sa ne purtam cu naturalete
Aseara, la magazin. Acelasi magazin, aceeasi comanda. Paine si apa. Astept produsele. Langa mine un domn. Nu-l observasem. Pana cand a tras o bashina. Partz. Vant. Gaz. Am inlemnit. Un partz de sonoritate medie, stil “uscat”. Multumeam lui Dumnezeu ca nu a fost gen “Aqua”, ca poate ma si stropea dobitocul. Normal ca nu m-am intors brusc sa vad cine-i animalul, dar am facut-o dupa cateva secunde. N-avea nicio treaba. Era calm, relaxat, isi astepta restul. Se comporta ca si cum ar fi respirat. O chestie sanatoasa, pentru el, cu siguranta. Starea lui de confort crescuse automat. Nicio jena, nicio retinere. A dat buna ziua si a iesit. La fel de natural precum se bashise. Tot foarte recent, un amic mi-a spus ca s-a intalnit conjunctural cu un politician de vaza al tarii. Unul dintre cei mai cunoscuti incepand cu 89. Imediat dupa ce amicul respectiv i-a intrat in casa, politicianul s-a scarpinat la coaie. In plina discutie. Un gest involuntar, cu siguranta. I-a scapat, probabil omul era relaxat. Un gest barbatesc, dar pe care in general il fac mitocanii. Avem eu un coleg care-si tinea mana la prohab de 7 ori mai des ca in buzunar. Probabil si cand si-o tinea in buzunar, tot acolo tintea, unde-l durea mai tare. Stau acum si ma gandesc cum ar arata lumea noastra, daca nu ne-am controla deloc asemenea iesiri. Bashit, ragait, scarpinat, scos muci, scuipat. Daca vreti sa vedeti la scara mica o asemenea anarhie fiziologica, dati o fuga pana in Piata Obor. Targovetii, tiganii si bisnitarii se poarta cu destul de multa naturalete si trotuarul e plin de pete umede chiar si in zilele toride de vara, in mijlocul secetei. Dar lor parca li se potriveste. Ne-ar bloca insa asemenea manifestari din partea unor pesoane asociate indeobste cu rafinamentul glamourul, eleganta. Ganditi-va cum ar suna de exemplu un ragait a la Elena Udrea. Probabil mai gros decat ne-am astepta, ar fi asociat cu un zambet seducator si i-ar misca usor firele superbului beton blond. Cum ar fi o flegma a la Tariceanu? Pauza in conferinta de presa, scuze adresate interlocutorilor “pardon, doamnelor si domnilor, trebuie sa scuip” si o “meduza” expediata in dreapta tribunei, care la atingerea pardoselii ia forma siglei de la Citroen. Cum ar fi insa o biluta de muci uscati, marca Botezatu? Cu siguranta ar fi couture si trendy, un model avangardist. Si nu ar fi catapultata in strada cu ajutorul degetului aratator, ci expusa pe o catifea visinie, in magazinele cu pretentii. Oare cum ar suna un vant de-al Deliei Matache?! Fosta de la N&D. Daca ar fi unul puternic, sanatos, eliberat in tromba, teama imi e ca i-ar sari ochii din cap. Oricum am senzatia ca-i are extrem de iesiti din orbite. Iar acum, cand urmaresc “Dansez pentru tine” unde-i concurenta, ma astept sa-i sara ca margelele la o schema mai acrobatica. Deseara e la duel, ii doresc succes. Si zau ca nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar intampla intr-o sala de opera, intesata cu domni la frac si doamne cu rochii de seara. “Eliberarea” spectatorilor ar risca sa acopere in totalitate duiosul sunet al tubei din orchestra.
Daca v-am scarbit, mai cititi o data titlul blogului.
Eu am vazut un nene care a ragait sonor si hotarat in mijlocul statiei de autobuz. Nu i s-a clintit niciun muschi pe fata. Eu cred ca astia fac intentionat, vor sa cotropeasca Bucurestiul.
Sau unul dintre stramosii lui a fost cerb.
Hmm…e perioada de rut?
Sau era doar rutina.
deci beibi, credeam ca sunt unica insa careia i se intimpla astfel de treburi. Dar opserv cu reala satisfactie ca imi tii companie. Eu chestia cu scarpinatul la oo o vad zilnic de 10 ori, pe aia cu scuipatul iarasi o descoper si paradescopar aproape zilnic, in sensul ca unui coleg de palier i se umple pur si simplu gura de flegme si trebuie sa scuipe urgent fie pe jos, fie pe geam, fie in cosul de gunoi si o data chiar in scrumiera mea portabila, fiindca eram in lift si fumam, scrumiera pe care i-am facut-o cadou cu drag cu aceeasi ocazie. Slava domnului ca nu am colegi in/de birou, oricit de stomac tare si lipsa de scirba fata de cele lumesti as avea… pina la urma tot m-ar ajunge si cotropi o hepatita sau un icter mecanic.
vorba unei prietene recent intoarsa de pe meleagurile natale: “nicaieri in lume n-am vazut atata urinare publica, cat am vazut in Romania”.
si fata e umblata nu gluma…
si… nu vorbea la figurativ.
Ei.. pot pune pariu ca aici, de te plimbi nitzel vezi macar un nesimtzit care urineaza in ceva coltz , tufa sau dupa copac.
Ce sa mai vorbim de restul cele de mai sus.. ?!
p. s. Mi-am adus aminte de “coltzul” cacatzilor si urinarii din San Marino. Un orash pe munte, superb. Sus in cetate vedem noi o “poarta” in stanca si dincolo de ea un “balcon” (adica era pusa balustrada la acea bucata de stanca pentru a putea admira panorama in sigurantza). O splendoare nu alta ! Ei bine, pe cat de repede am trecut pe sub stanca sa ajungem pe acel “balcon” natural, pe atat de repede ne-a picat nasul de putoare si ne-a pierit cheful de a mai sta sa admiram peisajul. Acel coltz de stanca minunat devenise buda publica.
Am plecat repede de acolo spre zone mai deschise, cu un gust amar si injurand in gand turistii imputzitzi care au distrus un mic coltz de rai.
Deci.. din pacate se mai intampla si-n tzari mai civilizate, unde ajung in vizita persoane necivilizate.
Am fost partasa la o astfel de intamplare in liceu. Distinsa profesoara de limba X, pe care toate fetele o admiram pentru stilul vestimentar si pentru cat de bine arata, intr-un moment de exaltare maxima datorita problemelor de gramatica abordate, a ragait zgomotos. Scurt si zgomotos. Siderata, m-am uitat catre nesimtitii de colegi, intr-o ultima incercare de a nu crede ca a fost doamna profesoara. Ei- la fel de siderati ca si mine. Desi o astfel de situatie ar impune o reactie discreta, pe mine m-a bufnit un ras isteric.