioasa asa, de felul ei, dar tare amabila intotdeauna. Unul dintre putinii comercianti care nu-si infige ghearele in franzela ci o prinde frumusel cu punga. Si unul dintre putinii comercianti care lasa maruntis de la ea, daca nu ai sa-i dai. “Nu-i nicio problema, imi aduceti maine daca aveti…”
El mic si patrat, rosu-n obrajori mai toata ziua, cu privirea usor sticloasa. Om cam din topor, dar probabil pe gustul clientilor. Care in marea lor majoritate sint muncitori ai zonei ori localnici ai vechiului Voluntari agrar. Comunitate ce nu a abundat niciodata de intelectuali fini si rasati. Nu ca i-as judeca, Doamne fereste, da-i vad cum baga bere pe sub musteti la primele ore ale diminetii. Niste artisti, ce mai…
Deci deschid usa de termopan, ma duc la tescherea, vaz raftul cu tigari, trec in revista marfa care-i la vedere, constat cu durere ca nu exista ce cautam io. Si aud vocea “patroanei”, ce aranja niste vrute si nevrute in mignona vitrina frigorifica a edificiului:
- Aaaaaa, in sfarsit! Ati venit sa va luati tigarile! De cand va astept…
Io, placut surprins de faptul ca stie de ce-s pe acolo, ma intorc curios spre ea.
- Tigarile?!
- Da, tigarile.
Si urla una sanatoasa spre patronu’, ce parea usor aghezmuit si muta nu tocmai stabil pe picioarele lui niste lazi de paine.
- Da-i domnului tigarile alea pe care le-a uitat. Vezi ca-s puse bine, sint ale lui!
Enuntul m-a descumpanit total vreme de vreo 10 secunde. Pana mi-am adus aminte. In urma cu vreo doua saptamani, la o alta oprire, cumparasem de acolo (pe langa altele) si un pachet de tigari. Pe care, in oboseala mea, il uitasem pe tescherea. In seara aia imi picase extrem de rau cand, acasa, dupa ce luasem o cina extrem de nesanatoasa, as fi vrut sa rasucesc o tigare. Si mi-am dat seama ca n-am.
- Tigarile… Aaaaa, da, alea pe care le-am uitat demult?! Pai a fost acu… nici nu stiu cate zile.
- Alea, alea. Am iesit atunci, seara, dupa dumneavoastra si v-am strigat. Dar ati plecat repede. De atunci le tot pastrez. Le-am pus deoparte si nu le-am dat la nimeni. Chiar daca s-au terminat tigarile de felul asta si mi-au mai cerut si altii.
Bre dragi prieteni, jur ca m-am induiosat. De-a lungul ultimilor ani s-a intamplat la zeci de ori sa cumpar ceva dar sa uit sa bag in plasa. Ca asa-i de la o vreme, uiti. Si tot in magazine de-astea mi s-a intamplat, unde nu eram vizitator ocazional ci client fidel. Nimeni niciodata nu si-a adus aminte. Nimeni niciodata nu mi-a pus “bunul” meu, deoparte, sa mi-l dea la vizita urmatoare.
Dar oamenii astia, proprietari de “bomba”, de la care nu aveam nicio pretentie si pe care i-am descris drept “ea negricioasa” iar el “mic, patrat si rosu in obrajori” o facusera. Invatat fiind cu comersantu’ roman care in cel mai bun caz iti da buna ziua si restul intreg, am uitat in timp sa am pretentii si, pe langa calitatea serviciilor, sa constat si calitate umana.
Ei uite ca mai exista speranta. Din nou ma lasasem orbit de aparente, desi mi-am propus sa nu mai fac asta.
Si-n seara de aseara, dupa trei zile de munca, flamand ca un ogar si obosit tot ca un ogar dupa cursa, am ajuns acasa zambind. Deh, ce mult face sa dai peste niste oameni oameni.
‘ete-te, prima!
Clar, omu’ sfinteste locul.
Stiu cä i-ai multumit, Dono. Si cä ei, ca si OM i-a fost de ajuns. Dar, te rog eu sä-i duci o floare. Din experientä iti spun cä meritä.
Hai la cafeaua de luni, Gunoieri!
Säptämänä frumoasä vä doresc, dragilor.
Ah! Si bunä dimineata!
Nu-i duc floare ca ma ia ala mic si patrat la goana daca-l prind aghezmuit
Ooo, foarte frumos din partea lor, insa e firesc sa fie asa, au clientela mica fiind magazinas de cartier si trebuie sa tina la care le fac vanzare…cand eram in Cluj aveam langa bloc o ghereta cum zici tu, cu paine si apa (ca no, eu nu fumez
) insa ce am observat e ca, de fiecare data cand era patroana acolo, lucrurile mergeau struna, era foarte draguta cu toti clientii,zambitoare, etc. Cand era angajata ei, o fufa din bloc, mai ca nu trata clientii ca pe milogi, de zici ca era magazinul ei…nu stiu de cate ori a trebuit sa astept de-a moaca pana termina ea de aranjat 3 frunze pe un raft, lucru care nu se intampla cu patroana…
Mai sunt multe mentalitati de schimbat in vremurile astea(din pacate).
O zi si o saptamana usoara tututor
Uite ceva care mai indulceste o dimineata nesuferita de luni; la cat mai multi comersanti de genul asta!
in sfarsit, exista speranta ! Amin !
Andreea, asta-i mentalitatea pe care am intalnit-o la comersantul-hotelierul grec. In insule predomina afacerile de familie iar sloganul e “clientul nostru – pretenul nostru”. De-aia dupa prima vacanta am mai facut 4. Iar anul asta vom merge din nou, desi copilul va fi foarte mic.
neata si aici!
vezi dono,lucruri bune se intampla mereu,doar sa ai rabdare sa le astepti.
o saptamana usoara tuturor!
Buna de dimineata! Da, mai rar astfel de oameni insa tocmai datorita lor ne dam seama ca nu suntem singurii cu bun simt si cu atitudine…adica mai avem o sansa.. O saptamana reusita tuturor!
In sfirsit. S-a schimbat feng-suiul, karma, soarta, ursita si cite or mai fi. Ti-a trecut perioada de tepuiala. Acum poti sa o iei de la capat cu aia de la cablu, de la service si chiar de la alimentara.
Buna dimineata!
Lavy, sarumana de cafea!
Dono, m-am binedispus de dimineata c-o melodie din copilarie, am mai citit si postul asta si-am zambit, deci clar va fi o saptamana frumoasa! Eu asta va doresc tuturor.
Dono cum il cheama pe hotelierul tau grec??????? Ca astia tre sa fie mediatizati pt ca merita
f frumos si da, intr-adevar lectie de omenie:)
saptamana frumoasa si linistita sa aveti;))
stai linistit, ca suma intamplarilor de factura opusa te va face in curand sa uiti. si, ca sa bat cel mai cel pesimist, nu-ti fie frica, ti-au dat inapoi pachetul de tigari in speranta ca data viitoare uiti un milion linistit
hehehe
link exchange?
Ada, ma bucur ca ai zambit
Eo, nu cred si oricum prefer sa raman optimist. Link exchange nu. Dar bun venit.
Mas, nu mai stiu, am stat la mai multi, toti au fost la fel. Adica super ok. Bun venit si tie.
Buna ziua.Bravo si cinste lor.Asa oameni sa tot intilnesti.Chiar ca iti fac ziua mai buna.
Aduc motopompa sa scoatem apa? 
O saptamina frumoasa sa aveti.
PS:Doamna din cele doua povesti e de toata admiratia.Daca ai asemenea cunostinte, esti norocos.
PS2:Plngaciosilor
excelent..parca mai imi creste moralul .Un pic.
chiar dragut din partea ei… m-a inveselit..mai sunt si oameni buni pe care ne putem baza atunci cand suntem aiuriti
Buna ziua spre seara. Scrierea urmatoare va fi despre comportamentul unor angajati ai unei institutii private in raport cu un client. Vedeti voi despre ce-i vorba.
Buna ziua!
Eu am patit-o si mai si. Intr-o zi am uitat sa iau restul de la 1 milion. A doua zi nu-mi iesea socoteala, si mi-am amintit de drumul la alimentara. Ii zic vinzatoarei care-i baiul, ea o suna pe colega care era pe tura cu o zi inainte, si-mi restituie restul. Nu era o “suma” dar gestul conteaza.
La fel, eram intr-o cabina de proba la mare, cineva isi uitase aparatul de fotografiat. L-am luat si i l-am dat casierei, care il privea hulpav. Habar n-am daca i l-a restituit uitucului sau daca ala o fi venit sa si-l recupereze. Prietena cu care eram a fost de parere ca n-o sa i-l dea inapoi, moment in care m-am vazut nevoita sa-i amintesc ca in urma cu o vreme ea si-a uitat o geaca de piele intr-un magazin si dupa o saptamina cind si-a dat seama ca i-a disparut, s-a dus si si-a recuperat-o.Si ca prima conditie cind le pretindem altora sa fie corecti e sa fim noi insine corecti.
Asadar, se poate.
povestea ta m-a dus cu gandul in alta parte;
cat de important este sa treci prin scoli; sigur e important, pentru mine foarte important pentru ca altfel nu as putea sa fac ce fac.
dar si mai important e sa ai cei “7 ani de-acasa”; sa ai bun-simt; sa ai respect fata de cei din jur, adica prin ceea ce faci sa nu-i lezezi (nici macar cu vorba, darmite cu fapta).
daca toti am fi asa, sau macar daca ne-am dori sa fim asa,….
Dono, inseamna ca eu is norocos de felul meu. Tot timpul dau de vanzatori atat de amabili cu restul, incat mai cumpar ceva, numai ca sa nu raman eu dator. Si de bronzati cinstiti. Pun linkuri catre povesti, ca-i prea mult de copy/ paste (bre, acu’ cand incercam sa pun linkuri am realizat ca una din povesti am scris-o starnit de un post al tau!
) ):
Pietarii tigani te fura! Toti!
Tiganii ie hoti! Toti!
‘neata!
Cafea fierbinte pentru o intregä zi de marti frumoasä dau, dragilor.
Buna dimineata, prezent!
Omu sfinteste locul, 2.
Merg la o farmacie mica, de cartier marginas. O farmacista frumusica ma serveste imediat: o alifie 8 lei. Scot o hartie de 100, atat aveam cash. Ma intreaba de marunt, normal. N-am, zic. Dar platesc cu cardul, sa evitam orice discutie.
Iau alifia, plec linistit.
Next stop, la benzinarie – plinul la Panda 135 lei. Dau sa scot cardul, sa platesc. Nu-l gasesc, pfoai sa vezi ca l-am uitat la farmacie. Las talonul si buletinul garantie la benzinarie, ma intorc la farmacie. Frumusica ma astepta: Am sunat la banca, pe numarul de pe card, v-au sunat ei sa va anunte, nu?
Nu, mi-am dat seama la benz…Si brusc realizez ca necazurile nu s-au incheiat. Am sunat la banca sa anunt ca am intrat in posesia cardului. Too late, era deja blocat. Deblocarea dureaza o sapatamana, costul deblocarii 15 lei. Ok…
Farmacista care asista la discutia mea cu banca isi da seama ca n-am cum sa-mi recuperez buletinul si talonul de la benzinarie si ma intreaba de cati bani as avea nevoie ca sa completez suma cash…35 de lei, zic, abatut. I-a scos pe loc si, rusinata, de parca ar fi gresit cu ceva, m-a rugat sa-i iau si sa-i aduc cand pot…
Draguta de ea!
E, normal ca i-am dus imediat inapoi.
haha , Tiganii ie hoti! Toti!