PROMO DAY
Continuam traditia cu PROMO DAY, povestiri ce mi-au fost trimise de voi, pe mail, azi va invit intr-un vis:
Casa din vis
În dimineta aceasta, m-am sculat bulversat, cu liniştea mea interioară făcută zob din cauza unui vis repetat de nenumărate ori în decursul celor cinzecisipatru de ani de viaţă, dar care, de abia în dimineaţa aceasta mi l-am amintit. E un vis care se repetă de fiecare dată cu aceleaşi amănunte, devenite deja un şablon. De data asta, azi-noapte, s-a mai adăugat ceva, probabil acel ceva făcându-mă să mi-l amintesc pentru prima dată.
E o casă care, nu ştiu unde este aşezată şi cum arată la exterior, dar, fiecare ungher îl cunosc în amănunţime. De fiecare dată, descui cu cheia ce o port în toate visele mele în buzunar, poarta unui gard înalt, zidită din piatră mare, de râu. O alee lungă, din dale mari de beton, străjuită de o parte şi alta de castani mari, totdeauna înfloriţi, cu ronturi de flori, duce la o uşă mare, dublă, cu tăblii de stejar, frumos sculptate. De-o parte şi alta a uşii sunt tufe mari de regina-nopţii.
De fiecare dată, descui uşa cu aceeaşi cheie pe care , de fiecare data o mut în interiorul uşii, şi, intru într-un coridor lung, străjuit pe dreapta de mai multe ferestre cu perdele albe, transparente, prin care se văd ghivece de flori, iar pe stânga, cu şase uşi înalte din stejar lăcuit. Deschid prima uşă, ştiind dinainte că acolo se află bucătăria, o bucătărie simplă, rustica, cu o sobă din cărămidă, cu plită, la gura căreia este o cutie de tablă cu câteva lemne de foc, scurte. La fereastră este o masă acoperită cu o faţă de masă albă, cusută de mână, cu flori colorate, şi patru taburete de bucătărie. Într-un colţ, un pat vechi, învelit cu o velinţă ţesută în război, de sub care se vede un cearceaf, pe marginea căruia se vede o dantelă mare, îngălbenita, făcută cu igliţă.
Lângă pat, pe un scaun, e o găleata plină-ochi cu apă, totdeauna proaspătă şi rece, acoperită cu un capac din lemn, subţire, şi o cană de pământ. Intru întotdeauna în acea bucătărie, mă aşez pe pat şi beau însetat, dar încet, o cană cu apă. Pe un perete, fixată cu pioneze, e o carpeta cusută de mână, cu arnici colorat, cu un bărbat şi o gospodină, iar în partea de jos scrie: ” Plăcinte şi cozonac, barbatelului să-i fac ” Patru camere sunt mobilate diferit, la fel de fiecare dată, pe jos sunt covoare mari ce acoperă podeaua, însă pe mobilier, este un strat gros de praf. Intru în fiecare cameră, dau cu degetul pe capul unui studiou sau masă, lăsând o urmă curată. În fundul coridorului este o masă cu ghivece de flori şi o găleată plină cu apă şi o cană, tot de pământ.
În stânga este uşă ce dă spre ultima cameră, de data asta goală, cu pereţii şi tavanul plini de igrasie, de pe care se prelinge apă. Ştiu de fiecare dată, că, în dreptul camerei respective, sunt câteva ţigle sparte şi plouă prin acoperiş. Privesc puţin din uşă apoi o închid, iau găleata cu apă şi cana de pământ şi ud toate ghivecele de flori, până la uşă. Las găleata în spatele uşii, trag cheia din uşă şi ies, nu înainte de a încuia uşa de la intrare şi poarta. În bucătărie, de data aceasta, în visul de azi-noapte, am găsit-o pe mama, ( moartă acum 27 de ani la numai 49 de ani) îmbrăcată cu un capot vechi, decolorat, de a cărui existentă şi uitasem, cu un ceaun de fontă în care bolborosea mămăliga, pe plita în care duduia focul. Pe masă erau trei farfurii şi trei linguri iar în mijloc, un fund mare de lemn.
“Cheama-l pe taică-tău la masă că-i gata imediat”. În prima cameră, aşezat pe un scaun, la masă, tata, cu ochelarii pe nas, citea un ziar. A murit acum aproape doi ani, la vârsta de 82 de ani. Şi acum, in vis era bătrân, ca în ultimii ani ai vieţii. “Hai tată, ne cheamă mama la masă!” , i-am zis eu. Am inspectat rapid toate camerele şi am rămas mirat că, de data aceasta, peste tot, praful fusese scuturat şi şters iar florile, udate.
Mă întorc, şi în dreptul uşii deschise a bucătăriei văd pe mama şi tata, şezând la masă, unu-n faţa altuia, cu mămăliga aburindă-n mijloc, fără să mănânce, aşteptându-mă pe mine, ea încă tânără, cu părul negru în cap iar el bătrân, cu mâinile tremurandu-i. Nu intru la ei, ci ies din casă, de data asta fără a mai închide uşa şi poarta, cu sufletul împăcat că de data asta şi în casa mea locuieşte cineva. M-am sculat cu regretul că nici măcar nu i-am sărutat, nu le-am spus cât de mult îmi lipsesc şi nici măcar nu am stat să mănânc cu ei la masă si sa stau de vorba cu ei. Am ieşit din casă împăcat cu mine, cu sentimentul că ŞTIU că în CASA MEA DIN VIS mă aşteaptă cei dragi şi ACOLO mă voi întoarce ODATĂ, mai devreme sau mai târziu.
Povestea e scrisa de Nea Costache, pe care-l gasiti dealtfel si in blogroll.
Tre sa va anunt ca-i si mare concurs intre blogerite, Unica a ales 8 dintre cele mai cele, daca-ti place cum scrie vreuna dintre ele fugi si voteaz-o si ai sansa sa te intalnesti cu ea. Mai multe detalii despre infruntarea blogeritelor aveti aici: http://www.unica.ro/index.php?id=107
Si repet, de vreti sa apareti in PROMO DAY, trimiteti-mi pe mail (prin sectiunea CONTACT, dreapta sus) o povestire. Ori ca ati scris-o pe genunchi, ori ca e din blog. Daca e din blog, la finalul ei punem si link spre blogul vostru. Le aleg doar pe cele care-mi plac mai mult.









Superb, nea Costache! Ce frumos e sa iesi din vis linistit si impacat cu tine insuti, nu-i asa?
Superb! Sa traiesti, nea Costache, sa mergi la casa din vis cat mai tarziu. Foarte frumos scris, jos palaria.
Excelenta povestioara. Sa dai unei femei sarace un capot de pomana, si ceva de mincare ( exact ce-ai visat ), asa se spune ca e bine.
Finalul povestii imi aminteste de “Viata, viata, legata cu ata”, o carticica scrisa de Ileana Vulpescu si pe care regret ca am citit-o.
Nea Costache, cu lacrimi in ochi iti multumesc. Ai fost asa de bun, cä impärtit cu noi, visul matale. Purificator. Si visul si scrierea. Multumim, Nea Costache.
frumos, si totodata atat de trist…
Foarte frumoasa povestea si foarte interesant visul cu toate detaliile astea. E frumoasa casa ta din vis si e bine ca ai plecat impacat din ea de data asta.
In primul rand, tin sa-i multumesc prietenului Dono pentru preluarea piovestirii mele, care de altfel este singura care nu este scrisa in dialect gorjenesc.
Intrucat primii comentatori mi se adreseaza, permite-mi sa le raspund:
@ LavyCald : Acest vis, repetat de mai multe ori in decursul vietii, nu mi l-am amintit decat in momentul cand, in casa aceea din vis, i-am visat si pe parintii mei, decedati.O seara frumoasa!
@ Miorlaupufos: Da, asa am facut. Ma bucur ca ti-a placut! O seara minunata!
@ Joaninha: Multumesc de urare! Cu mersul la casa mea din vis, nu eu sunt cel care hotarasc, poate fi mai devreme sau mai tarziu…Multumesc de aprecieri!
@ Metalshrine: Intr-adevar, chiar asa m-am simtit la trezire, in plus, m-am trezit cu regretul ca nu le-am vorbit in vis. O seara frumoasa!
Buna dimineata.
Nea Costache, jos palaria in fata ta.
Si pentru tot blogul tau.Sa traiesti.
@ Adina: Multumesc Adina! Asa este, a fost un vis terist, din care am iesit cu lacrimi in ochi.
@ KingSnake: Multumesc de aprecieri! O seara frumoasa!
R.E.S.P.E.C.T
Rar
E
Sa
Poti
Eclipsa
Cuvantul
Tau
Nea Costache!
Sa traiesti!
Povestirea m-a emotionat mult; si eu il visez des pe tatal meu care s-a dus dincolo; visele mele sunt diferite, el e mereu altfel, la diferite varste, in locuri diferite; si ma bucur mult ca-l visez, asa parca imi mai trece dorul; ca mi-e foarte dor de tata; Da, nea Costache, intr-o zi o sa ne intalnim cu ei, asta e sigur.
acrostih? in cismigiu et company am citit de el prima oara?
Cand incepi sa visezi de astea inseamna ca te cam cheama strabunii – Doamne fereste!
Nea Costache, nu e prima data cand te citesc insa aceasta povestire m-a impresionat foarte tare…mai ales ca acum ar fi trebuit sa fiu la casuta de la tara sa cinstesc memoria bunicului care povestea la fel de frumos cum scrii dumneata…candva, ne vom reuni cu cei dragi plecati, sa mai stam la povesti…Jos palaria!
@ sburlea: Sa traiesti!
@ sys: Te inteleg sys! Nimic nu este mai dureros ca atunci cand iti pierzi parintii. Ei iti raman in memorie toata viata si-ti face bine cand mai revin in vis. Asa este, candva vom trece si noi hotarul la ei.
@ Adina: Nu, nu cred!
@ mosuzighi : Doamne fereste, pana cand te nimereste! Nu prea intelegi treburile astea si pesemne, parintii iti traesc (sa le dea D-zeu sanatate). Vei vedea cum te vei simti cand unul din ei nu va mai fi. Nu-ti doresc prea curand. O seara frumoasa!
@ Julianne: Ma bucur ca ti-a placut si esti o mai veche cititoare a mea.
Va recomand si o alta povestire a mea, scrisa in grai gorjenesc, care mi-i draga:
http://www.neacostache.com/2009/07/11/regasirea/
Nu inteleg de ce e liniste… Ati mancat, ati baut, ati…adica not my bussiness
Hai la hora!
Frumos scris si frumoasa povestea in sine.
Cam pesimist esti, Nea’ Costache, in ceea ce priveste viitorl!
Casa aceea e sufletul tau, tu ai cheia, tu incui si descui.
Florile sunt cei de care ai grija, cei pentru care uiti de tine (uzi florile, dar nu ai vreme sa repari acoperisul).
Fiecare camera e o etapa a vietii tale.
Copilaria e bucataria, fiecare camera e alta varsta.
Te stii suferind de ceva, de aceea ultima camera (cea nemobilata – deci netraita inca) are niste igrasie – stii ca e de la acoperis, deci stii sigur de ce suferi. Ia pune mana si cauta-te, asa o sa se repare si acoperisul.
De curand ai facut un mare bine, ceva ce te-a bucurat, sufletul ti s-a primenit si casa e stearsa de praf. Parintii ce ti s-au aratat, mancarea proaspata de pe masa, sunt dovezi de afectiune ce ti se arata acum, cei din jur te iubesc si te inconjoara cu bucurii.
Toi, esti foarte tare. Pe de alta parte, ma sperii de ma pis pe mine. Jur! Caci mi se par logice explicatiile tale. Ceea ce ma si ingrijoreaza foarte tare…
Ma gandesc eu ca nu ar mai fi indicat sa-mi povestesc visele, pe aci. Fanteziile stii sa le interpretezi? Ca as avea fo’ doua…
Hai ma Sburlea, nu te speria, am avut si eu un moment de inspiratie.
Ia zi o fantezie de alea
Moi, esti de belea. Superb ai completat!
Toi, imediat!
Asa, ca (mi-)am revenit! Una din fantezii ar fi cam asa… Dar sa stii ca e porno rau! De fapt, imi e si rusine sa spun… Imi e jena… Bine, hai sa spun…
Cica se facea ca traiam intr-o tara normala. Iar de aici, ma trezesc mereu, E drept ca dorm si foarte putin, Mereu scot un timp exceptional la somn
Asta e usor de interpretat si se mai aplica si altora, dealtfel: visezi prea mult si asta nu-i bine, asa o sa-ti pierzi increderea-n tine…
Asteptam si fantezia in laminor de SSburlea
Fantezia in do(r)mi(t/n)or?
Toi, ete: ma urmareste mama cu_carnetul de note. Fug pe scari si imping o usa cu putere. O alta usa. De apartament. Se izbeste de perete si nimeresc in mijlocul unei plaje de nudiste. Imi zambesc toate si imi flutura niste pastilute albastre. Desi sint un om bogat, ma multumesc doar sa ling bulinele… Apoi, ma ia o moleseala placuta si ma trezesc intre sanii unei asistente tinere care vrea sa-mi faca clisma, imbracata in politista.
E de rau?
@ Sburlea: ai grija cu visele astea despre normalitate, ori in curand ajungi sa ai un somn ca de prunc: plangi toata noaptea si te mai si scapi pe tine de vreo doua ori…
Toi, oricum ma simt ca un bebe. Ma pe mine, ma pe mine
A doua fantezie, cea in dominor… chiar ca nu stiu ce inseamna, dar cred ca e ceva cu sefu’.
Ma ingrijorez foarte tare. Nu prea am sef. Deci, sint singur? =)))))))))))))))))))))))))))))))))
Pai nu stiu ce sa zic… si oricum nu ma pot concentra, ca pruncul meu cred ca viseaza si el la o Romanie normala, de aia plange in noaptea asta.
Buna dimineata!
Gäsii tiru’ in parcare si-l umplui cu o licoare. E-ntunecatä si-amarä, fierbinte si deloc_clarä. Lapte, de la unchi, v-as da, insä a-tärcat vaca. Deci, cum ne vom descurca, NOI, cu amara cafea? Norocosi de ciocolatä, cä-i cu toate amestecatä. Care mai ai, de-mprumut, ceva lapte? Nu bätut. Ori cuburi de zahär, tos, ne-ar fi de mare folos. Deci azi, cafeaua vom bea, precum Dono. Natur (ea) ?
Zi frumoasä, munci cu spor, vä doresc eu, dragilor!
Ia sä zicä: Prezent, tare. Tu, al doilea, din parcare.
Naturea pe naiba! Ca n-am facut aprovizionarea cu-cafea si acum trag un un espreso. Care mie nu-mi prea place.
Buna dimineata!
Hai cu buna dimineata! Mai aveti nechezol?
Buna dimineata dragilor! Mai este o cafea si pentru mine? Tigarile le pun eu la bataie!
Nea Costache, buna dimineata! Este cafea pentru toata lumea. Lavy e o generoasa
Sa aduc eu o palincuta din productia proprie? Stiu ca e cam dimineata dar o gurita acolo, nu strica…
Nea Costache, ada sticla rogu-te! Merge un gat vasnic. Ete ca adusei si io o bucatica de slaninuta… Hai sa traim ca viata e greu
Apai, se pare ca incingem un zaiafet strasnic! La slana aceea ar merge si o ceapa iar daca pita mai este si de casa, e traznet!
Buna dimineata.
Mai usor bre cu_cafeaua, ca nu e tocmai sanatoasa. I-auzi ce zice nea Costache. Ne reprofilam pe palinca si slana.
Mai e un git de palinca si o felie de slana cu ceapa si pentru mine?
O zi buna la toata lumea.
Este dom’le pentru toata lumea buna! Bucurosi de oaspeti!
‘neata, dragilor!
Generoasä, zici, suletel?
Apäi sä-mbogätim_”micu”-dejun, sä aibä si fetele de unde alege
:
http://www.online-artikel.de/editor/assets/essen_trinken/cocktail-bereitung.jpg
Neatza…Delicios Lavy
De sus ? 
Lumea e in drum spre Moeciu ?
Week-end placut si un 1 Decembrie cat mai vesel !
Buna dimineata.Nea Costache io la palincuta-i zic rachiu si dau si io un rand , dar mai incolo ca acum il fierb pentru prima data.Trebuie sa-l “intorc” sa iasa mai tare(55 grade) si mai limpede.
Buna dimineata,
Nea Costache, mi-am inceput ziua cu povestirea asta de suflet, si mi-a placut tare, tare mult. Uneori, si eu in visele mele ma intalnesc cu oameni dragi demult plecati si cu locuri bine stiute doar in vis. Este o senzatie stranie, ca si cum te-ai rupe de lumea asta si ai intra intr-una paralela..
Felicitari, mi-a placut foarte mult.
@ 1Q Aurel: Pana-l fierbi a doua oara, bem rachiul meu!
@ ikemauama: Ma bucur ca ti-a placut! Te astept si pe blogul meu.O zi frumoasa!
Buna dimineata!
Nea Costache, frumos scris si induiosator vis!
Nu vreau cafea, vreau ceva de gat… ca parca inghit scaieti… doale gatu’ lau!
‘Neata
Ada, da-i cu Homeogene…o pastiluta pe ora. E un medicament homeopat de la Boiron, il gasesti la orice farmacie.
Sper ca nu e prea tarziu, fiind joia urmatoare, dar mie imi plece asa de tare un tip incat am inceput sa dibuiesc germana… asa ca va rog sa ascultati aceasta interpretare a temei miscarii a treia din simfonia “Leningrad” a lui Sostakovitch – nu e asa de complicat pe cat suna, credeti-ma!
http://www.youtube.com/watch?v=qdtLCfEcPL4
PS singurul loc in care l-am auzit in public e magazinu Baumax unde probabil au playlistu’ din Germania, ahahahah! Perfect sa alegi un topor !
)