Razbunarea mucurilor.

Nu cu multe minute in urma fusese o tigara. Tigara intreaga, cu bune si rele, imbracata frumusel in strai alb si flamabil. Aromata, din tutun tratat, indesat doar cat trebuie in foita subtirica. Se nascuse pe camp intins la soare, crescuse leganata de vant, in ciripit de pasarele, alintata de raze de luna, calarita de muste ce-si frecau sporadic picioarele, udata de ploi cu picaturi grase ori de ploicici cu picaturi mici, afurisite, dese si reci.

Si crescuse. Se facuse mare grasa si frumoasa. O frunza de tutun pe cinste. Pana intr-o buna zi, ba nu a fost buna deloc, cand a fost taiata si pusa la uscat. A murit de foame si de sete, departe de tot ce iubise in vremea cand crescuse. Apoi a urmat calvarul. Zdrobirea, tocarea, anihilarea. Transformarea in tutun de tigara. Nimic nu o luase prin surprindere. In scoala frunzelor de tutun se preda inceputul – insamantarea, cuprinsul – cresterea si incheierea-cules, zdrobit, transformat in tigara.

Si iadul. Fumarea. In fapt doar o moarte cu care toti sintem datori. Dar ca si la noi, oamenii, si tigarile fumate, transformate in mucuri, urmeaza in mod normal un ritual. Fatal. Tragerea unltimului fum, stingerea si apoi asezarea intr-o scrumiera, spre somn vesnic si vesnica amintire. Asa cum noi, toti, vom ajunge in final intr-un coparsau. Sicriu. Cosciug.  

Ei bine, prietena noastra de care v-am scris pana acum stia ca sfarsitul ii e aproape. Dar deja si-l dorea. Avusese strasnicul ghinion ca pachetul in care fusese indesata cu alte 19 fartate sa fie cumparat de un Cocalarus Rex. Care o extrasese cu brutalitate de langa surioarele ei, o bagase intr-o gura zabaloasa si puturoasa, balosindu-i filtrul gingas. Si tragea din ea, drag prieten cititor, cam cu setea cu care da surdu’ in tobe. Pentru ca-calvarul sa fie si mai mare, Cocalarus Rex pusese o manea violenta la sidiul masinii. Si deschisese geamul sa-i iasa fumu’ de tigare, fumu’ din creieri si spiritu’ de neam prost ce umplea habitaclul.

Da, isi dorea sa moara. Repede, cat mai repede, sa scape de manele, de gura puhavului, de toti si de toate. Isi dorea doar sa-i fie strivit chinul in plasticul tare al scrumierei. Si acolo sa fie lasata. Pana si-o urma, inveitabil, drumul spre lumea de apoi…

Dar nu. Nu. Soarta-i fusese mult mai cruda. Avusese parte de cosmarul oricarui muc de tigara. Un fel de vampirism de care noi, oamenii, ne temem atat de mult. Mort nemort. Ingropat dezgopat. Da, ea urma sa fie una din tigarile aruncate in strada. Nu crestineste in scrumiera, ci in strada. Pe jos. In praf si pulbere. Sa fie batuta de ploi si de vant. De soare si ninsoare. De furnici si arici. Urma o dezintegrare lenta, in vazul lumii, departe de raiul tigarilor. Ori de iadul lor. Care ar fi fost preferat de orice muc scarbavnicei aruncari in strada.

Asta urma sa i se intample prietenei noastre tigara, redusa la stadiul de muc zabalit condamnat la picaj pe asfalt. Dar minune!!!! In timp ce mucul nostru cadea, o pala ireala de vant l-a luat si l-a purtat hat departe. Pana intr-un loc ciudat. Unde era soare desi nu lumina nimic, ciripeau pasari dar nu vedeai nici pana din ele, era cald si bine, uscat si parfumat. Si acolo o voce i-a spus:

- Tuuuuuuuu, mucule, ai o misiune divina. Cu tine incepe razbunarea mucurilor de tigara. Am rabdat prea mult, am indurat prea mult, de azi gata. Intoarcem foitza. Tu vei fi razboinicul meu, Mucus, tu-mi vei conduce ostile spre dreapta pedeapsa a Cocalarisilor Recsisi ce va arunca pe jos.

- Splendid, Divine Mucus, dar cum pot eu un biet muc ars in freza sa ma razbun pe toti tartanii?

- Nu esti singur si ai puteri. Din acest moment poti sa zbori cu viteza glontului. Sa rupi. Sa musti. Sa dai suferinta celor ce vor sa va faca sa suferiti. Tu si toate celelalte mucuri de tigara.

- Splendid. Dar mai exact ce sa fac?

- Tu ai bulan. Pentru ca tu vei face doar training viitoarelor mucuri aruncate pe sosea. Le vei explica extrem de rapid ce puteri au. Si le vei invata sa zboare spre cel care le-a aruncat si sa-i intre in cur. Da’ fix in cur, nu sa tatoneze bucile la suprafata. In cur. Si acolo, ca prin minune, se vor umfla in cateva secunde. Si vor ajunge cam cat o lubenita de Dabuleni. Asta-i razbunarea mucurilor. S-o duci la capat cu demnitate. Transforma numele de muc in renume, fa pedeapsa cunoscuta in lume.  

Si asa s-a intamplat. Mucul nostru si-a facut armie din toate mucurile aruncate aiurea. Si au penetrat cu salbaticie cururile cocalarilor, tartanilor, nesimtitilor, figurantilor. (adaugati de la voi terminatia pentru feminin acolo unde e cazul) 

Deci daca vedeti pe cineva umbland mai cracanel, si-a furat un muc intre buci. Daca pare ca a inghitit o minge, ala-i mucul ce s-a umflat ca pepenele. Puteti sa-i aratati obrazul. Si sa spuneti tuturor ca razbunarea mucilor e aproape. Dupa colt.

PS: (exceptie fac fumatorii care se nimeresc in zone unde pur si simplu nu-i niciun cos de gunoi pe o raza de… las la latitudinea voastra raza.)