Ospatul cavalerului rupt in cur

Iesisem sambata cu-consoarta la plimbare pe centru. Sa ne bucuram de o zi insorita, sa mai vedem si noi orasul Bucuresti si orasenii. Ca de Voluntari sintem cam satui. Ne ia foamea de la atata mers la pas, hai sa mancam undeva. Unde?

Undeva langa Piata Palatului vedem ca scrie deasupra unei intrari spre un subsol:” Excalibur – Restaurant medieval”

Asta-i! De cand imi doream sa mananc intr-un asemenea lacas de indestulare. Unde halcile se rup cu mainile goale, te manjesti de friptane pana pe frunte, te ghiftuiesti pana mergi cracanat. Sa coboram, asadar, domnita! Si coboram. O intrare lunga, ca un gang, la capatul careia era poarta propriuzisa a restaurantului medieval. Si in fata portii, ce minune, o vedem pe sabia Excalibur infipta intr-o stanca… Bravo, bravo, imi place, gandesc io, astia respecta legenda, isi respecta numele.

Sa intram! Si am intrat. Pai inauntru, vreau sa va spun, s-au cam chinuit cinistitii designeri de interior. Si nu prea le-a iesit mare lucru. In primul rand multi pereti sint din BCA netencuit. Eu stiu ca intentionau sa imite zidurile unei cetati, dar nu le-a iesit. Arata mai degreaba a constructie comunista neterminata, langa care te astepti sa calci in rahatul paznicului de santier. Pe pereti nu vezi o arma, o panoplie, o sulita, o spada, o arbaleta. Nimic. Propritarul nu a facut rost de o armura. Una singura. Pai ce restaurant medieval ai tu?! Fara armuri si arme medievale?!

S-au straduit insa la pictat pereti, cu tot felul de simboluri si chipuri.  Plus neste steaguri picatate. Cred insa ca picturile au fost facute de clasa a 2-a C de la Scoala 159. Cam asa pictam si eu in clasa a 2-a. Ba nu, mai bine, ca aveam talent la desen. Mesele din lemn masiv erau prea lacuite si deschise la culoare, pe jos era pusa gresie de exterior. Blasfemie, puteau pune si ei piatra, podea ori caramida. Ori paie. Muzica era pe alocuri cu tenta medievala, din cand in cand mai incepea si un country – legatura fiind probabil ca wild vestul a fost evul mediu al americii – dar am primit spre auditie si hitul ala din Titanic, a lu Celine Dion, insa varianta instrumentala.

Mancarea: meniul suna fantastic, parca vedeam stivele de carnati, coaste, jumatati de dobitoace smulse din rotisor, de deasupra jarului. Toate erau promise cu “cartofi regali aurii”, legume, branza. Ei am comandat “Cina lui Sir Lancelot” iar sotia ceva cu “Milady” in nume.

Au venit si mancarile. In loc de coaste aveam o bucata de kaizer prajit. Mai aveam un fel de bucata de piept de pui batut cu ciocanul si fript. Si o o cefa de porc. Aia a fost buna. Atat. Cartofii regali aurii sint cartofi prajiti, taiati mai bucati mai mari. Legumele sint crude. Varza taiata marunt, cruda. Boabe de mazare. Am avut noroc cu mujdeiul, am inecat bucatele in mujdei si le-am mancat. Mi-era atat de foame.

Pret? 690 de mii fara bacsis. Pentru doua felul doi, doua ape si un pepsi la 200 mililitri. Nu foarte scump, dar destul de scump pentru salariul mediu pe economie.

Concluzia? Hai sa fim seriosi… Cand e vorba de ev mediu, pretentiile mele sint foarte mari. Daca vreti restaurant medieval adevarat, vizitati-l pe cel din Budapesta. Ca sa nu zic Londra.