Poate-ti dau un cap in gura
Scriu sub impulsul momentului. Exista persoane care nu stiu sau nu le duce capul ca fiecare om are un spatiu intim. Acest spatiu pleaca de la cativa centimetri si duce pana pe la un metru. Poate mai mult. La mine cred ca e pe la 85 de centimetri. Apropierea de mine la o distanta de mai putin de 85 de centimetri presupune imbratisare (rude, prieteni dragi), sarut (doar in cazul fiintei iubite), prabusire accidentala pe mine (in cazul asta ridic persoana respectiva, daca nu mi-a spart gura in cadere), impins in mijloacele de transport in comun (iti multumesc Doamne ca
nu mai e cazul), lesin, etc.
In rest, ma iau toti dracii cand cineva imi penetreaza spatiul intim. Sint acele persoane care se baga in seama cu tine, fara ca tu sa iti doresti asta. La care le turuie gura tot felul de prostii, care se cred extrem de simpatice si care se apropie primejdios de mult de nasul si ochii tai. Pe langa faptul ca absolut nu ma intereseaza ce-mi spun, sint nevoit sa le admir porii, sa cercetez daca au avut sau nu varicela, sa observ pilozitatea de pe anumite zone ale fetei (mai trist la femei) sa constat ce au intre dinti, sa imi dau seama ce au mancat recent sau mai demult.
Mai primejdioasa decat duhorile (bucale sau transpirationale) este improscarea cu fluide. Nu vorbesc aici doar de cazul incredibil de nefericit in care cel ce e in spatiul tau intim stranuta sau tuseste. Atunci te-ai ales cu muci si bale pe fatza, poate-n gura, prin ochi si prin freza. Sint oameni care pur si simplu au glande salvare cretine. Anumite consoane le ies din gura cu tot cu scuipinol. Care, oh ce coincidenta, zboara planat spre tine. Dupa ce ti se aseaza pe moaca, nu ai nici o reactie. Cel mai natural ar fi sa te stergi. Dar in acel moment interlocutorul isi da seama ca te-a improscat. Tu ai prea mult mult bun simt si nu o faci. Te gandesti insa doar la stropii de pe fatza, oricum nu te puteai concentra nici mai inainte.
Astepti cu disperare sa se termine conversatia, incepi sa introduci clasicele formule de incheiere:”ok, mai vorbim, am inteles”. Respectivul nu se prinde si te rogi sa-ti sune telefonul. Nu suna, nu are nimeni nevoie de tine. E insa timpul pentru o miscare radicala. Spui:”Imi pare rau, nu mai putem povesti acum, am de facut nu stiu ce…” Dar completezi :”Mi-a facut placere sa vorbim”
Desi tu habar nu ai ce ati vorbit. Iar mie in asemenea conversatii nu-mi vine sa zic decat:”Poate-ti dau un cap in gura!”
subscriu! tu stii ca asiaticii nu dau mana ci se inclina cand fac cunostinta/ se revad tocmai din aceste motive care se regasesc, de fapt, in ideea ca nu e voie sa lasi sa ti se lezeze aura aiurea?
iata ca pe asta nu o stiam dar parca-i indragesc mai mult. Oricum mie imi plac japonezii. As fi fost un samurai bun. Cred.
Mie mi-au lezat astazi aura urmatorii: doamna de la loto, prin absentza de fapt. Avea bilet in usa ca se intoarce in 10… n-am stat. Taximetristul caruia i se parea normal sa-i las 43 de mii bacsis. Pisica vecinei de la 1 care miauna de ma scoate din minti de cate ori trec pe langa ea. Ca sta pe pres, cum a vazut ea ca fac uneori cainii. Bine ca e gata ziua.
Pai mai Raluco, ce puteai sa faci?! Un cap in usa de la Loto nu avea rost. Nici un cap in gura taximetristului, ca esti mult mai presus. Plus ca-ti vatama pitecantropul nobila frunte. Iar pisicii…Nu ma pronunt ca nu-mi plac pisicile. Io-s mai mult iubitor de caini.
Pe mine ma dispera oamenii care simt nevoia sa te atinga cand vorbesc cu tine. Iti pun mana peste mana ta, pe umar, pe obraz. Cel mai tare e cand iti cere cineva o gura de suc si ca sa nu cumva sa se molipseasca de la balele tale, sterg gura sticlei cu mana lor pe care inainte cine stie pe unde au pus-o…SUPEEEER…de obicei dupa acest gen de evenimente, fac sticla cadou.
Draga Zappy, ai dreptate in tot ceea ce zici. Aia cu sticla e beton. In ceea ce priveste atingerile, si eu sint nevoit sa le suport ciclic. Eu si un coleg care a descris perfect problema aici:
http://www.robertescu.eu/?p=28
Coleg pe care dealtfel sint nevoit sa-l suport la mai putin de 85 de cm aproape in fiecare zi. Norocul lui ca e baiat bun.
…capul in gura este o reactie mult prea brutala. Sugerez ca, la aniversarea personajului, sa-i fie daruita o carte. The hidden dimension a lui Edward Hall , de exemplu.
Cei de genul celor de care-ti zic eu pricep mai degraba de la un cap in gura decat de la o carte buna. Cu toate acestea nu vor primi niciodata un cap in gura, dar li se vor face carti cadou. Noroc ca au saliva necesara de sa dea pagina cu pagina…(voi cauta insa eu cartea, mersi)
n-ai zis nimic de situatia in care cel care e close talker chiar a mancat de curand, ca doar vezi asta, ca doar e mult prea aproape. si cand ii iese consoana buclucasa, iese cu tot cu parizer.
Pana acum imi placea mult parizerul…
cat de clar ai putut tu sa explici ceva ca ma deranja pe mine!!
bravo
[...] vorbeste despre spatiul personal si despre oamenii care, dupa ce ti-l invadeaza, te scuipa cand vorbesc. Aici nu-i nici o controversa, ca toata lumea [...]
Subscriu senzatiei super deanjante descrise mai sus si adaug pe lista una bucata profa care obisnuia sa faca asta, in timpuri imemoriale. O singura nedumerire am… Mie mi s-ar parea logic… desi poate unoeri idealizez lucrurile, ca daca specimenul isi da seama ce face, sa fie primul sa se scuze si sa o taie
. Caz in care cred ca ar intelege ceva si din cartea aia 
.
Vaaai, am avut un profesor de meditatii la matematica.HORROR!! Ma gandeam serios sa imi iau o umbrela cand urma sa ma intalnesc cu el. Normal k de cele mai multe ori eu nu stiam exercitiul, si atunci isi baga nasul mare si rosu in caietul meu si incepea sa strige si de fiecare data se lasa cu precipitatii si saliva improscata in toate directiile
si nimerea si freza si hainele mele si toate cele 
In ciuda faptului ma ma trageam si incercam sa evit bombele aruncate inspre mine ele nu au incetat. Pana am ajuns la concluzia k mai bine invat eu linistita acasa si am renuntat la meditatii.
zi credeam ca sunt vreo ciudata
e bine sa stii ca mai sunt si altii care tin asa de mult la spatiul lor personal. eu una mi-as pune sarma ghimpata si o poarta micuta pe unde se intra pe baza de card…btw, un psiholog mi-a zis ca am probleme cu increderea in oameni..asa o fi