Porumbelu si alunelu alunelu

Intr-un bol de sticla stateau niste alune. Arahide. Prajite. Mai multe. Era bolu’ plin cu ele. Se intampla pe o plaja, la o margine de mare. Fusesera aduse de un servitor de terasa. Unui musteriu. Care comandase bere. Acolo, pe acele meleaguri, alunele se dadeau la bere. Moca. Asa cum pe vremuri, pe alte meleaguri, la bere se aduceau creveti. Chinezesti. De pe alte meleaguri. Nu moca. 

Musteriul nu se atinsese de ele. De alune. De bere da. O bause. Si plecase. Alunele ramasesera in bol. Toate. Inghesuite. Pe plaja. Stateau la soare. Se prajeau nitel, desi erau deja prajite. Nitel. Noroc ca erau un piculet uleioase. Si nu mai avea nevoie de crema de protectie solara. Aveau insa nevoie mare de protectie. Nu stiau ele de ce. Nu inca. Discutau:

- Fartata aluna – ii spuse una dolofana, mai prajita pe o parte, alteia. Care era mai subtire, galbena bine, probabil ii mergea burta – ce dreacu’ facem pe aici? Ne-a uitat betivu’…

- Pai stam. Mie mi-e cam rau. Poate vomit.

 - Pai vezi ca daca vomiti, o sa vomiti pe fartatele de sub noi.

- Nu o sa-si dea seama. Ca dorm. Dorm de cand au fost aduse. Habar nu au unde sint. Ele cred ca mai sint inca in cutie.

- Oricum.

Si au tacut.

In acel moment s-a apropiat un porumbel. Patrula haotic de ceva vreme plaja. Cauta de-ale gurii. Si porumbelului ii era cam rau. Mancase niste resturi de pizza. Tot de pe plaja. Avea un gust nasol in cioc. Degeaba a bagat si ceva fire de nisip sa-si ajute digestia. Nu se cacase inca. Mai vroia ceva sa-si schimbe gustul. Din cioc. A vazut bolul. A privit curios inauntru, cu ochiul stang.

L-a vazut aluna grasa.

- Aoleu, fartata, ne ia dracu! A venit porumbelu!

- Io-i zic ca-s bolnava, sa ma lase in pace  – murmura tematoare aluna galbena silfida.

- Si eu ce-i zic? – framata aluna grasa si frumoasa. Ce-i zic? Ce-i zic?

- Ii zici ca si tu esti bolnava. Ca ai hepatita C. Ca am facut dragoste de neuitat, neprotejata, noi doua. Si ti-am dat si tie boala. Poate scapi. Poate porumbelu nu vrea hepatita C.

Chiar in acel moment porumbelu deschisese ciocu si se aplecase sa o ia pe aluna grasa.

- Stai, ba! Sint bolnava! Am hepatita C! M-a babardit aluna asta galbena si mica. Eram bete, nu ne-am protejat. Vaaaaaaai, ce bolnava sint, vaaaaaai ce rau imi este!

Porumbelul s-a oprit un pic, s-a mai uitat un pic la ea cu ochiul stang si i-a zis ragusit (probabil cantase toata noaptea, beat rupt, pe o terasa): Ia mai da-te dreacu de bagaboanta.

Si a luat-o in cioc, si-a intors capul-n sus sa alunece bine in gusa. Apoi a ciugulit-o si pe aia galbena si subtire. Apoi pe toate. Jur. Porumbelu a mancat toate alunele din bolu’ care era la fel de mare ca el. Alunele care dormeau habar nu au avut ce li se intampla. S-au intors doar de pe o parte pe cealalta. Porumbelul a plecat cu greu, ii era greata, ii venea sa se cace si nu putea, isi blestema lacomia si zilele.

Era sambata pe la amiaz. Si am fost martor la cele intamplate. Eu comandasem berea, alunele erau ale mele. Eu le-am condamnat atunci la moarte. Porumbelul? Habar nu am.  

 PS: Doi dintre voi, cei care ati lasat Mesaje pentru Necunoscuti, va anunt ca v-ati gasit. Nu stiu exact care dintre voi sinteti, dar v-ati format o perecehe.