Semne din lumea de apoi
Poate parea titlul unui film de mana a doua sau a unui alt “best seller”. Dar e o chestiune serioasa, pe care am trait-o. V-o expun si voua, asteptand apoi sa vad ce credeti despre asta.
Trebuie sa va spun pentru inceput ca nu cred sau nu vreau sa cred in lumi paralele, misticism, vrajitorie, puteri supranaturale, extraterestri, alchimie. Sint totusi un tip credincios, mi-e bine sa stiu ca exista un bun suprem. Si o rasplata a binelui pe care-l faci. O continuarea fireasca a acestei vieti. O lume in care te reintalnesti cu cei pe care i-ai pierdut. Dar cum viata-mi actuala e destul de plina si destul de complicata, prefer sa nu-mi risipesc energia si cu alte lumi, existente, influente, bantuiri. Om trai (sau om muri) si om vedea.
Iata care-i povestea. V-am mai spus ca am tinut foarte mult la bunicii din partea mamei. Bunica s-a dus acum, in vara, si m-am gandit imediat ca-i va fi bine. Ca va fi cu bunicul, care o astepta de cativa ani. S-o iubeasca si acolo cum a iubit-o aici. La moartea ei am avut mustrari de constiinta. Ca nu am cautat-o mai des. Ca nu i-am aratat cat de mult tin la ea. Desi stiu ca ea stia. Si m-a iubit tare de tot. La fel si cu bunicul. La inmormantarea lui nu am fost. Pentru ca nu am vrut. Am evitat, m-am eschivat, am inventat motive. Nu am vrut sa merg. Nu am vrut sa-l vad mort. Am preferat sa-l tin minte asa cum era el in viata. Mare, bun, cu parul alb, un zambet deschis si un glas blajin. Dar mi se intorcea in vis. Nu-l visam urat. Dar se intorcea din nou si din nou. Subconstientul meu in care ma invinovateam ca nu mi-am luat ramas bun asa cum trebuia ma chinuia.
In Grecia am ajuns pe varful unui mic munte. Langa plaja aceea minunata, salbatica, denumita Castro. Pe acel varf e un complex monahal. Mici schituri foarte vechi. In care nu era nimeni. Dar ardeau lumanari si miroasea a tamaie. Pe pereti fresce vechi, aproape sterse. Si icoane din care sfintii te priveau cu ochi adanci. Am intrat intr-un schit cu gandul la bunicii mei. Cu sufletul deschis. Si am aprins o lumanare pentru ei. Gandindu-ma la ei si zambindu-le. Vorbindu-le in gand. Multumindu-le pentru ceea ce au fost. Si pentru ceea ce inca mai sint pentru mine. Pentru ce m-au invatat, pentru ce mi-au daruit.
In noaptea urmatoare i-am visat pe amandoi. Dar a fost un vis puternic, pentru ca l-am simtit in suflet. S-au apropiat amandoi de mine, de-o parte si de alta. Si-au lipit obrajii de ai mei si m-au strans in brate. In acel moment m-am simtit bine. Am fost fericit. Si parca a intrat in mine o putere uriasa care mi-a marit inima. M-am trezit cu sufletul usor. Stiind ca ei mai sint pe undeva, ca se gandesc la mine, ca ma apara. Si ma iubesc in continuare.
Stiu ca poate mi-am indus totul. Dar poate ca nu. Acum va puteti deschide inima.
O adevarata fericire a sufletului! Esti binecuvantat! Pot spune ca stiu la ce te referi, pentru ca in momentul in care acum 12 ani tatal meu a trecut in alta lume am simtit ca totul se duce pe apa sambetei. Era normal, eram copil si simteam lipsa. Insa acum 5 ani am fost implicata intr-un accident de masina si m-am procopsit cu cateva saptamani de coma. Eh, acum e totul bine, dar imi aduc aminte ca dupa ce m-am trezit din coma nu puteam sa dorm deloc noaptea, visand oribilul accident, pana intr-o seara cand l-am visat pe tata cum se apropia de mine si imi spunea ca inca mai am de trait multe si ca e cazul sa merg mai departe. Iti jur ca in noaptea aceea am dormit cel mai bine, cum nu mai dormisem de muuuuuulta vreme. Un somn adanc si linistitor!
Deci…te inteleg si chiar daca ti-ai indus totul, nu conteaza prea mult. Important este ceea ce ai simtit! 
FRUMOS! ai facut un lucru bun ca ai aprins o lumanare pentru ei!
daca ii sa iei in considerare toate spusele batranilor despre viata de dincolo, sa stii ca lumanarea aceea a insemnat foarte mult!
iar in vis probabil au vrut sa-ti multumeasca!
sa ai o zi buna!
Va citesc de ceva vreme…din ala venit cu pluta dupa piti….Dar postul asta ma emotionasi…..Sincer, am o atitudine rece fata de moarte, e in firea lucrurilor iar la cat de complex e universul in care traim ar fi stupid ca viata asa se termine asa inutil sigur mai e ceva.Iar acolo sus cineva ne iubeste rau de tot…altfle eu unu eram de mult un fel de praf.Nu am trait experienta ta,dar eram in Chicago si am visat cred ca cel mai linistitor vis posibil intr-o perioada oarecum tulbure…Dumnezeu m atinea in brate, ast am visat.Nu, nu sunt un fanatic al crestinismului, nu am mai tinut post de numai stiu cand si toate cele dar cred
Cand am murit bunica mea asta iarna, ai mei nu au vrut sa imi spuna. Pentru ca aveam sesiune si daca as fi aflat ca a murit as fi mers acasa la inmormantare. Timp de doua saptamani am visat-o pe bunica foarte des. Ceea ce nu mi se intampla inainte… si intrebam in fiecare zi acasa ce face bunica. Ai mei se tot eschivau. Pana intr-o zi cand mi-am dat seama ca a murit… am plans vreo 2 zile, m-am rugat mult pentru ea, si n-am mai visat-o. Mi-a transmis ce a avut de zis. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva in viata mea, si chiar ca nu a avut liniste pana am aflat ce s-a intamplat.
Buna, Zappy!
ce frumos dono…Nu ti-ai indus nimic, pur si simplu au vrut sa-ti multumeasca pentru faptul ca, le-ai facut “lumina” acolo unde sunt..si bineinteles pentru faptul ca te-ai gandit la ei, se vede ca te-au iubit si ca ii iubesti…Sa nu uiti sentimentele astea niciodata….Si eu ma gandesc des la bunicii din partea mamei, desi s-au dus de mult in pamant:(((..Nici acum dupa 6, respectiv 3 ani, nu ma pot obisnui cu ideea ca ei nu mai sunt…Au fost niste oameni minunati, care stiu ca m-au iubit si pe care ii iubesc si ii voi iubi mereu:))) Si mie imi apar deseori in vise, si a doua zi ma duc la un om necajit si dau de pomana, un ban sau o paine…
Un gest simplu, un gest frumos, pe care tot mai putini dintre noi il facem. Respecte!
Hello Dono. Nice to have you back.
Explicatia stiintifica in cazul acesta este ca te-a marcat momentul respectiv din schit atat de mult incat ai si visat la bunicii tai.
Mi se intampla si mie foarte des sa visez la lucruri care ma impresioneaza ziua sau la care ma gandesc in exces. O zi buna va doresc 
(eu abia m-am trezit 
) )
@Cathy: impresionanta povestea ta…ne bucuram ca inca mai esti printre noi
mi s-a cam zbarlit pielea cand am citit postul tau..
si eu am am avut un astfel de vis la putin timp dupa ce a murit unchiul meu. se facea ca era intr-o gara cu multe bagaje si pleca spre o destinatie necunoscuta. eu in vis vroiam sa plec cu el dar nu a vrut sa ma ia..a zis ceva de genul ca inca nu e timpul..
m-a impresionat f tare acest vis si imi aduc aminte de el ca si cum l-as fi visat noaptea trecuta..
welcome back dono!
Multumesc, Zayra!
Zayra, stiu ca nu-i bine cand te cheama o persoana draga care a murit
ii ceva de genul ca vrea sa te duca in lumea de dincolo. Ma bucur ca unchiul tau nu a vrut sa te ia cu el, in calatoria sa 
Cand m-am casatorit, tata era bolnav si mergea greu. Imi doream sa incep valsul cu el si “sa ma dea” sotului meu … Nu s-a putut. Dupa 1 an, ne-a parasit. Dar in primul vis pe care l-am avut cu el am valsat toata noaptea!
Bine ati revenit!
Dono, iti garantez ca vei ajunge langa bunicii tai, in rai, dar peste o suta de ani si numai daca vei scrie in continuare asa mijto !
Nu uitati sa spuneti cat mai des celor pe care ii iubiti si apreciati cat de mult inseamna pentru voi. Este mai important decat astfel de vise de noapte.
poate că, uneori, e bine să ne mai gândim şi la ei… la bunicii, care s-au dus! Să le aprindem o lumânare şi să le zâmbim! Şi mie mi-e dor de bunici!
Dupa cum va spuneam si la “Sarut mana, Tanica”, si eu mi-am pierdut bunica. Unica pe care o mai aveam. Am avut mustrari de constiinta ca poate nu m-am purtat cu ea asa cum ar fi trebuit, n-am vizitat-o destul de des, n-am sunat-o destul de des, dar acum sunt impacata (a trecut mai bine de un an…). Stiu ca ma iubea si era mandra de mine. Au avut grija “babele” ei sa-mi povesteasca tot, dupa rachiul de la priveghi
I-am respectat ultimele dorinte: sa fie “fudula” la inmormantare, sa nu ne stie nimeni ca ea a murit (bine… aproape nimeni, ca n-ai cum sa te ascunzi perfect…), sa fim veseli si sa petrecem si pt. ea la nunta.
Bunicii astia, ne iubesc si ne iarta orice… De-aia ii iubim si noi….
M-ai impresionat pana la lacrimi.Parca ii vedem pe cumnatu si pe tusa la capataiul tau.Te-au iubit enorm si te mai iubesc si acum de acolo de sus.Poata ca in Grecia ai fost mai aproape de ei!
E clar! In seara asta il sun pe bunicu
@ Radoo
SUNA!!!
acum 4 ani a murit bunicul,persoana pe care am iubit’o cel mai mult pe lumea asta..si nu am inteles de ce… plangeam in fiecare noapte,adormeam greu…pana intr-o noapte cand am visat ca mergeam printr-un labirint si am ajuns intr-un final la bunicu care ma astepta pe un scaun,senin si zambitor cum era cand era in viata..ma strans in brate si m-a rugat sa nu mai plang, k lui ii este bine si sa il las sa se odihneasca ca e foarte obosit…de atunci m’am linistit….
e frumos sa’ti amintesti de persoanele pe care le’ai iubit si nu mai sunt..
@ radoo -> deci am dreptate …
@Tovarashu: ai perfecta dreptate
Poate ca ar trebui sa te gandesti ca exista posibilitatea ca unele lucruri din cele enumerate de tine care nu crezi ca exista sa existe.
Unchesule, la capataiul meu?!
mmmmmmmmm, un subiect destul de complex
Scusa-ma , m-am emotionat.Doamne fereste!
Foarte multe povesti frumoase. Fiecare cu povestea lui.
Si bunica mea din partea mamei la care tineam enorm a murit acum 5 ani intr-un fel in care m-a impresionat. Era o femeie foarte credincioasa si si-a gasit sfarsitul in biserica cand se zicea crezul in genunchi in timpul Sfintei Liturghii.
Eu ii vedem pe amandoi venind spre patul unde dormeai tu (acolo in Grecia , in hotel), de-o parte si de alta a patului , aplecandu-se si sarutandu-te.Acum, nu stiu cum i-ai vazut tu , dar eu asa mi i-am inchipuit.
Oricum imi pare bine ca te-ai intors sanotos printre noi (muritorii de rand).
oricum,sa-i pretuiti cat timp mai sunt aici.se multumesc cu atat de putin.
Dono,numai unui om cu sufletul ca al tau putea sa i se intample(si) asa ceva.
si in final sa nu uit sa va multumesc de ajutorul dat in purificarea sufletului si usurarea inimii,cu lacrimi.
Multumesc frumos!
e impresionant ceea ce ti s-a-ntamplat…:) bunicii mei inca traiesc…sunt in varsta …nu-mi pot imagina viata fara ei. am impresia ca vor fi acolo mereu si refuz sa accept ca va veni ziua….ii iubesc prea mult…
bine-ai revenit
ce concediu polivalent in trairi !!!
gadea hrenova, asa am auzit si eu pe urma! de asta m-a impresionat foarte tare visul acela! ma mai gandesc uneori…daca accepta sa ma ia cu el oare ce se intampla…
Eu nu am reusit sa-mi cunosc decat o bunica, in schimb mi-am visat unul din bunici si a fost…interesant. Subconstient probabil
In urma cu 6 ani l-am piedut pe bunicul din partea tatalui meu.L-am iubit enorm desi nu reuseam mereu sa ii arat.Totul a fost fulgerator..eram in vacantza…ii gatisem ceva (mancarea lui preferata) apoi m-am urcat in masina si m-am intors acasa pentru 2 zile..luam meditatii pentru ca urma sa intru in clasa a12-a si ma pregateam pentru facultate.Urma sa ma reintorc la tara in 2 zile.A doua zi m-a sunat mtusa mea sa imi spuna ca bunicul a murit…facuse un atac cerebral care ia fost fatal(avea 80 de ani).Nu mi-am revnit…nu am mai mers la meditatii toata vara..am slabit ingrozitor nu puteam sa dorm…am refuzat sa ma intorc in oras..am ramas la tara …il visam noapte de noapte, il “vedeam” in curte, il “auzeam”.A fost groaznic.Am mers mult la biserica m-am rugat am aprins lumanari…a trecut.Dupa un an si 10 zile am dat admitere la Medicicna la Targu-Mures(de acolo sunt) si am intrat.In noaptea de dupa admitere l-am visat pe bunicul…era in casa de la tara,era in curte ma astepta…avea lacrimi de bucurie in obraji si m-a luat in brate si mi-a spu: “Bravo”…M-am trezit a doua zi dimineata cu lacrimi pe obraji si m-am dus la biserica sa aprind o lumanare.De acolo de sus a coborat langa mine sa ma felicite…Mi-e dor de el si acum.Mi se intampla sa il visez si acum si mereu a doua zi merg la biserica aprind o lumanare si dau pomana.As fi vrut sa il am langa mine anul viitor cand termin facultatea…..de fapt sigur va fi langa mine cu sufletul.[Desi iti citesc blogul de vreo 2 luni abia acum am prins curaj sa scriu...mi-am deschis inima si am lacrimi in ochi.Dono tine-o tot asa
e cel mai placut mod de a-mi incepe ziua cu o caffea buna si cu bunadipozitie pe care mi-o transmiti.Va salut pe toti!]
Eşti un vrăjitor, ne-am deschis inima şi ne-au năpădit nostalgiile şi amintirile! Ce trăiri intense…
Eşti un vrăjitor bun, nu cumva să se înţeleagă greşit
Vai da mi se face pielea de gaina din ce in ce mai mult
Mi s-a cam zbarlit pielea cand am citit postul tau…
Eu nu l-am visat pe bunicul nicioadata!
Sunt mai bine de 10 ani de cand nu mai este si totusi nu mi-a aparut in vis. Oricum, m-ai facut sa-mi aduc aminte de zilele lui grele de boala cand el statea in pat si eu pe pragul usii si ma verifica la tabla inmultirii. Parca il aud strigand din pat:”Lili, zi repede 5×6?”
Era un om de isprava, nimeni nu avea voie nici macar sa ridice tonul la mine sau la sora mea. Ne iubea foarte mult. Ultimul lui cuvint a fost “Andreea” (numele surorii mele, pe care o striga). Apoi a amutit, si a urmat o saptamana de chinuri cand nici macar nu putea sa spuna ce il doare pt ca nu mai putea vorbi. Eram mica, dar stiu ca am plans mult.
Hai sa va scot din nostalgie.Va zic un banc strict legat de postarea aceasta.
Unu , doarme linistit in pat cu nevasta-sa si viseaza ca moare si ajunge in Rai.Sf.Petru il ia in primire si ii spune ca datorita imensitatii pacatelor lui trebuiie sa-l duca in iad.Omu nostru il roaga pe Sf.Petru sa-i arate inainte Raiul.Cum mergeau ei prin Rai el vede o gagica bruneta , faina de tot.Il roaga pe Sf. petru sa-l lase sa fac dragoste cu ia.Sf Petru ii indeplineste si aceasta dorinta.Mai merg ei prin Rai si mai vede o gagica satena.O “aranjeaza” si pe asta si mai incolo pe una blonda la fel.Sf Petru se enerveaza si zice , hai sa mergem ca e destul.Sfinte Petre o ultima dorinta.La sa-ma sa ma c….c.Se duce dupa o tufa se c…a , dar nu are cu ce sa se stearga.Se uita el si vede un smoc de iarba.Il prinde bine cu mana si incepe sa traga.In acest timp se trezeste nevasta-sa si il ia la bataie:porcule , nu ti-e rusine , m-ai f…..t de 3 ori , te-ai c….t in pat si acum ma tragi de paru pubian?
hy, sunt nou aterizata dupa pitzi, intamplarea a facut sa dau peste dono si de 2-3 zile (exceptand uikendu) citesc blogul, voiam sa salut lumea si sa-l felicit p autor, so…felicitari
aoleu…mi’au dat lacrimile
povesti triste…dar care ne apartin, fac parte din viata noastra..
Cu siguranta exista semne pline de intelesuri, numai noi sa fim atenti la ele!
Unul din fratii mei a avut odata un vis, pe care i l-a povestit mamei intr-o dimineata de vara, asezati amandoi pe o banca in curte.Era vizibil afectat, visul ala il marcase profund: se facea ca din toate partile veneau ape mari si el nu putea sa fuga, era prins si amestecat cu ele, zadarnic incerca sa scape.
“Ei, vise, mama, nu trebuie sa le bagi in seama pe toate” i-a spus maica-mea atunci ca sa-l linisteasca, desi un fior ii trecuse prin inima.
Cateva luni mai tarziu pleca la mare, la Eforie, cu sotia.
In acea zi nefasta, 5 septembrie, implineau exact un an de la casatorie.
Au trecut aproape 9 ani de atunci, iar timpul mai face si altceva in afara de a trece pur si simplu: estompeaza durerea…
citind posturile voastre imi dau seama ca eu nu sunt foarte apropiata de bunicii mei…poate distanta..poate faptul ca au multi nepoti si eu fiind cea mai mare..stiti cum e..ii rasfeti pe cei mai mici..totusi cred ca saptamana aceasta le voi da un telefon..ca doar o pereche de bunici mai am..
Despre bunicul meu (eu mi-am cunoscut doar bunicul de pe mama si bunica de pe tata, ultima plecata)…
“Uite la aia, cum poa’ sa vina cu rosu la mort? Cata nesimtire!!! ” Mi-am privit manusile si mi s-a facut rusine. N-am mai fost la inmormantare. M-am intors acasa cu o vecina, spunand ce mi-e prea frig. Azi imi pare rau….
A murit cand eu aveam vreo 6 ani jumate dar tin minte si acum ce mult a durut. Cand a venit preotul acasa sa-i tina slujba a zis “eeee, si-a trait traiul, si-a mancat malaiul”… Vroiam sa-l bat…. De atunci nu mai supot preotii si, sincer, nici pe la biserica nu prea dau, decat sa mai aprind cate-o lumanare.
Era in februarie. La inmormantare purtam niste manusi rosii (ca atat aveam). Mai era cineva care purta ceva rosu, si niste “doamne” au inceput comentariile, ca, de, era momentul potrivit
Si acum ma doare cand ma uit la pozele din gradina de la tara, in care bunicu’ imi intindea o ramurica, iar mama o floare si io…. am ales floarea. Si imi mai aduc aminte cand era in spital, in ultimele lui zile si mi-a daruit un mar pe care nu l-am luat. Mama imi spusese ca are microbi. Eram copil…. nu tin minte daca i-am spus “iarta-ma” vreodata…
anca…cred ca bunicii ne iarta intotdeauna,indiferent ce facem, mai ales daca suntem mici….pt ca ei ne iubesc indiferent ce facem..nu te intrista,eu cred ca ei stiu cat de mult ii iubim, chiar daca nu le spunem intotdeauna
Aşa multă putere ai prins, încît a doua zi ai avut curaj să călăreşti rechinul ăla nebun..
Acuma, gata cu gluma, aşa e, subconştientul ne face farse inimaginabile. Nici eu nu cred în ce ai enumerat tu, dar nu e tocmai plăcut să visezi oameni care au murit..
cami, iti multumesc pentru comentariul tau. Si bine ai venit.
Bun venit si tie, alex_eu!
@erminusha … Asa e, dar….
Pt. toti care mai aveti bunici…. IUBITI-I MULT si spuneti-o cat mai des.
Si nu doar bunicilor…. ci tuturor celor dragi….
Io lam visat pe Ceausescu, ca mia fost si mama si tata cand eram mic. Iel ma invatat sa citesc si sa scriu si sami iubesc tara. Si mia dat sio cravata.
asterix..te-a invatat biiiineeee
Induceri sau nu, superstitii sau nu, premonitii sau nu, un subconstient universal sau nu, orice poate fi daca asa preferam sa credem. Din punctul meu de vedere a fost doar o transpunere a unor sentimente care mi-au revenit urmare a unor amintiri.
O zi minunata iti doresc
eu am visat-o pe bunica mea dupa ce a murit si de multe ori cand ma trezeam nu imi dadeam seama daca chiar a murit sau nu…uneori mi se pareau visele destul de reale si traiam cu impresia ca poate faptul ca a murit a fost doar un vis…dar nu era asa…
vorba ta: om trai (muri) si om vedea…
m-ati convins,maine merg la bunica
am o bunica… si ii departe, din pacate doar o data in an o vad… si atunci prea putin… imi pare rau… as vrea sa schimb ceva dar nu pot
((
@ gadea hrenova
Da-i telefon macar saptamanal, spune-i ca n-ai uitat-o si ca o iubesti.
@ Radhoo -> multam fain! Si eu ma bucur ca inca mai sunt pe aici!
(Scuze de intarzierea comentariului, dar deh! munca isi spune cuvantul. S-au gandit sa imi dea mai mult de munca azi ca bonus ca mi-am dat demisia!!! 
)
Cathy..te-au pedepsit
@ erminusha -> la asta m-am gandit si eu!
Oricum ar fi nu le port pica (sunt putin melancolica 
)
I-ar mai pus pe ganduri Dono! Eu am crescut cu bunica din partea mamei in casa noastra. Am adoptat-o sau ea ne-a adoptat pe noi cand m-am nascut eu. Am crescut cu ea, ii povesteam tot, imi dadea sfaturi. Ea imi spunea ca in toti anii de casatorie cu bunicul, niciodata nu se certasera, si mai mult in viata ei nu a fost invidioasa pe ceva ce apartinea altcuiva…sunt doar cateva din sfaturile dupa care incerc sa ma ghidez acum. Imi lipseste si acum, dupa 5 ani, foarte mult, si ma surprind ziua in amiaza mare gandindu-ma din senin la ea.
Desi acum sunt la birou, mi-am permis 5 minute de pauza, sa stau sa mi-o amintesc pe Oti, si clipele petrecute alaturi de ea.
Mie nu mi se pare o poveste trista, ci mai degraba una aducatoare (celui ce o traieste, adica dono) de lacrimi de fericire; cunosc sentimentul pentru ca si eu o visez pe nasa mea de botez (de care am fost mai mult decat apropiata) atunci cand mi-e tare tare dor de ea – imi apare in vis si ii povestesc temerile, problemele mele, iar ea intotdeauna imi da solutiile salvatoare.
Si ca veni vorba, chiar n-am mai visat-o de mult…
Umor negru -> cu putin noroc ajungeai cu avion cu tot langa bunica !
@ nebuloasa -> pai poate ca e un semn bun totusi: nu ai mai avut temeri si probleme! Eu sunt o optimista incurabila si intotdeauna voi vedea partea plina a paharului. Indiferent de cate probleme am avut (si trebuie sa recunosc ca viata asta m-a cam incarcat la bagaj) intotdeauna am privit partea buna!
eu imi tot induc cu tata, ma gandesc mereu la el, aprind lumanari prin colturi de lume, pe munti mici si mari. el a fost si cred ramane cel mai important personaj din viata mea. dar el se incapataneaza sa nu vina la mine decat rar, si atunci pe fuga. lasa gust amar,la fel de amar ca toata dulceata din timpul vietii. of.
bun asterix, bun asa
acum dupa postul asta lacrimogen dono obisnuieste sa posteze unul foarte vesel. sau ma-nsel????…..
eu una sper ca o sa fie unul vesel si ca o sa am lacrimi de ras! ca azi se pare ca am avut o portie de plans (dar nu era de ras).
Oricum, vreau sa iti multumesc Dono: m-ai facut sa imi aduc aminte de tata din nou cu drag si sa plang ca sa ma descarc! Aveam nevoie!
Asa ca: MULTUMESC DONO!
Cu placere, ca sa zic asa. Dar nu era musai de plans. Io m-am trezit cumva cu o stare extrem de buna.
eu nu cred in d-zeu . pur si simplu! as vrea , dar nu pot. am citit , am incercat , dar pur si simplu nu pot sa cred! asa ca nu ma duc la biserica ! cred in schimb ca viata trece in alta forma si ca spiritul nu moare niciodata ! toti traim in cei care ne iubesc … for ever!!!
Stai linistit Dono! Starea mea este chiar extra acum! Ma simt atat de bine incat am senzatia ca pasesc pe niste norisori de puf!
Sa va spun si experienta mea: semne din lumea de apoi de la alte persoane nu am primit, dar cel mai ciudat vis pe care l-am avut a fost desprer moarte, propria mea moarte. Eram in fata sicriului pregatit pentru inmormantarea mea, sicriul era desfacut si eu aveam sentimentul foarte natural ca a sosit timpul sa trec dincolo. M-am asezat cu cea mai mare naturalete in sicriu, mi-am asezat mainile pe piept si am asteptat. Am ajuns instantaneu in casa bunicilor, intr-un hol mare, care acum era gol, nu avea nici o piesa de mobilier in el, cum erau de obicei, dar avea atarnate de tavan 2 saluri groase, lungi pana in podea, unul langa altul, unul alb si unul rosu. Mi-a ramas detaliul asta intiparit in minte. Habar nu am ce ar putea sa insemne. Eu stateam si ma uitam la salurile resspective si in momentul ala am simtit atat de firesc ca s-a terminat. Ca de acum e altceva, ca sunt dincolo. M-am trezit linistita, cu un sentiment acut de uimire, nu de spaima, ca in vis eram impacata cu absolut tot ce s-a intamplat.
@ alta cireasa ->
Termina cu vaicariceala, ca nu-ti sta bine !
Tie iti sta bine sa te vaicaricesti doar din dragoste !
@ Onuca: O fi vreun semn ca tre’ sa devii dinamovista?! Sau esti deja?
Poate avem noroc de cineva care se pricepe la interpretarea viselor.
Onuca, bine ai venit la noi!
@Anca:
) La asta chiar nu m-am gandit. Originala interpretare. Daca e asa, atunci nu m-a convins, nu e un indiciu destul de solid 
Bine v-am gasit!
Anca..nici eu care sunt dinamovista nu m-as fi gandit la o asa interpretare!
)
Si eu sunt dinamovista
Numa’ cand am citit “unul alb si unul rosu” deja cantam “hai, Dinamo, hai, Dinamo…ole ole ole ooooo”
M-au trecut fiori. Foarte frumos post. Welcome back!!!
un mare multumesc dono! pt ca m-ai facut sa uit o zi grea si lunga de munca, ca deh e luni azi:), ciudat e ca pe mine binedispus postul tau…mi-am adus aminte de lucruri placute din copilarie petrecute alaturi de bunici!
dap…exista o granita destul de subtire intre viata si moarte. eu am fost la un moment dat 2 minute in stop cardiac/moarte clinica si, in timpul ala, am “visat” prima oara ca eram pe patul de la reanimare si vedeam exact salonul si pe mine plimbandu-ma in jurul patului si incercand sa ma uit la mine peste umerii doctorilor care incercau sa ma reanimeze. apoi, dintr-o data, eram in picioare, in salon, ma invarteam in jurul patului meu si ma uitam…well…tot la mine si la cum mi se facea respiratie artificiala. M-am trezit pana la urma din “vis”….si m-am speriat cand am vazut salonul: era exact cum “visasem”, desi eu nu mai fusesem niciodata in vreun salon de reanimare. Am intrebat-o pe mama ce s-a intamplat, ca nu se mai oprea din plans. Nu a vrut sa-mi spuna atunci, dar peste cateva zile mi-a zis ca am fost la un pas de moarte.
Asa ca da…cred in astfel de chestii, desi inainte sa mi se intampla mie as fi ras in fata persoanei care mi-ar fi povestit asa ceva
Asta da povestire…Am mai citit doar in carti.
Eu o visam des pe bunica din partea mamei, de care am fost foarte apropiata si care a murit cand aveam 7 ani.
A fost insa un vis care m-a marcat mult. Se facea ca eram adunati toti din familie la bunicul acasa, era foarte bolnav, dar nimeni nu voaia sa spuna ca e pe moarte. Printre rude am vazut-o pe bunica, si cand am vrut sa o intreb ce face acolo, dat fiind ca era moarta, mi-a facut semn sa ies afara. Afara mi-a spus ca doar eu o pot vedea, si ca ea a venit acum sa il pregateasca pe bunicul, sa il ia cu ea. Cand i-am povestit a doua zi mamei, mi-a spus ca e doar un vis… Dupa doua zile a murit bunicul.
I-am mai visat o data pe amandoi, intr-o perioada in care eram foarte suparata, mi-au spus ca ma iubesc, ca ei sunt inca alaturi de mine si ca toate problemele au o rezolvare, sa am rabdare si sa fiu puternica, pentru ca toate trec. Cand m-am trezit parca ma simteam mai bine…
Felicitari, Dono, pentru articol. Nu multi ar avea curajul sa scrie despre asta.
Cand a murit tatal meu, bunica mea (soacra-sa), de 87 de ani, suferea deja de dementa senila, dar mergea pe picioare si avea dese episoade de luciditate. Imediat dupa moartea talalui meu, starea bunicii s-a deteriorat brusc, ajungand ca, dupa 3 saptamani sa fie la pat, inconstienta si imobila. Mama, saraca, se chinuia impartindu-se intre pregatirea pomenilor pentru tata si spalat, sters la fund, hranit si intors de pe o parte pe cealalta, pe bunica. Ajunsese mama intr-o teribila stare de oboseala si slabiciune, de mi-era teama sa nu pateasca si ea ceva! In ziua in care se implineau 40 de zile de la moartea tatei, la 12 noaptea, m-am dus sa-i sting candela (asa cum e obiceiul la noi) si, inainte de a o stinge, am zis: “Tata, ia-o si pe buni cu tine, ca se chinuie ingrozitor si o va imbolnavi si pe mama.” M-am culcat apoi si l-am visat pe tata care mi-a zis: “De-acum e bine, nu-ti mai face griji!” M-a trezit la doua noaptea telefonul. Era mama, care m-a anuntat ca a murit buni…
Ei? Cum ramane cu indusul?
Va salut si va zambesc tuturor:) E prima data cand las un comentariu la posturile tale, Dono, dar de citit, te citesc de aproape 2 saptamani cred (si eu tot de la Bad Pitzi te-am descoperit:D). Se pare ca in postul de azi se regasesc foarte multe persoane, eu fiind una din ele. Am fost cea mai mica din familie si singurul bunic pe care l-am cunoscut este bunicul din partea mamei, care inca este alaturi de noi:X. Il iubesc enorm si dumnealui pe mine la fel, simt ca suntem suflete-pereche.
Indiferent daca suntem copii sau daca am devenit deja adulti, amintirea bunicilor o sa scoata la iveala intotdeauna frumoasele amintiri ale copilariei..Cine ne facea absolut toate poftele, nefiind in stare sa ne refuze ceva, sau cine tinea secret fata de parinti micile prostioare?
Dono, m-am alaturat cititorilor tai care asteapta sa primeasca de la tine doza zilnica de buna-dispozitie. V-am zambit si eu:)
Buna seara, Ramonutza, buna seara si tie, JoviGirl, ma bucur ca ati scris. Si sper sa o mai faceti.
Cat despre tine, Benuta, nu prea poate fi vorba de indus. Poate o coincidenta, dar ce coincidenta…
si mie mi-au dat lacrimile:(…….imi iubesc bunicii,insa nu stiu mi-e greu sa le spun”te iubesc!”….poate firea mea nu ma lasa…desi as vrea:(…..m-ati facut sa-mi fie dor de ei:-<.
Buna seara! Am picat si eu intamplator pe aici si recunosc ca ieri am citit cam jumatate din posturile tale. Ai reusit sa ma tii in fata calculatorului cateva ore bune
Multumesc 
Cat despre postul actual… m-ai facut sa-mi sun bunicii dupa mult timp si sa-mi dau seama ce mult mi-au lipsit
in liceu am trait experienta mortii unui coleg si mentor asa il numeam eu..pt ca dicsutam foarte multe lucruri si ne dadeam raspunsuri reciproc problemelor pe care le aveam..moartea lui a fost un soc pt toti..eu insa am fost cea care sa dus sa vada daca nu e o gluma..nu era o gluma..lumanarile de la usa vor ramane vesnic in sufletul meu ca un raspuns..si l-am visat..stateam la mine in camera plangand pt ca nu intelegeam de ce asa, de ce el, de ce acum..in vis a venit langa mine si mia spus sa numai pang mia spus”sa ii spui mamei mele ca am o camera albastra si tatal meu ere o camera aurie si mi lea aratat camera Tatalui era imbracata in tapet auriu cu sori si un fotoliu mare in mijloc..ajunsa in fata mamei lui mam apropiat timid si iam spus c am visat ma strans in brate si de atunci am ramas prietene si avem grija una de alta..mai tarziu am inteles ce semnificau si camerele;)
Buna seara tuturor ! Dono, m-ai uimit din nou cu subiectul postului tau si felul in care ai scris …. iar comentariile de nota10… Ramonutza,Benuta,Adin@ povestesc absolut senzational…
hey…am aterizat pe aici dintr-o greseala…cred…dar imi place mult ce scrii si mai ales cum scrii…so keep up the good work:)!!despre vise nu stiu prea multe doar ca visezi cam ce iti doresti…asa se zice…
Buna Dono, long time reader, first time poster, BIG FAN!
In general, citesc postarile (cu mare placere) fara sa comentez, dar la post-ul asta am citit tot inclusiv fiecare comment. Sunt un om greu de impresionat dar recunosc, am avut un nod in gat citind povestea ta si a fiecaruia.
Bunica din partea mamei (care m-a crescut practic) a plecat de langa noi de 5 ani, nu am fost foarte apropiate dar mama a suferit extrem de mult, tatal ei a murit de 17 ani, deci doar pe ea o mai avea, iar eu am persoana pe umarul caruia a plans si i-au trebuit 3 luni sa se impace cu moartea ei. Abia atunci am realizat ca si eu o sa trec prin aceeasi situatie la un moment dat, ca n-o sa o am mereu langa mine. Imi iubesc parintii extrem de mult si de atunci fac tot ce pot sa le fiu aproape, sa facem excursii in familie, sa petrecem cat ma multe momente frumoase impreuna si sa le spun cat de mult ii iubesc…mama are remuscari ca nu a facut toate astea cat timp bunica era inca printre noi…
………………..am pus punctele pt. ca sunt cate putin din ceea ce au scris ceilalti mai sus…..sa nu ma mai faci sa plang……
@boly: dono nu a vrut sa ne faca sa plangem, mai ales k el s-a simtit foarte bine dupa visul ala…dar fiecare reactioneaza cum simte…
Radoole…unde esti?eu cu cine ma uit la MB?
am plans pt ca mi-am adus aminte de TATAL meu…
………si pt. ca mai exista oameni ca dono!
stiti voi chestia aia cu mastile…una plange,alta rade…..
salutari
boly..nu ma intelege gresit…nu ti’am reprosat si nu te’am judecat in nici un fel..sorry
nuuuuuuuu,doamne fereste doar ti-am spus cam ce am simtit…….nu am luat-o in nume de rau….sunt putini in lumea asta care sa ma supere pe mine ca eu sunt mai visator din fire……..
http://www.anduta.com/Site/Blog/Entries/2008/8/19_VISELE…….html
sper sa nu se supere dono…..
pfff…ma speriasem…simtisem un pic de…suparare in mesajul tau(primul)…iar dono nu prea se supara nici atat din cate am observat eu
vezi,asta e inconvenientul virtualului…ca de multe ori nu se intelege tonul……
true
Vise placute tuturor!
voi reveni…….
somn linistit boly..te asteptam
Imi place de voi, Dono plus echipa, daca pot spune asa
; sunteti oameni inteligenti, sufletisti, cu multe cuvinte in dotare; v-am descoperit intamplator si va citesc pana la ultima litera 
Zilnic ,de ceva satamani incoace; mi-a dat ghes sa-mi exprim gandurile faptul ca la un asa subiect au fost atatea comentarii de suflet…. m-a impresionat…. 
Asa ca …. bine v-am gasit! 
Buna Erminusha! Buna seara la toata lumea! Am fost la meci pe Ghencea insa am ajuns la timp acasa incat sa-l vad pe Mircea in timp ce ma infructam din mult prea delicioasele sarmalutze facute de mama :X
Stiu ca nu este frumos sa mananci in sufragerie insa in cazul meu a cam devenit un obicei 
Mananc, invatz, ma uit la filme si ascult muzica numai in sufragerie 
Buna dimineata!
din pacate doar pe seare mai pot fi “cu ochii pe voi” asa ca:
dono si ceilalti ,minunata zi de marti!
@erminusha:dä o foaie in urma
Buna dimineatza! Am plecat la examen… tineti-mi pumnii
Buna dimineata. PREZENT!
Avem oameni noi, andutza, UnPuideOm, Monutza, Georgis, Onutza, sa fie sanatosi si noi la fel!
O zi buna!
Neata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
cum stam cu dispozitia?
Bine spre perfect.
neatza si io
)
@Radoo: multa bafta la examen. asteptam vestile (stie cineva ce examen da?
unul la care speram ca o invatat
SA IEI 10!!!!!!!
A invatat, a fost aseara si i-a dat meditatii Nicolita.
@LavyCald: am inteles sa traiti in ce zile munciti dvs… da’ s-ar putea sa-ti mai urez k memoria mea….e plecata in vacanta
o zi buna sa aveti cu totii si trafic putin celor din bucuresti
ne mai barfim cand ajung la munci.kisses
asterix, l’o fi invatat si care e treaba cu poarta adversarului si poarta proprie? sa stie radooexact ce tre sa faca
Buna dimineata tuturor.Sunt si eu pe aici.
neatza unchiule
Bună dimineaţa! O zi faină tuturor!!!
good morning sunshine!!!
))
Who, me?!
no,not you. dono
ahaaaaaa…
stiam eu ca esti smart si te prinzi repede
neatzaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!:D
neatza Lilik…ce bine dispusa e lumea azi
fratilor un pic de offtopic
ma uitam pe trafic si am intrat de curiozitate pe un blog fruntas…si am ramas perplexa..abia daca are 5 comentarii de post si numai bazaconii scrise pe acolo..in concluzie draga dono thank you for existing!! 
I thank you for existing!
neatza conasule! just dropping by to say hello!
buna dimineata…:)
ne-am mai revenit…:)
Neatza, neatza! Azi combatem un pic mai tarziu despre curve. Un pic mai tarziu ca-s inconjurat de bulgaroaice si ucrainience. Nicio legatura cu subiectul!
oki doki! asteptam postul!!!!
aoleu dono…sotia stie ce faci tu la “munca”?
Presimt eu ca iar o sa urcam in topuri si acum n-o sa ne mai opreasca nimeni si nimic.
Sotia are biroul in fatza mea, cam la 2 metri. Daca misc gresit, imi fur o cana in freza
a,da..uitasem k munciti in acelasi loc…v’am zis eu ca mintea mea e in vacanta
atunci ai grija cum te misti dono 
unchiule de mult vroiam sa iti zic…am observat ca ti-ai pimpuit nick-ul
SI CUM IS UCRAINENCELE?
dobre? :d
Off topic total ‘neatza!..desi e 11 deja
)…Hmmm de 4 zile sunt in Bucuresti…si bineinteles ca merg cu autobus,troleu,tramvai,metrou ca altfel cu masina as risca sa raman fara ea. Si ca orice student cu buget limitat circul evident fara bilet 
(ma rog..macar aici ca la mine la Mures te taxeazacand urci in autobus).Deci…si cum circul eu asa…normal ca o data si odata trebuia sa mi se infunde.Azidimineatza in tramvaiul 21 mergeam inspre Obor(la d-na Ghica mai exact sa caut un bancomat ca ramasesem fara bani),scot bani si iau evident acealsi tramvai la intoarcere sa ajung la Carrefour pentru ceva cumparaturi.Si normal…fara bilet.Ei bine la penultima statie au urcat si controlorii…si evident ca eram singura fara bilet! M-au legitimat si m-au dus la capt de linie.Le-am explicat ca nu sunt din Bucuresti si habar nu am de unde sa cumpar bilet de tramvai(aveam unul imprumutat in buzunar, dar pentru autobus) si ca nu am habar ca biletul e valabil si pe tramvai si pe troleu si pe toate cele.Oricat de frumos m-am uitat la ei oricat de mult am incercat sa fac pe nestiutoarea(desi cred ca cunosc Bucurestiul mai bine decat ei:P)(scuzati cacofonia) …degeaba.Mi-au taiat amenda pentru elevi…de 50 RON.Partea buna:pot sa ma plimb toata ziua cu tot ce vreaui gratis:P Deci:care vine la o plimbare? 
) Aaaa…am omis..am incercat sa le dau vreo 20 de lei asa de o bere..degeaba(macar mi-am incercat norocul). Va salut…si Dono..astept ceva dragut sa-mi mai revin.
OOOOOOOOOOO Cami… ai dat de niste controlori cinstiti… eu nu am patit… intotdeauna am scapat, sau am dat bani sau am zis ca nu sunt din oras si nu stiu ( le-am dat buletinul din Rep. Moldova) si am scapat
distractie in continuare
Mda foarte cinstiti.Hmmm… sa vad, ca trebuie sa ma reorganizez financiar, ca banii de mancare i-am pierdut:P Asta este. Si sa mai zica cineva c a in Romania tine spaga!!Nu mergeeee!(exact cand ai vrea sa tina)
@Zayra.Asa se zice :pimpuit?Eu ziceam ca mi l-am “smecherit” , sa fiu si eu mai cool.
cami, da’ le-ai dat si banii pe loc?
esti cool unchiule
) mie imi place mai mult asa 
dono, este ora 11.31 si n-ai postat inca nimic…. mor, intru in sevraj
uau!…….
escellent
primul post pe care l-am citit integralmente cu tot cu cele 141 de commenturi (pana acum)…….
esti o combinatie ciudata de scris….imi aduci aminte de Jerome K. Jerome si Salom Alehem!
mai fericeste-ne te rog si in continuare!
o zi placuta
cami, cami, amenzile intra pe impozitul la casa…uooof, cu putin noroc nici nu mai ajung:D
‘neatza ( inca nu s-a facut 12.00):D
Multumim , Dono, pt sarea si piperul de toate zilele; asteptam doza de azi.
Mda la ora 8 dimineata fara cafea bauta burzuluita pierduta in spatiu…pe urma m-am asezat pe o banca mi-am aprins o tigara si mda…amenda intra pe impozit…era de 1 milion dar poate nu mai ajungea….puteam sa fiu si mai draguta decat sunt(dar fara cafea fara tigara fara dush fara nimic???)…si asta e..le-am dat banii ca doar cat ce ii scosesem de la banca …cum era stae banii la mine in portmoineau atat de mult?
@ jOVIGIRL.SE SPUNE :BUNE DIMINEATA SPTRE AMIAZ.
Va pup..am plecat in oras!Azi circul gratis(adica cu 50 de ron)
Dono…te verific maine
ok unchiule..atunci..buna dimineatza spre amiaza..k e si 12 fix:)
In primul rand: multumesc celor care m-au urat (a se intelege “urat” nu “urât), se pare ca a dat rezultate. Nota nu conteaza (adik e mica
) ) insa ma bucur ca am luat deoarece era restanta. Am invatzat (Rezistenta Materialelor desigur…meciul a fost doar asa de relaxare) insa nu indeajuns incat sa-l impresionez pe profesor sa imi puna nota mare 
stau in Tei. De fiecare data le-am dat spaga. Nu sunt mandru de asta insa am iesit mai ieftin decat cu o amenda si vorba aia: “It’s all about the money”.
In al doilea rand:
@Cami…pe mine m-au prins de 2 ori la ultima statie pe tramvaiul 21 si odata pe 66 la Obor in ultimul an de zile
Radoo: FELICITARI!!!!!!!!
si eu am in 6 o restanta, dar nu stiu daca ma duc
sa speram ca viitorul se va schimba si nu vom mai spune “it’s all about the money”
@ Radoo: felicitari! Nota chiar nu conteaza. Abia astept sa vad si eu cum e sa fii student.. da’ intai sa ajung acolo, ca asta-i mai greu.
@Cami: Nu fi asa de sigura ca circuli gratis. Amenda aia iti da dreptul sa circuli azi numai pe linia pe care ai luat amenda, nu-ti forta norocul.
Multumesc multumesc
Gadea hrenova eu zic sa te duci deoarece chiar daca nu ai invatat sau nu ai timp sa inveti, cine stie ce porumbei iti mai ciripesc niste raspunsuri pe ici pe ‘colo si il prinzi pe prof intr-o zi mai buna. Acum depinde si de profesor si la ce facultate esti caci nu peste tot e la fel. Mie mi s-a intamplat sa ma duc pluta la un examen caci am lucrat la un proiect o saptamana intreaga din stresiune si am mai primit idei din stanga si din dreapta, mi-am mai adus aminte de la cursuri, putin de la seminarii si am luat 7 
Depinde si de norocul fiecaruia.
JoviGirl, in ce clasa esti acum? Si ce vrei sa faci mai exact dupa liceu? Te-ai hotarat la ce facultate dai?
@Tetelu: Poate sa circule pe ce linie vrea. Mai multi prieteni de-ai mei si-au luat amenzi pe bune si stiu
)
Radoo: mersi pentru sfat
hmmm.. cred ca am sa merg numai sa vad cum ii
puuup!
Acum o sa incep minunata clasa a12a. Mi-ar placea sa ajung sa lucrez ca trainer dupa facultate si master, asa ca m-am hotarat sa dau la Psihologie. Au si un program de master infiintat anul asta exact pe domeniu, Training of trainers.
@Radoo: felicitari pt restanta…adik pt k ai luat’o
sa nu faci greseala sa’ti lasi restante inainte de a da licentza..ca’ti vine sa te dai cu capul de pereti (vb si eu din experienta 
).. si btw..mai ai mult pana termini? vezi deseara poate nu ma mai lasi singura la MB 
Diseara normal ca o sa ma uit la MB, insa sper sa prind si calculatorul liber (de obicei se joaca tata Poker Texas Hold’em pe net
Buna Dono!
Cu toate ca citesc de cateva saptamani (si eu te-am descoperit de la pitzi) nu am comentat nici un post pana acum, insa la acesta nu ma pot abtine. Mi-a smuls multe lacrimi, la fel ca si cel cu cuplul de batranei din tren.
Eu am norocul ca bunicii mei sa fie in viatza, si sper eu, sa imi fie alaturi multi ani de acum inainte.
In ceea ce priveste visele, cred ca unele dintre ele sunt mai mult decat o simpla inducere a subconstientului. Spun asta deoarece au avut parte de ele atat bunicile mele cat si mama.
Admir foarte mult modul in care iti expui povestile si care iti castiga in fiecare zi inimile unor noi cititori.
So…keep up the good work.
Hello,dono! Sunt o noua cititoare a ta,ti-am descoperit blogul de vreo saptamana si ceva si imi face o deosebita placere sa-l citesc.Imi place mult ce si cum scrii! Felicitari!
Sper ca n-au adormit.
M-a emotionat intamplarea asta si,de altfel, si cele pe care le-am citit prin commenturi.Eu nu-mi cunosc decat bunicii din partea mamei,ceilalti sunt pe undeva,destul de departe,dar asta conteaza mai putin.Cu cei din partea mamei am locuit pana pe la 5-6 ani si de atunci,de 10 ani,nu a existat vara in care sa nu petrec o parte [cativa ani,chiar pe toata] din vacantza de vara acolo.Ii iubesc mult de tot si stiu ca si ei ma iubesc pe mine,mai mult poate.Nu vreau sa ma gandesc ca ziua aia,AIA,va veni.Deseori cand bunicul sta in casa,atunci cand afara e prea cald si mai adoarme,iar eu trec pe acolo,ma uit si il privesc 2-3 minute,iar atunci milioane de ganduri imi trec prin minte.Mi-e greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca va veni si clipa in care nu vor mai fi,in care voi ajunge acolo si va trebui sa descui poarta,cand nu va mai fi cineva care sa ma astepte si sa ma intrebe “Ehe,ai venit, tataie?” sau putin ironic atunci cand trece o perioada lunga fara sa merg acolo,”Eh,domnisoara,ai venit? Mai stiai unde stam?”.
Odata,acum vreo 3 ani, am visat ca a murit bunica.Mi-a fost rau cateva zile,am plans mult chiar si dupa ce am vorbit cu ea si eram convisa ca traieste.Stiu ca daca visezi ca cineva moare,se zice ca “i-a murit moartea” si mai are mult de trait.Sper sa fie adevarat :”>
Sunt fericita ca mai mult de jumatate din vacantza asta am petrecut-o acolo si am de gand sa merg mai des.Vorbesc cu ei la telefon la doua zile,sau, uneori, chiar in fiecare zi,dar nu e acelasi lucru.
Si uite cum ma faci sa ma gandesc la ei si sa plang. :”>
Chiar,azi cand am plecat de la tara m-au rugat sa-i sun pe seara si am uitat
P.S.Frumoasa vacantza si plina de peripetii ai avut
Şi ce ai făcut tu a doua zi? Ai scris despre curve! Pic de ruşine nu mai avem!
))
Acum pe bune, m-a atins postarea asta a ta. M-am recunoscut în tine, dono.
Mi-aduc aminte că printre primele lucruri citite la tine pe blog a fost materialul despre bunica ta, care mi-a adus atunci lacrimi în ochi şi m-a câştigat de partea ta. Să îţi povestesc şi eu ceva… Nu cred în faptul că ne vom intâlni în altă viaţă, într-o viaţă de după moarte cu cei care nu mai sunt pe pământ ci doar în gând… De aceea nici nu am vrut să îi văd morţi pe cei doi oameni care m-au părăsit în ultimii 10 ani, am vrut să-i păstrez în gând alături, vii… tatăl şi soţul meu nu au chip de morţi în memoria mea…
Dar era vorba de bunici. Am avut doar doi bunici, pentru că mama mea a rămas orfană de ambii părinţi de la 8 ani. Aşa că am avut doar pe bunicii din partea tatălui, doi ţărani săraci, însă extrem de inteligenţi amândoi, dotaţi cu inteligenţa aceea nativă, a ţăranului care se raportează la viaţă şi trăieşte după coduri vechi, nescrise, de un bun simţ fundamental. Am avut doi bunici care erau absolvenţi a doar 4 clase primare dar de la care am învăţat mai mult decât de la profesori cu multe diplome… Bunicul meu m-a învăţat mai multe lucruri esenţiale din care voi pomeni unul singur: niciodată să nu deschizi corespondenţa altcuiva, să respecţi secretul corespondenţei pentru că fiecare om are dreptul la viaţa lui personală, şi dacă el va vrea îţi va spune ce scrie în acea scrisoare primită de el, dar tu să nu o deschizi niciodată dacă nu ţi-a fost adresată. O certa urât pe bunica mea dacă ea îndrăznea să deschidă scrisorile adresate fiicei lor de 16 ani, mătuşa mea mai mare cu doar 5 ani decât mine. De la bunica mea am învăţat că şi dacă vei trăi lângă un gard tot va trebui să faci curat în jurul tău şi să fii curat tu însuţi, adică să te speli şi să-ţi speli hainele chiar dacă trăieşti la adăpostul unui gard. Între bunica mea şi tatăl meu a existat o relaţie cu totul specială. Bunica mea era relativ sănătoasă, aşa cum poate fi un om în vîrstă de 89 de ani, când tatăl meu a întrat în ultima fază a suferinţei care l-a măcinat până la dispariţie, ultima fază a acelei boli cumplite şi încă fără leac, cancerul de colon. Şi deşi o lăsasem pe bunica mea pe picioarele ei, citind încă cu ochii liberi în fiecare zi din Biblie, cu doar 2 luni înainte, atunci când am ajuns în spital la tatăl meu în ultima lui săptămână de viaţă, în luna decembrie a aceluiaşi an, am aflat că bunica mea era pe moarte. Brusc, starea ei se înrăutăţise de la o zi la alta, imediat după ce tatăl meu se internase în spital, (de unde nu avea să mai iasă pe picioarele lui ci într-un sicriu, cumpărat de mine…) şi cu doar trei zile înainte să moară tatăl meu, a murit şi bunica mea. Cred că nu a vrut să trăiască nicio zi mai mult decât fiul ei aşa că s-a străduit să moară înaintea lui… şi a reuşit. Duminica am înmormântat-o, şi eu nu am fost la înmormântarea ei pentru că stăteam lângă tatăl meu care în acele ore cât a durat înmormântarea mamei lui, fără să fi ştiut că a murit pentru că nu am vrut să-i spun, intrase în comă. A ieşit din comă spre seară şi pe la 11 seara a fost prima dată după o săptămână că i-am spus la revedere şi m-am dus să dorm într-un pat de om şi nu de spital, cum o făcusem toată săptămâna, păzindu-l, credeam eu, de moarte. Ultima imagine e a ochilor lui care mă priveau în timp ce mă strângea de mână cu mâna lui caldă de febră… A doua zi am ajuns la spital doar la 7 dimineaţa, deşi mă trezisem cu 3 ore mai devreme dar, nu ştiu de ce, nu am vrut să ajung mai devreme. Când am ajuns la 7 dimineaţa, luni, a doua zi după înmormântarea bunicii mele, el nu mai era, murise cu o oră în urmă şi atunci am ştiut de ce nu voisem să ajung mai devreme… Nu, nu l-am văzut mort, am reuşit să-i păstrez amintirea aşa cum l-am văzut ultima oară: viu, cu ochii trişti şi mâna caldă…
Imi pare rau.
Şi mie… Mulţumesc că ai citit…
Intotdeauna citesc.
Foarte trist Luminita
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace 
@Radoo Multumesc, am citit mai sus si am descoperit ca esti student in anul 3, deci foarte tanar, cu atat mai mult m-a impresionat faptul ca ai citit ce am scris eu si ca ai scris cele de cuviinta pentru morti… Cata vreme mai exista tineri ca tine in Romania, exista si speranta ca aceasta tara trista, plina de umor, cum zicea poetul, va dainui frumos peste veacuri !
Cred ca este cel mai frumos si incurajator compliment pe care l-am primit in ultima vreme :”> ca sunt vazut ca o sperantza pentru viitor… merci mult
E foarte trist ce-ai povestit ,Luminita . Cred ca a fost groaznic pentru tine ,sa pierzi ,odata ,doi oameni dragi…imi pare nespus de rau…
eu am fost crescuta de bunicii.tin emorm de mult la ei omdiferent de conflictele dintre noi…ei inca traiesc…si viata va face sa mor inaintea lor…ma intreb ce vor simtii ei….
Cum adica “si viata va face sa mor inaintea lor” ?
hello
te-am descoperit acum o sapt, cand a circulat pe la noi prin banca o postare de-a ta cu experienta de la epilat… apoi sefa mea a plecat in concediu si m-am desfatat cu o multime dintre postarile tale…favorita mea ramanand totusi cea cu Mos Craciun cu p**a lunga…dementza totala
Oricum, cu acest post chiar ca ai zgandarit ceva in multi dintre noi, asa ca m-am hotarat sa ma declar si eu “fan” infocat al tau… jos palaria in fata ta…ciao ciao
@Dani : Multumesc pentru ca nu ma asteptam sa fiu consolata in spatiul virtual, sunt pretioase pentru mine cuvintele tale… Si as vrea sa sper ca Alexandra nu sufera de o boala incurabila.
@Alexandra : ne poti spune daca e vorba de un diagnostic dramatic? As vrea sa iti spun ca am citit nu numai odata despre vindecari miraculoase cum este cea a unui milionar american caruia doctorii i-au mai dat cateva luni doar, de viata. El a decis in acel moment sa nu mai lucreze nimic, avea destui bani ca sa-si permita sa faca ceea ce isi dorise foarte mult dar nu facuse fiindca s-a ocupat de afaceri. Si anume, sa cante la vioara. A zis ca daca tot urmeaza sa moara curand, vrea sa faca ceea ce ii place si nimic altceva. Asa a facut, a invatat sa cante la vioara si nu a murit. A continuat sa cante, si a trait, cred ca din cauza faptului ca in momentul in care facem ce ne place creierul nostru transmite atatea impulsuri benefice organismului incat, da, eu cred ca ne putem vindeca. Prin atingerea armoniei interioare.
Buna Dono,
)
Dupa faza cu epilatul ,am citit postarile tale de pe blog de fiecare data cand aveam putin timp liber.
Am ras,de mi-am masat obrajii,iar acum ,dupa postarea asta,mi-au dat lacrimile.
Eu nu sunt genul care sa mi deschid sufletul ,pe un blog,pe hartie si aproape deloc,verbal.
Si eu mi-am pierdut bunica in iarna,anul acesta si am fost si sunt marcata de lipsa ei in continuare.
Am visat si eu intr-o noapte ,ca bunica mea m-a imbratisat ,dar a fost o imbratisare care pur si simplu ,a trecut de bariera fizica.Dimineata cand m-am trezit,aveam o senzatie ciudata..habar n-am sa o descriu…parca nu ma culcasem deloc,parca ma pusese cineva in pat acolo,iar eu de fapt colindasem prin alte locuri..:)
Te am pupat si sa stii ca stau cu ochii pe tine ! ca pe butelie
Mersi, voi incerca sa ma ridic la inaltimea asteptarilor
http://www.trilulilu.ro/APPLE104/b8495542c962e8
ceva de genul am patit si eu cu bunicul meu. nu l-am apucat in viata deoarece veneam dintr-o calatorie si a murit intreband de mine. am ramas cu durere in suflet pt ca nu am fost alaturi de el pana in ultima clipa deoarece il iubeam mult. si dupa a2a pomana l-am visat.exact cum ai povestit tu. a venit si ma imbratisat…ma strangea tare asa cum obisnuia cand traia. imi zambea. a fost ca o despartire. m-am trezit foarte fericita. parca il simteam cum ma strange in brate si dupa ce m-am trezit.cat mi-as dori sa mai am un asemenea vis.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
mi s-a intamplat ceva foarte ciudat cand aveam cinci ani la inmormantarea bunicii mele…tin minte totul perfect,chiar daca aveam acea varsta…eram la priveghi la ea,stateam pe un fotoliu si tin minte ca ma uitam fix la ea,cum era acolo in sicriu,pe masa…la un moment dat am cazut intr-un somn adanc si foarte ciudat…am speriat toata lumea adunata acolo ca nu ma mai puteau trezi,eram palida si nu reactionam deloc la ei…s-au chinuit sa ma trezeasca si intr-un sfarsit au reusit
dupa i-am tot auzit vorbind
se temeau ca nu cumva sa ma ia si pe mine bunica cu ea…a fost extrem de ciudat
ce puteti sa-mi spuneti ce parere aveti?
Dono, ai un talent formidabil. Este pentru prima data cand frecventez un blog. Reusesti prin cuvinte sa misti omul, sa creezi o stare, de voiosie sau de tristete. Nu obisnuiesc sa laud pe cineva, sa ridic in slavi o persoana, dar cu tine nu ma pot abtine. De doua zile nu fac altceva decat sa te citesc. Toate postarile sunt minunate! Nu pot decat sa te felicit!