Plecaciune durabilitatii din vechime
Vineri (inainte de a primi o trista veste) spalam niscaiva pahare fluierand binedispus. Printre paharele respective se numarau si cateva bucati dintr-un set care are o poveste draga mie. E vorba de 6 pahare castigate acum mai bine de 40 de ani la Loto. Da, pe atunci se castigau si pahare. Le-a castigat bunicul. Si au fost printre putinele lucruri cu care am venit in traista, la Bucuresti. Sint cam urate ele, mov, au avut inscriptionat pe ele cu auriu “Loteria Romana”, inscriptie razuita grijuliu de tata.
Dar mi-s dragi, ca am venit cu ele de acasa. Si mi-s dragi ca au supravietuit in formatie completa mai bine de 4 decenii. Nu s-a spart niciunul. Le consideram un simbol al trainiciei, durabilitatii, temeinicitatii lucrurilor din batrani. Dar sa revenim. Le spalam. Si, pentru ca-s deosebit de inteligent, paharele spalate le pun cu gura in jos pe marginea blatului de la bucatarie. Doar 75% din gura paharului e pe blat, 25% e in aer. Ca sa se scurga apa pe gresie, zic eu, nu pe blat. In plus paharele pot “respira”, nu se aburesc. Deci faceam un fel de echilibristica-cu paharele stramosesti. Si inteligentul de mine se intinde (eu fiind pitic) spre un dulap suspendat deasupra chiuvetei. Tricoul mi se ridica deasupra burtii, din cauza extensiei. Asez ce am de asezat sus in dulap. Ma destind. Tricoul mi se lasa din nou in jos, peste burta. Prinzand insa la interior – adica intre burta si tricou – unul dintre paharele stramosesti asezat pe marginea blatului. Iar paharul este tras de tricou jos de pe blat…
Si ca in imaginile derulate cu incetinitorul vad cum paharul batran de peste 40 de ani, care a supravietuit comunismului, crizei rachetelor din Cuba, ajungerii omului pe Luna, asasinarii unor presedinti, molimelor, foamei, mineriadelor, blablabla, cade spre dura gresie fabricatie Spania 2006. Intepenit, il urmaream. Orice miscare de salvare era tardiva. Urma sa aterizeze intre picioarele-mi fabricatie 1975. Durabilitatea urma sa se faca cioburi intre degetele-mi chircite de panica, spaima, regrete, vinovatie. Lacrimile dadeau deja sa-mi tasenasca pe ramasitele de sticla mov. Paharul se rotea in cadere. 40 de cm – 30 de cm – 20 de cm – 10 cm - 5 cm – jbang!!!!
Inchisesem ochii…Ooooo, Doamne, de ce am spart paharul?! Deschid ochii. Paharul se rostogolea undeva spre mijlocul bucatariei. Pe gresie. Intreg! Minune! Minune! Nu pot sa cred! Fug iute la pahar, il iau sa-l verific. Si constat ca dragul de el cazuse pe “fund”, un fund gros, adevarat, dublu, de sticla tare. Si doar acolo se ciobise un pic. Pic pic. Mi-a venit sa-l pup, pahar de fier ce e el, pahar ca va sfida mortalitatea casabilei sticle. L-am spalat cu drag, i-am mangaiat ciobitura, spunandu-i ca cicatricele pot fi chiar atractive. Si l-am asezat langa ceilalti 5 frati ai lui. Inca intregi.
Si acum sa va zic de ce iubesc asa mult aceste pahare. Pentru ca toate celelalte seturi pe care le-am luat de-a lungul vremii sint “oale si ulcele”. Toate s-au spart. Il dobori pe unul cu cotul, se rastoarna doar pe o laterala (fara a cadea) si se sparge. Ii tragi un bobarnac la altul, se sparge. Incorzi un pic buzele in timp ce bei, se sparge. Tragi un partz in sufragerie si se sparg 8 pahare in bucatarie. Cam astea sint paharele (de duzina) de azi. Si campioni (din punctul meu de vedere) sint laudatii Ikeea. Dragii mei, fac astia pahare de unica folosinta. Frumoase, mandre, aspectuoase, de rahat. Pana acum am spart 2 sau trei in timp ce le spalam. Si nu spal ca macelarii. Si nu asta-i singura problema. De fiecare data mi-a intrat cate un futut de ciob fix in palma. Si s-a lasat cu sangerari masive, tinut de degete prin gura (fara nicio conotatie sexuala) si ura tot mai multa acumulata impotriva Ikeei. Cea mai slaba sticla din lume, dai putini bani e normal sa primesti o laie balaie, mai lasati-ma cu Ikeea.
De incheiere. Am luat drept semn “divin” faptul ca paharul castigat acum 40 de ani la Loto nu s-a spart. Si am jucat la Loto. Am prins un numar. Concluzie: tre sa dau cu toate 6 de gresie. Daca nu se sparge niciunul din 6, inseamna ca prind 6 numere la Loto. Cam care sint sansele?
Si acum sa auzim povesti despre lucruri de demult demult, care inca exista in viata voastra si la care tineti.
Nu-i nimeni: Prima !!! (?)
nu e lumea pe faza
Haha, si eu tot un numar am nimerit ieri. Am bagat prima data in viata mea, convinsa (nu intreba de ce) ca voi castiga. Eh, planul de a construi un centru pt napastuiti alaturi de vilisoara mea cu cele 3 masini de lux ale barbatului in ea, nu prea a placut cui trebuie !…
). Nici nu prea am sanse avand in vedere ce uragan sunt in bucatarie. Barbatu-mio isi pune mainile in cap si castile pe suflet cand ma apuc de aranjat oale/vase/tacamuri.
Anyway (cum zic romanii), nu prea pastrez eu lucruri vechi, desi inainte tineam si bucatile de hartie folosite (meteahna batraneasca
a doua???eu am un ciocan de snitele de la bunica mea, cred ca are 40 de ani(ciocanul, nu bunica)….tin foarte mult la el, in cate case m-am mutat l-am luat dupa mine….sunt cu capu’?
Mia, daca esti o Mia noua iti spun bun venit! Da’ te rog sa mai adaugi ceva la “Mia”, ca mai avem una mai “veche”.
Sansele ca toate cele 6 pahare sa nu se sparga “accidental” sunt aceleasi cu sansele de castiga la Loto in general. Ironia sortii poate fi numita asta, sau o sansa din miliarde.
Ce am eu lucruri de demult- demuuult? Imbracaminte. Cämäsi de noapte de-ale mamei bunicii, fuste si bluze de-ale bunicii si o ie-dragä . Am si oale si ulcele dar, sunt puse “bine”, la pästrare.
N-am avut curajul sa le folosesc la bucatarie, de teama sa nu le sparg. Da’ dacä matale, Dono, zici cä-s asa rezistente, in conced’ o sa gatesc o fasole intr-o ulcicä. La vaträ, längä foc. Sper sa iasä la fel de bunä.Sä nu uit, la sfärsit, sa pun leustean!
Gata! Zi frumoasa, dragilor!
Buna dimineata! Cel mai vechi lucru de pe vremea bunicii, is io
Eu detin o frumoasa geanta de catifea, cusuta manual. Margele, paiete, accesoriu al bunicii mele, comoara mea, azi.
O zi buna…
Nu sunt veche, sunt trecuta prin viata…aaaa…blog. Neata si de la mine. Sunt si eu prezenta, alaturi de cealalta Mia.
Neata si aici!
Bine ca a supravietuit paharul si in cinstea paharelor vechi zic urmatoarele: mamicuta mea draga ( nu Ada , cealalta mamicuta ) detine un set de pahare inca de cand avea ea 18 ani, le-a primit de la un admirator de al ei, si sunt pahare de cristal cu picior si foarte rezistente. Numai eu stiu de cate ori le-am scapat in timp ce le spalam si nu au patit nimic. Intr-adevar se faceau altfel lucrurile pe atunci, tin minte cum eram la bunici si ei aveau toata vesela de la fabrica ” Faianta” si a naibii farfurii nu se spargeau cum se intampla cu astea de acum, pe care daca le scapi un pic,se crapa in mici mici bucatele..unde pui ca mai ai si nenorocul sa te tai ( been there done that)
Si inca ceva, de cand lucrez la firma unde sunt acum , recunosc am spart 5 pahare in timp ce le spalam, dar jur ca numa putintel am dat cu ele de marginea blatului si s-au facut praf in mainile mele..
Au si ai mei vesela primita de bunica la nunta…asta sa fi fost acum vreo 70 de ani…farfurii nu prea frumoase dar dintr-un portelan gros si rezistent. Unele s-au crapat dar sunt intregi si se pot folosi. Se mai crapa vesela de astazi? Se face tandari si te pui pe adunat cioburi.
Buna dimineata.O zi si pe urma o saptamina super tuturor.
Eu recunosc: multe lucruri nu se fac la fel ca pe vremuri, da’ mie nu-mi plac lucrurile vechi decit in cazul in care au o semnificatie foarte puternica.
Mi-am amintit: avem un set de cafea batranel rau – cam 70 de ani, de pe la Moscova primit de bunica. Arata impecabil si e pictat intr-un mare fel. Mai egzista si o oglinda fermecata de peste 100 de ani. Hmmm, is cam batran totusi. Cred ca deschid un magazin de antichitati. Io o sa vand
Si eu am mai un felinar exteam de vechi, cu gaz lampant, abajur de cristal si oglinda. L-am sters, dichisit si pus intr-un raft.
Sburlea, tu o sa vinzi cel mai bine.
Daca stau bine sa ma gandesc sunt multe lucruri vechi pe care le am eu ori mami, de fapt mai mult mama ca daca era sa ma car cu toate in Bucuresti nu mai aveam loc de nimic..:p
Am si eu una bucata felinar, aa si mi-am adus aminte de o sa nemteasca de piele la care ravneam eu cand eram mica,fiind pasionata in ale calariei..mai e si acum, e veche inca de pe vremea lu nenea strabunicu, poate fac cumva si reusesc sa intru in posesia ei.
Neata si aici
Eu am o masuta rotunda. Are scrijelit pe o parte 1935… deci e pensionara, dar tin sa va spun ca se tine bine bine. Si mobila de la mamaia mea a fost intai la mine acasa pana sa vreau eu acum ceva ani biblioteca sofisticata cu bara de aluminiu (careia dupa 1 an i s-a desprins placajul ala din spate si i s-a mai dezmembrat si un sertar pentru ca i-au sarit niste cuisoare). In schimb mobila de la mamaia de cand era mama fata mare e in stare de perfecta functionare. Si mai am un frigider de vreo 20 de ani, nu are nimic nimicutz, e mumos si merge bine, doar ca i-a spart subsemnata manerul de care se tragea.
Frigiderele ”Fram” mai funtioneaza si acum in ti´mp ce lucruri cumparate acum 2-3 ani se dezmembreaza. Da, suntem o societate de consum fiindca ne obliga calitatea lucrurilor de pe piata.
Eu am mobila din dormitor.. stile art nouveau, leat 1890, cumparata acu’ 40 de socrul meu cand s-a vandut la licitatie mobila din castelul unui baron sicilian care-si jucase (si pierduse) toata averea la casino. Noptiera mea e un pic scrijelita langa blatul de marmura, se cam hatana pe picioare, dar rezista eroic. Da-i facuta ciudat, aproape fara cuie, cu bucatile care se fixeaza in coada de randunica unele in altele. Parca-i puzzle, nu mobila.
Neata!!!!!Eu am de la saraca bunica o zaharnita, sper ca asa se spune, care are venerabila varsta de peste 30 de ani si nu are nicio problema, cu toate ca saraca a fost zgaltaita bine la viata ei. Iti dau dreptate cu paharele din ziua de azi si nu numai: cand mergi sa iei un set de ceva, ar tb sa cumperi doua ca sa le inlocuiesti pe cele sparte:D
Eu n-am nimic de povestit acum, doar va foarte salut!
Salutul tau deja prinde vechime, deci e extrem de valoros si ne e deopotriva drag. Asa ca te cotnra-foarte-salut!
Io va zic_ca am vechi cam tot ce-i in casa la bunica. Inclusiv bunica
bună ziua! părinţii mei au o maşină de cusut Singer din 1870 şi un cufăr de zestre maramuresean(sa tot aibă vreo 85 de ani, căci stăbunica mea s-a căsătorit prin 1920).
Neatza
Printre toate vechiturile voastre ma laud ca sint posesorul unui tricou nou
Buna ziua!
Cred ca mai are de pastrat ceva. 
Ca vechituri dragi… am acasa un casetofon mai batran decat mine, am crescut cu el ascultand casete cu Sandra, e in perfecta stare de functionare… desi a luat trante din partea subsemnatei.
In rest… mi-a facut, cand eram mai mica, bunica mileuri si mi le tine bine puse, sa mi le dea ca zestre.
Asterix, te-ai mai imprietenit cu el?
(el=tricoul)
Ziua buna lumeeee!!!
si parintii mei au acasa o icoana de lemn de aprox 400 de ani(e toata mancata de carii dar se mai vede pictura Sfantului Nicolae) mostenire de la bunicul care o avea si el mostenire de la mai stie Dumnezeu cate genertaii dinaintea lui
horea, nu fa publica adresa parintilor. Picturile vechi bisericesti se cam cauta
nenea dono, se zice “incordezi un pic buzele in timp ce bei”, ‘incorzi’ nu exista
ziua buna!
eu am mostenit o durere de spate, uneori, cica de la tata care o are de la bunicu cadou si asa mai departe ..
Multumesc, tanti jeni, mai am si eu scapari… Bun venit!
Mda… Ma tot gandesc daca si calvitia s-o mosteni…
ai de unde s-o mostenesti? Eu stiu ca unul dintre factori e purtarea palariei. Fie ea si de cardinal
Uite, ceva mai inedit si aproape de-o varsta cu mine : o goanga maaare prinsa intr-un fel de caramida din sticla/cristal. Ai mei au primit-o de prin strainataturi prin ’80 si au facut imprudenta s-o lase pe mana mea. Nu stiu nici acum ce specie este, dar cu picioarele intinse e cat palma mea, are 2 coarne lungi pe cap, parca ar fi un rinocer, culoare roscata, niste falci muscacioase, gheare zdravene la picioarele lungi. Imi placea sa ma joc cu figurine din acelea mici de cauciuc, imi inchipuiam ca goanga aceea era un monstru
). De cateva ori a si zburat direct pe jos si odata, vara-mea a dat-o de capul lui varu-miu (n-au patit nimic nici goanga, nici varu-miu, doar vara-mea a incasat-o).
Acum sta cuminte pe un raft… si ii mira pe multi, daca o fi adevarata.
Eu astept sa avem casuta noastra (cuibusor de nebunii) si apoi ma duc sa-mi golesc bunicii de toate cele vechi. Lada de zestre a lu bunica are scris numele meu pe ea >:)
Dono, tata are un par antigravitational si extrem de cret. Deci, nu prea! Pe mama o banui de ceva peruci da’ nu m-am riscat inca sa o trag de par. Sau o fi, intr-adevar, de la gluga?
Paharele alea va ingroape pe toti
).eu n-am nimic vechi al meu..decat o moneda…din 1200..am cazut intr-o groapa si am gasit-o in timp ce injuram
Ce moneda? (tocmai ai intrat intr-o veche pasiune de-a mea…)
Colectionai monede ,Dono?
Si afara este asa de placut…
(voi ati inceput, da?)
(noi incepem mereu)
Asterix te mananca tricoul ?
De azi dimineata am facut 5(cinci) drumuri prin fata unei anumite institutii, pe la bariera, ca sa ma vada lumea
Salut! Long time, no see
Eu nu incetez sa pierd si sa regasesc o bratara primita de la matusa mea acum 15 ani. E o bratarica mica de argint pe care o regasesc de fiecare data. Odata am pierduto in sala de sport, la liceu si apoi am regasito dupa 3 luni in casa unei prietene. O gasise ea si o pusese pe masuta, in cosul lucrurilor pierdute, poate proprietarul se va indura sa o vada. O am si in ziua de azi si o port cu drag. Se zice ca lucrurile daruite cu drag stau langa tine toata viata…
Servus pufy! Bine, sanatoasa? In alta ordine de idei:
“Se zice ca lucrurile daruite cu drag stau langa tine toata viata…”
Ca si calvitia? Mai ales atunci cand mostenirea e atat de puternica incat se transmite si la pisici, nu cardinale?
http://www.faracuvinte.com/albums/userpics/normal_lazy%20cat.jpg
Si meu am prins un numar, da’ tura trecuta am prins patru si am insfacat 12 bulioane. Initial am vrut sa-i joc pe toti pe un bilet, dar nu ma pricep deloc la combinatii si am renuntat.
Si bine am facut.
Sburlea, =)))))))))))))))))))))))))
Am luat pop-corn.Devine interesant. Asterix ?
Jimmy, daca te rog, zici si tu 6 numere aiurea, asa? Dar intre 1 si 49 sa fie
Buna dimineata !
Acum nu am nimic vechi pe acasa, dar intr-o vreme aveam un ceas primit de la bunicul meu, dar cu eu nu ma prea impac cu instrumentele astea de tortura, l-am inapoiat pentru o mai buna folosire. Oricum functiona impecabil in ciuda vechimii.
eu am de la bunica de cand era fata un set de…chestii de-alea in care tii piper, boia, cuisoare…etc. nu stiu cum se numesc, da arata binisor pe dulapul din bucatarie. si sunt dintr-un portelan extraordinar.
mama mea are un Singer, care e in stare perfecta si care o sa-mi ramana mie;acum cativa ani mi-am luat o masina de cusut electrica, a mers cateva luni, iar acu sta pe tusa; nu-mi mai iau alta; astept mostenirea;Singerul are vreo suta de ani!si coasem la ea de cate ori vrem.
Eu am ceva mostenit de la bunicul meu, ceva foarte important pentru mine. Dragostea si respectul pentru munte si natura.
Buna Dono,buna tuturor! Eu am un guler de vulpe, (care de fapt e o vulpe intreaga,cu cap,ochi,coada),vulpe impuscata de bunu meu,din care i-a facut mamei un guler,la care guler mi-a venit randul de vreo 10 ani.Imaginati-va ca nu-i pica nici un fir inca, desi are cam 40 de ani.
Ziua buna, gunoieri!
Eu i-am cumparat mamei mele acum vreo 5-6 ani un set de pahare de ziua ei…pe care le-a spart in aceeasi zi. A mai ramas unul singur din 6.
Eu am cani de la bunici pe care le-am scapat pe jos de multe ori si nu s-au ales decat cu cateva cicatrici.
Pahare de la Ikea am si eu si de scapat pe jos inca nu le-am scapat, dar nu-mi par foarte “sanatoase” asa ca prefer sa umblu cu grija cu ele
Mimi zice ca “Imaginati-va ca nu-i pica nici un fir inca, desi are cam 40 de ani”
Va puteti imagina asa ceva?
(astia s-au vorbit…)
Daca ajuta la ceva eu te pfer pe tine unei vulpi cu uochi de sticla
CROCOOOOOO, comanda ferma de inca 6 tricouri, dar cu pata-n spate.
Am primit zambete si-un ci-co!
Am fost la o firma sa cumpar una alta si au sarit cocoanele pe mine, “uite fato, tricoul cu Dono, si asta-i dobitocea ala de Asterix”
Nu cred…
Pariu? Mergi cu mine? Daca-i ca mine fac o tura cu nemtoaica, daca nu-i asa o spal in locul lui Ilie doua luni. Este aproape, pe la Obor.
Nu pun pariu. Dar poti face o tura cu nemtoaica daca vrei
Buna dimineata
dintre lucrurile vechi… un inel (3 generatii) cu un C din diamantele (diamante mici mici mici) si care sta pe tusa pana la ivirea nepoatei (daca se va intampla sa se numeasca cu C….) siiiiiii Kashtan. stie cineva ce-i ala?
Magic magnetofon pe care-l aveai doar ai mai smecheri dintre smecheri inainte de ’89. 1989.
nu eram nici atunci fro’ jmechera:)
dar una din dragele amintiri legate de el, este ca mai am o banda (de magnetofon
) cu urarile colegilor cand am implinit 18 ani 
daaa.. si batiste, de-alea din carpa, adica material textil. nu le folosesc, da’ nu le pot arunca.
Dono, trezesti cutiile cu amintiri?
cu orice ocazie. obiectele dragi din vremuri bune nu au cum sa ne faca rau.
bine faci:)
uneori trezesc nostalgii, legate de familie, asa cum ai facut-o inainte de pasti…
(cred ca nu se intelege ca regret vremea de dinainte de ’89)
’89 ca ’89, da’ am postat la 69
)))))))
ALL LIES!
Voodoo?
)))
care minciuni?
buna seara…
din cei … online, doar eu aberez?
completez. 22. nu, nu complotez
Si eu, dar in tacere. Si VOODOOS, evident…
ooohhh, de la Voodoos, io astept raspunsuri macar:) papusi inca nu
ok, ma conformez. in tacere
poate le are mostenire, la papusi ma refer, cu tot cu ace in ele
)
Papusi cu cap de portelan sau de carpa?
buna intrebare
)
de carpa zic eu daca-s cu ace in ele, sau cine stie
de Batista, Mihi, sa fim ontopic
batista folosita?
)
Buna seara.Ce face lumile?
buna seara si noapte buna. Junioara ma cheama
Noapte buna Adina
Bine ca ai aparut tu, Eu, ca sarmana Adina a fost cam singurica pe acilea… Ma rog, Mihi e o exceptie.
Pai da, de’ acu incolo sa fiu io singur nu?
Bunicul meu a avut un restaurant in Blaj.Pana au venit comunistii si i-au pus impozite atat de mari incat a fost nevoit sa vanda tot sa le plateasca, tot cu exceptia a 6 farfurii albe, simple, de portelan si un platou rotund din acelasi”set”.
Farfuriile , grele, si platourile le-au supravietuit bunicilor mei, in casa parintilor mei pana in ziua de azi.
SE MAI AFLA O UMBRA PE AICI
eu unde ai disparut?
Nu umbra, ca nu sua bine. Inca o lumina
Sua e un suna mai aerian de felul lui
si eu am o mostenire de la tata ,tata de la bunicu ,bunicu de la strabunicu …mai departe nu am sapat ,da as fi tare curios de unde se trage chelia asta originala
buna seara
wow mersi de explicatii mai facut hapy
Buna seara Greg. Poate sunteti neam stravechi si se trage de pe vremea dacilor
inseamna ca au fost toti oameni destepti greg
nb somn usor
noapte buna Crina
Nu sunteti singuri,sunt si eu…cele mai vechi chestii pe care le am sunt niste poze de prin `30 si ceva, un glob de Murano si asta de prin `4o si un serviciu de cafea din portelan Rosenthal eh si nu dau tot din casa
)
Sara’ buna! Mi-am amintit de postul despre bio, heheheeee. Voila:
- Chelner!
- Da, domnule?
- Poti sa-mi mai prajesti putin puiul? Imi mananca toata salata!
Totusi, nu vreau atat de bio. As prefera ceva mai invechit
Bre, eu tin la o parere: ca Napoleon stia ce zice! Se pune?
100
101
nu posed nimic atat de vechi precum paharele tale … dar iti cunosc sentimentul .
am obiceiul , prost sau bun , sa nu prea arunc nimic .
am fost daramat o luna de zile cand am fost nevoit sa imi arunc caietele din clasa Ia cu caligrafie si toate cele .. sau caietele de dinainte de scoala cu scrijelituri si planuri de dominatie mondiala .
acum mai rezista doar o bucata de silicon ( d-ala de se astupa gresia cu el – industrial ) cu doi ochi de plastic pe care am facut-o acum vreo 7 ani si care inca zace pe biroul meu ca sa ma joc cu ea cand astept sa mi se incarce jocul la calculator …
ahh … si motzi evident … o statuieta miniaturala , foarte bine lucrata , dar putin cam innegrita de timp pe care o am de cativa ani buni si cu care inca discut in unele nopti …
si inca mai am cutia de la primul meu calculator … de vreo 10 ani … am tot lipit-o de-a lungul timpului asa ca acum e ca un soldat intors din razboi … cu bandaje peste tot …
si il mai am si pe buddha … o alta statuieta care mi-a ramas de la fratele meu si are si ea vreo 13-14 ani vechime … urechile ciobite si vopseaua sarita …
si inca mai tin in portofel o floricica mica culeasa acum vreo 4 ani cred … da … e cat o foaie de subtire … dar inca rezista atat timp cat nu o scot de acolo …
ei … se pare ca inca mai am lucruri vechi …
si nu stiu cum sunt paharele … dar eu am o cana-castron de la ikea la care tin foarte mult .. si care nu m-a dezamagit niciodata pana acum … indiferent de inaltimea de la care am scapat-o …
Sansele sa mori in aceasta clipa sunt mai mari decat sansele sa castigi la loto!
Nu tin la un lucru in mod deosebit insa cea mai mare valoare o atribui amintirilor.
Buna dimineata!
In sfärsit! Nu mai e furtunä! Timp de doo zile mi-a facut väntu’ harcea-parcea, frumusete de bobidragi.
) de la munte, probabil.
Sper sa nu vina peste voi, cä era si rece. Din cauzä de ninsoare (nu zäpadä
Vä desPetaräti? Hai la cafä!
Zi frumoasä, dragilor!
Neata buna tuturor!
Un tricou pe care mi l-a cumparat bunica la Universiada din Bucuresti in 1981, cu un an inainte de a pleca din Romania.
A cutreierat 3 continente si 14 tari, cam 41 din cele 50 de state ale Americii, si acum nu-mi mai intra nici macar pe cap- poate doar ca basma. E rupt, rarit, dar e alaturi de cele mai pretioase “comori” pe care le am- pima pereche de pantofiorii ai fetitei noastre, biletele de la primul film pe care l-am vazut cu jumatatea mea acum mai bine de 12 ani, si pardesiul bunicii care are cel putin 45 de ani, si care arata ca nou…. Cat despre “cioburi”, am mostenit un geamantan intreg de Rosenthal adus de ai mei din Romania acu’ 27 de ani. Si cu toate ca eu n-am drag la bibelouri si alte nebunii, le pastrez pe toate cu drag…
Neatza!
E gata cafeauaaaaaa!
Neata! Si la mine!
Si bun venit Carmen2, Dana si Manuel!
In ceea ce-l priveste pe Napoleon (mai Manuele) inclin sa-ti dau dreptate. Dar mai exact despre ce vorbim?
Buna dimineataaaaaaaaa !
Buna dimineata! Mie-mi aduc aminte de bunicii mei o icoana facuta din ceara si o rasnita de cafea facuta din lemn. Maia cumpara cafea boabe Alvorada si eu ma chinuiam s-o macin cu stravechea rasnita de lemn, care cred ca dateaza din vremea strabunicului, deci de pe la inceputul secolului ics-ics. Mai functioneaza si acum, atat ca s-a cam tocit si scoate cafeaua mare.
‘neata la toti! misto postul lu’ omu’ de la colt
Neatza!!!!
Asterix, te fac imaginea firmei
Buna dimineata stimati gunoieri!
@Crisia: si eu tot “maia” ii spun bunicii.
Dono, daca dai cu toate paharele de gresie si nu se sparge niciunul, clar ti-ai mancat sansa de a mai castiga la loto:))
Cred ca la mine tot clanul strange chestii vechi si ciudate, astfel in casa parinteasca poti gasi o icoana veche de la strabunica mostenita si de ea, o carte de “cetire” de la 1896, un lampas, un coif de pompier de cand lumea, pe cand la mine doar o diploma de terminare a armatei din 1893 in Imperiul Austro-Ungar ( a fost a strabunicului sotului), o masina de cusut ce a stat ingropata sub regimul comunist, un fier de calcat de 3 kg jumate, un serviciu de cafea, un sacou al bunicii si altele
)
Pai eu am cumparat 2 cani foarte colorate, cu elefanti frumosi. Le luasem cadou de ziua indragostitilor si o luna mai tarziu m-am certat cu sotul meu si a dat cu una de pamant. Din momentul ala cearta si-a schimbat epicentrul catre spargerea canii-minune. Mai am tot o cana de la primul job, pe care am luat-o dupa mine in toate birourile in care am lucrat. Ma intovaraseste si acuma.:)Am o pasiune pentru cani…
@dono: ce poate fi mai haios decat sa iti invelesti copilul in scutecele si paturicile pe care mama le-a folosit cnd erai tu mic/mica?:) asta da trainicie, nu?