Sa plangem cu muci si cu clabuci.
Plecam de la premiza ca va doresc tuturor sa plangeti doar de fericire. Si mai sinteti unii, de fapt suntem, care plangem la filme.
Acest aspect merita dezvoltat. Ok, sint filme cu un scenariu atat de dramatic, cu o poveste atat de sensibila, incat chiar de esti statuie toti iti pisi ochii. Nu, nu ma refer la seria Rambo, e vorba de filme ce tintesc spre coarda noastra sensibila.
Unii plangem pe ascuns, mai ales cand nu sintem singurei ori in sanul unei comunitati de apropiati. Ca sa ne pastram aspectul uscat, furam cu limba bobul cristalin ce se prelinge din uochi. (aia ca au uochii mai jos pozitionati, limba mai lunga ori lacrima mai babana) Altii n-au nicio treaba, dau cu lacrima-n podea de parca ploua vara.
Io-mi amintesc ca am plans baban, in 3 reprize, la filmul the Notebook. V-am si povestit despre asta. Frate (of, urasc aceasta adresare), era sa mi se faca rau de plans. Dar sa zicem ca la acest film e normal. El si ea se iubesc de-o viata, ea o ia razna, el nu o paraseste si-i citeste povestea vietii lor (pe care ea nu o mai stie) in fiecare zi. Pana intr-o rea ori buna zi, in care mor impreuna. Deodata, in somn, unul langa celalalt. Cum sa nu plangi?!?!?!
Si am mai plans o data de era sa-mi intre tenul ala apa (as fi avut o fatza mica, cat un pumn, sub un cap mare, deci as fi fost un fel de Alien). Daca in cazul cu The Notebook era firesc sa plang, in cazul asta nu stiu daca-i taman de inteles ce s-a intamplat. Ca ma uitam la filmul despre viata lu’ Ciprian Porumbescu. Film vechi, alb-negru, io eram tinerel bine.
Si vine o faza in care Ciprian era la bulau. Tac’su pe afara, la geamul celulei. Afara seara, frig, ningea. Ciprian, bolnav, flamand si infrigurat, incepe sa cante la vioara celebra lui Balada. Tac’su, nins pe pletele albe. Canta cu el. Si plange, pe acele incredibile acorduri.
Io ce faceam? Pai plangeam de era sa dau in apoplexie. Si nu aveam doi ani. Aveam vreo 20. Da’ plangeam nenica de-mi ieseau mucii ca jetul din furtunul pompierilor. Si cand nu mai erau muci de iesit, imi ieseau balonase pe nari, de parca vroiam sa-mi iau zborul. Iar lacrimile-mi cadeau in cascada, spalau mucii de pe mustati si totul se ducea spre barbie, pept, sud, China.
Nu stiu cum am supravietuit acelei reprize de plans. Categoric eram labil psihic, categoric Balada lu’ Porumbescu se joaca cu nervii mei, categoric as fi vrut sa stiu sa cant la vioara.
Tu plangi la filme?
Sa va dau totus si balada aia…
Neata! Esti un sensibil, asta esti; si barbatul meu plange la filme, uneori nu stiu de ce; da, si eu, recunosc, mai rarut, dar da; sunt barbatii mai sensibili??
Salut! La Notebook si eu am cam bocit pe final, mai ales a doua oara cand l-am vizionat, culmea!Cred ca din cauza ca stiam ce va urma si incepusem sa dau apa la soareci profilactic, mai din timp
)
Ala cu Porumbescu nu-mi suna cunoscut dar voi cerceta.
sys, nu neparat. Creca depinde de moment, de starea nervoasa, de cum stam cu creierii, cu glandele lacrimale, de cantitatea de alcool consumata. In plus, tre sa facem ce a spus Holograf, care a spus ca si Baetii plange cateodata.
sad4good, pe tine si numele te recomanda
Da,am plans si eu si sotul la filmul Campionul scena de final cand pustiul striga la tatal lui si ii face promisiuni,acesta fiind mort.Feciorul meu a plans la finalul serialului Prison Break. DEH,DIFERENTA INTRE GENERATII!Noi ,am plans la suferinta unui copil,ramas orfan iar tanara generatie la moartea unui puscarias.
giculitzo, Michael Scofield nu-i numa un puscarias, ce naiba. E in primul rand un frate absolut minunat, care-si sacrifica libertatea si-si pune in pericol viata pentru fratele lui. Chiar si atunci cand afla ca fratele lui nu-i taman fix fratele lui. Dar tot fratele lui ramane.
E iubit, care iubeste de-i sare sapca. Si e viitor tata. Si bietul, dupa ce se sacrifica in halul asta cateva serii la rand, scenaristii il omoara. Pai si mie mi-a venit sa plang, de draci. De-aia nici nu m-am uitat la Final Break, episodul ala dublu de incheiere. Deci il inteleg pe fiul tau.
Am plans si eu la Notebook, dar filmul la care am plans cel mai mult a fost Sweet November. Mi-e rusine sa zic de cate ori l-am vazut. Niste filme care m-au impresionat foarte mult au fost Schindler’s List si The boy in the striped pyjamas. Daca vrei realitate, duritate si lacrimi le recomand (nu vazute consecutiv ca te deprima o saptamana). Mai nou am plans la filmul Hachiko, e povestea adevarata a unui caine fenomenal, daca esti iubitor de animale o sa sara camasa dupa tine.
Am plans si citind anumite carti. Iar acum realizez ca sunt o plangacioasa.
Sweet November e ala cu ceva cancer, nu? Aoleu, pana la cancer ca fac cu nervii. Am mai vazut un film pe un tipar asemanator, parca The Fountain ii zice. Deprimant total, indiferent daca sub chestiile cu boala se ascunde trimful dragostei.
Da, Dono, ala e.
Eu plang si la desene animate…de ex. la Happy feet am plans aproape tot filmul. L-am vazut impreuna cu fetele mele(6 si 13 ani), ele nu au plans si se mirau de mine…;).
neata!
la notebook am plans si eu, l-am vazut de vreo 3-4 ori, de tot atatea ori am plans.
de asemenea, la the boy in the striped pyjamas am mai plans. tocmai citisem cartea. am inceput sa ma uit la film si din primele minute am inceput sa plang. la sfarsitul filmului zici ca plansesem doua zile la rand.
hmmm despre filme nu spun, ca sunt prea multe la care am plans….:(
dar, ce ziceti, de faptul ca plang si pe o melodie, si cand aud o stire ingrozitoare la radio sau tv, cand vad o batrana, vai si amar de ea, pe strada, imi dau lacrimile de mila….
pe langa faptul ca sunt o plangacioasa sunt si o miloasa…(si nu0mi place asta la mine……delooccccc)
Duminica linistita sa aveti:)
Bună dimineața!
Și eu sunt genul de plâng când mă uit la un film, nu degeaba zice toată lumea că sunt o sensibiloasă. Unul din filmele care m-au impresionat cel mai tare este ”A perfect world” în care Kevin Costner are rolul unui evadat pe nume Butch ce răpește un băiețel punându-și în cap poliția locală și pe cea federală. Băiețelul se atașează de el ajungând chiar să-l considere ca și tatăl pe care nu l-a cunoscut niciodată; astfel încât, atunci când Butch este prins, băiatul nu vrea să se întoarcă la mama lui, ci vrea să rămână cu el. Înduioșătoare este scena de final când băiatul aflat deja în siguranță încearcă să se întoarcă la Butch, iar dintr-o greșeală, acesta este împușcat. Cred că am plâns o oră întreagă după faza asta.
Un alt film care mi-a stors râuri de lacrimi a fot Braveheart. Tot scena de final a fost de vină, mai precis execuția lui William Wallace. Îmi plângea sufletul când vedeam la ce torturi era supus și pe deasupra mai era și batjocorit, culmea, de cei cărora voia să le redea libertatea. A murit în chinuri, dar nu și-a uitat idealul.
Și or fi mai multe, dar nu vreau să vă plictisesc cu bocelile mele într-o zi așa frumoasă de duminică.
Care ati vazut filmul I am legend? Will Smith e unul dintre putinii supravietuitori ai unei lumi in care majoritatea oamenilor sint infectati cu un virus ce-i face monstri.
Ei bine, stiam ca la final moare si el. Dar, surpriza, la finalul “meu” el nu moare. Toata lumea ma contrazicea. Ca n-am vazut bine, ca am fost beat, drogat, nebun. Tocmai azi cineva mi-a reconfirmat faptul ca in acea varianta NU moare. Oare exista doua variante de final ale aceluiasi film? Una pentru cei ce suporta bine unhappy endurile si alta pentru cei ce-si doresc musai happy end ca sa nu planga cu clabuci?!
La filmele cu diferite boli, mai ales cancer, dau urgent mai departe; parca as citi mesajul:hei, ai grija, ti se poate intampla si tie! mersi, n-am nevoie de o caruta de depresii; la cele cu animale mai plang, ma impresioneaza ca uneori sunt mai umane ca noi.
La filmele de genul asta ar trebui anunt la inceput:
Film in care se moare de boala!
Film cu despartiri si taiat de vene!
etc…
Ca sa stim si noi de ne uitam ori ba.
Eu vazut-am I am legend si a murit la final.Poate i-au facut doua finaluri ca la filmele alea sud-americane, lol, la care puteai alege sfarsitul.Mare aberatie filmul, parerea mea.Ca si Fountain de altfel,la care nu m-a tinut catarama sa ma uit pana la final, mi s-a parut incredibil de plicticos si lung.Prea profund, dom’le!
Eu plang, ca aproape toate muierile, la filme dintr-astea romanticoase. In schimb, am o prietena care nu plange la acest gen de filme, dar plange la filme cum ar fi “300” (are o slabiciune pentru eroi si dintr-astea). Am vazut ca a mai fost precizat Hachiko pe aici, Dono, daca nu l-ai vazut, trebuie NEAPARAT sa. Zau. Duminica frumoasa.
Eu plang rar la filme, dar si daca ma apuca plansul…e grav. De exemplu, am plans cu spume la The Legend of 1900 sau la The Notebook. Iar singurul care ma face sa plang de fiecare data (si il revad anual, totusi) este desenul animat “The land before time”. E acolo o scena cu dinozaurul care vede proiectata pe stanca umbra si crede ca este mama sa…ca nu ai cum sa nu plangi.
Insa mai des decat la filme, plang la serialele de care ma atasez. Cand a murit George in Grey’s Anatomy am plans 2 ore, de ziceai ca e frate-miu.
Una peste alta, depinde foarte tare de starea pe care o am cand ma uit la un film.
Primul film la care am bocit grav cu muci, bale si hohote a fost PS I love you.Am facut si ciunga aia , stai sa ma mai uit inca o data sa vad dca de data asta pot sa ma abtin .Fail! a 4, a5 , a6 oara si la fel , rauri de lacrimi.Bun film anyway.Me like it.
Hubba, imi zici de filmul ala ca sa plang… Tu vrei sa plang…
Si bun venit plangacioaselor Mizta si Oana
Nu stiu exact la ce filme am plans pana acum, dar cu siguranta am plans la vreo cateva. La unele am plans de suparare, iar la altele imi curgeau lacrimile ca nu mai puteam rade.
Eu spun ca e normal sa plangi la un film, daca filmul este bun, actorii isi dau silinta iar tu esti foarte antent, la fel cum e normal sa plangi la o carte, daca ajungi citind-o la aceeasi vibratie emotiva cu a autorului.
Un film la care e posibil sa plangi, dar pe care poate deja l-ai vazut este A walk to remember. Eu nu mai stiu daca am plans la acest film, dar stiu cu siguranta ca mi-ai dat lacrimile cand am citit cartea.
Şi eu la Ciprian Porumbescu, exact la aceeaşi scenă. Pe urmă când am cetit porcăriile care i se pun în spate lui V.Rădescu.Prost că încearcă să facă ceva în ţara asta.
the walk to remember sper ca am scris corect
Am plans la Sweet November de fiecare data cand l-am vazut (n-as sti sa mai spun de cate ori l-am vazut ca am pierdut sirul), la Gladiatorul, la Meet Joe Black, iar ultimul care m-a facut sa pis ochii a fost This is it.Jale,frate!Norocul meu ca eram la cinema si m-am abtinut,cat de cat…
I am legend are doua finaluri. E pe bune, deci nu ai vazut aiurea. Si nu este singurul film in care poti alege desfasurarea actiunii.
Mie-mi curge nasul mai tot timpul. Asta se poate considera sensibilitate? Sau e doar raceala?
io pling chiar si la desene animate..de exemplu the lion king am plins de am rupt..i know..pathetic
Si eu era sa plang de nervi la PBreak, tare m-a enervat sfarsitul, au tot lungit seriile ca sa aiba un final aiurea. Si Notebook l-am vazut zilele trecute, e foarte impresionant, chiar mi-am zis ca o sa-l pastrez pentru revedere ca se merita.Am mai vazut de vreo 3 ori si ala cu schimbul de case , cu kate winslet si cameron diaz
pfuaiii…am uitat de “Pursuit of Happyness” cu Will Smith. Am intrerupt filmul de cateva ori ca nu mai vedeam nimic
Ala da film, Monique. Cand era cu copilu in buda de la metrou si plangea amarnic, mi s-a pus in gat un nod cat un pepene. Altfel bun film, pozitiv, lupta pentru visul tau si ai sanse sa castigi.
Sinteti cu totii niste duri. Sare camasa de pe mine si cind ma uit la publicitate.
Chiar acuma este una care si-a patat o frumusete de rochie verde. Sau aia doi care fac nunta-n virful muntelui pe un frig si-un ger…
Bravo mie, frig si ger…
Sunt multe filmele la care am plâns. Câteva dintre ele s-au menționat aici deja. Există, însă, un film la care și acum dacă mă gândesc la unele secvențe mi se pune un nod în gât și am o senzație ciudată: Le scaphandre et le papillon. Îl recomand oricui iubește filmele.
Am plans la mai multe filme,am reusit sa plang chiar la o comedie Marley and me, moare cainele la final d-aia…dar o singura data am plans cand am terminat de citit o carte LORELEI, o recomand…
Bun venit si tie, Rey.
Asterix, prespun ca la Bambi te lua cu lesin.
Carmen, io era sa plang azi dimineata, cand a sarit un maidanez la mine
Bun venit, vezi ca mai avem o Carmen pe aici. Cel putin aveam…
‘neata!
) si numai recomandati genu’ ästa de filme cä io mi-s moartä dupä filme 
De bunä voie si nesilitä de nimeni, da! Da, adicä mä inscriu in clubu’ plängäciosilor.
Frate (
Searä fumoasä, dragilor si bun venit proaspetilor Gunoieri.
Mai vreti zämbärici?! Mai am.
Doooooo-noooooo, po’sä-ntreb si io ceva? Da! Bine!
Ieri am terminat de citit Twiligt Saga, toate 5. Ei, si-acum tot caut si caut – format PDF – Vampirii Sudului si Cronicile Vampirilor.
Care dai cu o idee in mine, unde le pot gäsi?
Multumesc mult si frumos.
Ascultand Balada lui Ciprian Porumbescu… plangi! – pur si simplu! Inchizi ochii, asculti si plangi. Plangi, zambind copilariei trecute, visurilor demult pierdute, sperantelor ce nu mai indraznesc a se naste…
Da. Plang si la filme! Dar mai rar. Pentru ca… prea plang des, din cauza realitatii care ma impresoara!
“Mananc si plang! Mananc!”
da..si eu am plans la filme… si chiar si la muzica
Da, Dono, vreau sa miorlai ca un copil flamand
)
Ah, zicea cineva de plans la carti pe aici… nu stiam ca ‘se poate’, pana cand am plans la “Panza de paianjen” a Cellei Serghi si, ciudat, la o carte de-a Mihaelei Radulescu (mda, …).
Vai, cum uit io ce tre’ sa zic… Si la muzici, clar, ma trazneste cate-o piesa de numa’…
@Hubba Lacrimile ce ti s-au scurs pe obraji, citind o carte de-a Mihaelei Radulescu, nu se pot defini ca si “plans”. Probabil era un ras cu lacrimi, nu?
Ma alatur si eu clubului plangaciosilor
Iar filmul la care am plans aproape cu sughituri este Million dollar baby. A doua zi numai de milioane nu aratam!
‘Na seara! Bre, io zic sincer: nu plang neam. Bre nenicule, da’ deloc… Culmea e ca nu-s vreun dur in viata, cred insa ca am imbatranit si ori nu mai vad bine sa cetesc la film, ori uit
the notebook, p. s. i love you, si au mai fost vreo 2-3 la cae am plans
dar nu mai retin numele. cand e de plans, plang
Salutare,
Iti mai dau idei daca vrei/vreti sa mai plangeti o tara…ahem:
Schindler’s List (faza la sfarsit)- boceala totala
Sam&Max (desene animate dar nu-s pentru copii, is asa mai serioase putin)
Into the Wild (clar, sfarsitul…)
In general eu plang la filme cu animale(ca-s desene sau nu); daca vad vreun animalut ca sufera ma smiorcai ca proasta
Again, super postarea
@Functionara: Stiam ca se va comenta legat de faptul ca am citit cartile Mihaelei Radulescu. Nu vreau sa ma lupt cu oameni care au prejudecati, poate nici macar nu ai asa ceva, insa sa stii ca “Despre lucrurile simple” e o cartea buna. Nu in sensul ca apartine unei scriitoare marete (adica, sa fim seriosi…) dar chiar e o lectura placuta.
Si apoi, m-a prins si intr-o perioada nu foarte ok si da, am plans. Pentru ca am citit ceva care m-a sensibilizat.
@Hubba Ma iarta! N-am vrut sa sune ca o ironie la adresa ta! N-am prejudecati. Era doar o gluma!
Sunt o fire sensibila si apreciez pe cei cu firi sensibile.
Eu nu judec, nu critic. Observ.
Inca odata, scuze!
Uite un film la care e de plans desi nu se potriveste nici unui gen enumerat mai sus. Pentru cine are urechi sa asculte si ochi sa vada: http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en#docid=-2592854717401053868
Pai buna dimineata si o saptamana cu veselie va dorim!
Dono esti exceptional, orice scri pe blog e 150% adevarat si frumos in acelasi timp, FELICITARI!!!
O saptamana frumoasa tuturor >:D<
ul3, te-as ruga sa nu exageram, dar multam de gandurile bune si bun venit.
Neata,
am uitat sa ma inscriu si eu in clubul plangaciosilor…eu jelesc cu toata increderea la “the house of flying daggers” nu conteaza de cate ori l-am vazut sau de cate ori il voi revedea bocesc de mama focului.
neata buna!
prezenta in clubul plangaciosilor
am plans la “titanic” de mi-era rusine sa ma uit la oameni,cand s-a terminat filmul.dar cand i-am vazut si pe ceilalti cum aratau,m-a pufnit rasul
Si eu am plans la The Notebook, mi-a placut foarte mult.
Ce ziceti de Pride and Prejudice, mai ales scena cu ploaia???
O zi frumoasa tuturor:D
si eu am plans la ciprian porumbescu ,l/am revazut recent dar ultimul la care am plans ca un copil a fost Hachiko:A Dog’s Story
“Grave of the Fireflies” unul din cele mai triste filme pe care le-am vazut. De fapt nici nu-i film film, e film de desene animate. N-am plans dar nici multe nu mi-a mai trebuit.
The Pursuit of Happyness, a vaai cum am plans la final. Zi buna!
salutare
@Indyra: daca ti-a placut hotfd, recomand si crouching tiger, hidden dragon.
@Adi T: este superb, ma iau dracii numai cand ma gandesc la el. Ceva recomandari de animatii japo de genul asta? am vazut cateva bune, dar nici unul nu m-a atins la fel. Merci
@Norby: altele nu prea mai stiu. eu am dat din greseala de un torrent cu top 20 animatii imdb si de acolo l-am vazut doar pe asta. intr-adevar tare filmul
La recomandarea ta, m-am uitat si eu acum 2 zile la The Notebook. M-am uitat de 3 ori pana acum si am plans de 4 ori.Nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva vis-a-vis de un film. Deci, iti multumesc ca mi-ai recomandat my fav movie