Should I stay or should I go?
Vai de mine si de mine, ce subiect de actualitate avem azi…
Va ziceam alataieri ca de cand cu nenorocirea de la Maternitatea Giulesti, am auzit tot mai multi preteni spunand ca-si baga picioarele in Romanica si fug. In lumea mare. Altundeva. Oriunde altundeva. Siberia, Alaska, Papua Noua Guinee. Io n-as pleca. De ce? Mai, nu prea-mi dau seama. Sint mai multe.
Sint batran pentru asa ceva. Am 35 de ani batuti pe muchie, copchil care azi a implinit vreo 36 de zile de viata, credite in banci de nici nu le mai stiu numarul. De smecher ce sint am luat creditele in franci elvetienti ca, deh, e moneda exotica. Si am luat-o in brate de n-o mai pot duce, ca s-a intarit exoticul de franc de aproape mi-a dublat valoarea creditului. Raportat in lei, euro, dolari ori yuani.
Dar oricum n-as pleca. Pot sa spun ca am si un strop de patriotism. Nu de-ala beligerant. Daca Republica Moldova ori Albania ne ataca granitele nu o sa sar cu peptul dezvelit sa apar glia strabuna. Nu stiu militarie, stiu doar sa trag cu prastia si arcul – ca m-a invatat bunicul, dar lupta nu se mai duce asa. Desi armata romana nu-i departe de prastie si arc. Mi-as apara insa familia. Atinge-te de familia mea si te distrug, de esti US Army ori agriculor din Popesti Leordeni. A, apropo, un idiot de roman, ce culegea pere intr-o ferma din Marea Britanie, se juca cu un laser de-ala de pus punct stralucitor pe ecran la cinema. Si tampitul a pus punctul respectiv pe cabina unui avion de lupta Tornado, ce facea manevre la joasa inaltime. Era sa-l doboare. Ca sa vezi ce eficienta in lupta are romanul…
Revnim la subiect. Nu am suficient curaj sa plec acum. E prea tarziu. Poate as fi plecat acum 15 ani. N-o duc rau, ma bate Doamne Doamne de zic asta. Acum, la varsta asta, nu pot s-ami asum un esec. “Dincolo” nu e ca aici. Poate ce am invatat aici, ce stiu sa fac aici, nu-mi pune paine pe masa in alte parti. Nu-s bun la cules fructe, spalat vase ori slujit. Aici mi-am ales cu grija prietenii, imi selectez cercurile in care ma invart. Si nici nu ma prea mai invart de-o vreme, imi vad de-ai mei si de-ale mele. Sint multumit de ceea ce fac. Stiu prea bine defectele societatii romanesti. Stiu unde traiesc, vad ce se intampla in jurul meu, sint satul de ce v-ati saturat si voi. Dar nu spun ca Romania nu are nicio sansa. Da, sansele ei se micsoreaza cu cat pleaca mai multi oameni de valoare, tineri ori nu foarte tineri, dar inteligenti, muncitori, cinstiti. Medici ca Horea ori mai stiu io ce cititori avem prin strainataturi.
Ii inteleg insa. De ce sa stea aici si sa se chinuie daca nu li se ofera nicio sansa?! Mai ales in ceea ce-i priveste pe medici. Pentru ce? Inveti ani si ani si ani sa vindeci si apoi primesti un salariu din care nu poti sa-ti iei nici macar mancare in fiecare zi?! Astepti ca lipsurile sa-ti taie entuziasmul, sa-ti ucida umanitatea si altruismul, sa te transformi intr-un caine flaman si indiferent, ori pleci? Regret ca pleaca astfel de oameni. Ei, influenta lor asupra celor de langa ei, mintea lor si puterea lor de munca ne pot salta. Ne pot ridica.
Si-mi iubesc atat de mult familia incat nu pot sa stau atat de departe de ei. Chit ca pe meleagurile mele ajung o data la cateva luni. Dar ii simt oricum aproape.
Ai pleca? Ai plecat deja? Daca ai plecat deja, de ce ai plecat? Ai reusit dincolo? Te-ai intoarce acasa? Daca te-ai intoarce acasa, in ce conditii ai face-o?
Prima!
Uneori zic si eu ca as pleca, dar nu prea am curaj. Ca si tine, mi-ar fi tare greu departe de ai mei.
Am avut la un moment dat ocazia sa plec…eu as fi avut un loc de munca bine platit, in acelasi domeniu ca si acum, si oferta era intr-o tara calduroasa si frumoasa…sotul trebuia sa caute ceva pe acolo…dar am ales sa nu
Mai tarziu, om vedea ce-o mai fi.
A doua
!
Pana acum cateva luni as fi declarat sus si tare ca eu nu voi pleca niciodata din Romania.
De doua luni ma lovesc de sistemul medical romanesc si simt ca timpul curge in defavoarea mea. Toata lumea imi spune sa ma duc la Viena la un consult. Pai daca dau bani aici si ma vindec in alta parte… poate ar trebui sa si stau si sa contribui in alta parte…
In 28 septembrie plec. Decizia a fost luata cand am vazut ca ma trateaza ca pe o fraiera la lucru doar pentru ca am bunul simt sa nu cer mariri sau sa fac scadal continuu pentru drepturile mele. Cand seful mi-a propus un post mai bun si salariu mai mare ca sa raman, pentru ca “sunt multe alte locuri in care te putem folosi”, m-am ridicat si am spus: “m-ati folosit destul”. Sunt atat de obosita si scarbita de ce se intampla aici, incat mi s-a umplut paharul. Sincer, nu stiu daca am sa ma mai intorc. Nu prea mai am la ce… Ca o ironie a sortii, de azi sunt si singura.
Dar hei: sanatoasa sunt, desteapta [aparent] cat cuprinde si inca putin, aici am ajuns manager in doi ani… acolo unde este apreciat profesionalismul si entuziasmul, de ce nu as reusi ?! A plecat mama mea la 50 de ani, eu pentru ce sa mai raman… ?
Si eu as pleca.Am curaj.Sunt tanara….oarecum,stiu face multe si ma adaptez repede la orice.Chiar si la greutati.Insa soata mea nu are curajul.Iar io fara ei nu plec.Sau doar cu copilul.Nu nu,suntem impreuna in toate.POate candva……cine stie?
Si eu imi iubesc tara.Nu chiar la modul patriotism extrem.Dar o iubesc.Avem o tara frumoasa.Si oameni de valoare.Care mai si pleaca,da,dar vad in jurul meu ca din generatiile noi,acrite de generatiile vechi,se nasc alti oameni de valoare.Nu am incredere in romani,am incredere in viitorul Romaniei.Sunt o idealista,da,dar asta sunt eu si ma iau ca atare.Iete visul meu actual(in afara de cel in care sper sa o fac bine pe Cristina candva)este sa ma fac medic “cand voi fi mare”.Incerc din rasputeri sa ma retrag de la facultatea actuala(finante-banci)pe care nu am terminat-o,ptr ca am nascut.Nici nu imi pasa daca reusesc sa ies de acolo cu licenta sau nu.Apoi Colegiul Asistentilor.Si in timp ce voi practica asta,Facultatea de Medicina.Din fericire ptr mine,sistemul defect nu mi-a omorat visul.Si nu o va face.Pentru ca e in sufletul meu de mult timp,pentru ca imi place foarte mult,pentru ca nu o voi face pentru bani.Nici acum nu fac ce fac ptr bani(fac injectii pe la unii si altii).Imi bag picioarele in el de sistem,poate eu voi fi o bila alba,imi doresc sa fiu asa.Si o sa lupt pentru asta.Si nu,daca voi fi medic nu voi pleca din tara.Daca nu reusesc…..poate candva voi pleca.
Buna dimineata,
Ei bine … noi am plecat, desi nu suntem cu mult mai tineri decat tine. Nu-i musai sa speli vasele sau sa culegi capsuni. Nu ca si asta ar fi vreun lucru rau. De fapt cum tarile normale au inceput sa-si revina din punct de vedere economic apar o multime de joburi. E drept ca e nevoie si de noroc.
Nu pot trage concluzii, a trecut doar o luna, dar ceea ce simt este relaxare, liniste, multumire. Chiar daca muncesc mai mult si e mai obositor (pentru ca se adauga si invatarea limbii si sa vorbesti tot timpul intr-o limba straina – engleza, momentan) mi-e mai bine. Am scapat de o multime de lucruri marunte dar stresante pe care abia acum le resimt. Ca de ex. sa poti sa traversezi strada fara ca asta sa fie o aventura. Sa stii ca pleci la si un sfert de acasa si la si 23 vine tramvaiul si la si 47 ajunge la statia de langa munca. Si altele.
al 6-lea – eu nu as pleca tot din motivele care le-ai spus tu
Da, am plecat. Acum vreo 10 ani. Am plecat pentru ca am crezut la vremea respectiva ca o sa fie mult mai bine.
Este vestul Europei raiul pe pamant ? Evident ca nu. Este mai bine ca in Romania ? Evident ca da. Nici nu incape comparatie. Nici nu poti incepe macar sa faci comparatie. Nu cred ca are rost sa incerc sa argumentez de ce nu exista comparatie.
Tot ce citesc si aud despre Romania nu face altceva decat sa imi confirme faptul ca am facut bine ca am plecat.
Sunt constient totusi ca plecatul nu este pentru oricine, exista o gramada de motive pentru ca trebuie sa ramai in Romania.
Am plecat,nu a fost extraordinar dar nici foarte greu.Greú a fost ca sunt un om simplu,care nu a putut sa faca ceva mai mult.Perspective nu mi s-au deschis,tara unde sunt nu mi-a oferit prea multe sanse,de fapt aproape nule,suntem prea devreme in UE,ca sa faca ceva pentru muritorii normali.
Am decis sa ma intorc,bagajele sunt facute,insa ma intorc sa invat,ca apoi sa aleg din nou…raman sau plec..
Si am depasit de mult 35 de ani,dar am curaj,pentru ca si in tara am sanse nule ca muritor de rand..deci trebuie sa imbunatatesc ceva la mine.
Eu am plecat. Am luat decizia in mai, scarbita de salariul mizerabil, de salariul mizerabil al mamei (inginer cu vechime de 20 si de ani in campul muncii), de facultatea (de stat, politehnica) pe care o terminam. Dupa decizii, am luat biletele de avion. Numai dus. Spre insula mea nenorocita (cum imi place mie sa o alint) pentru ca nu stiu nici franceza, nici germana, nici italiana.
Am plecat intr-o tara unde nu cunosteam pe nimeni. Pentru ca am considerat ca tara asta imi poate da sansa sa demonstrez ca pot. Si am demonstrat. Ca pot EU, fara pile, rude, cunostinte, relatii. Pe care in Ro oricum nu le aveam, dar le aveau altii, mult mai slab pregatiti ca mine. Si era frustrant.
Nu m-as mai intoarce in Romania nici daca as castiga la loto.
Pentru ca vreau sa am copii la un moment dat. Si cred ca cea mai mare favoare pe care as putea sa le-o fac ar fi sa ii nasc oriunde, dar acolo nu.
Decizia noastra nu a fost determinata de bani, caci aveam salarii si pozitii bune si in Romania. Ne place Romania, este tara in care ne-am nascut, avem o multime de amintiri frumoase si prieteni si familiile acolo, doar ca asta a devenit la un moment dat insuficient in lupta noastra de a ignora mizeria din jur. Mizeria fizica si morala. Pur si simplu am refuzat sa facem parte dintr-o alta generatie de sacrificiu. Am crezut ca se poate face ceva si acolo, am crezut din tot sufletul, dar ultimul an a inlaturat orice urma de speranta, asa ca am ales calea asta. De a trai intr-un loc unde standardul de viata si civilizatia este la un nivel ridicat.
Am fost plecata. 4 luni, un internship pe marketing la o firma din strainatate. De la sfarsitul lui noiembrie pana la inceputul lui aprilie. In decembrie m-am decis sa imi fac sarbatorile acasa, dar cum biletul de avion era extrem de scump, iar eu voiam sa le fac o surpriza alor mei (nu le-am spus ca vin acasa) am hotarat sa vin cu trenul. Eram in Polonia, in N-V. Am plecat joi noaptea de acolo, am ajuns acasa la parinti duminica dimineata. Am prins greva ceferistilor unguri. Am schimbat trenuri si autocare pana le-am pierdut numarul. Din budapesta pana in Arad am luat taxi dupa ce am cautat timp de 10 ore, la minus 15 grade, un autocar care sa intre in Romania.
Inapoi in Polonia m-am dus cu avionul. In cele 3 luni pe care le-am mai petrecut acolo ajunsese la imi lipseasca inclusiv painea pe care o cumparam de la coltul blocului acasa, nemaivorbind de faptul ca simteam ca lesin de pofta cand ma gandeam la ciorbita de porc acrita cu zeama de varza (ca deh, era sezonul), la piftii, sarmale si alte bunatati. Mi-am pus o varza la murat, s-a acrit vai mama ei, dar o ciorba tot mi-am facut de acolo.
Pe langa mancare mi-au lipsit prietenii, familia, locurile dragi de acasa, locurile mai putin dragi care imi devenisera atunci foarte dragi.
Ascultam Tudor Gheorghe si Cenaclul Flacara.
Da, as putea sa plec. Probabil o sa mai plec, pentru inca un internship sau pentru master. Dar nu pot sta mai mult de un an, maxim cativa ani.
O zi frumoasa si linistita!
Azi as pleca, acum, in momentul asta. Citi ani mai am de trait, 20? 30? macar sa-i traiesc decent. De munca nu mi-e frica, ma pricep si pot face orice. Ca o sa o iau de la zero? Pff, nici aici n-am nimic material in afara de niste credite. De ce n-am plecat pina astazi? De PROST, si-am zis tot. Daca plec si nu fac nimic si trebuie sa ma intorc? Si ce daca, macar am incercat.
@Asterix: Cu atitudinea asta, nu ai cum sa nu faci nimic. Vant bun sa ai
Liana, o singura problema am, n-am nici o cunostinta apropiata prin Europa caruia sa-i zic “da-ne voie, ca fara Bulgaroaica nu se poate, sa stam pe un colt de canapea pentru o luna sau doua pina prindem mersul pe aici. Sint eu mai brunetel de la soare, dar sub pod in cutii de carton nu o sa stau niciodata.
@Asterix, sunt multe joburi care ofera cazare si in care poti sa iti bagi picioarele dupa 1 luna. Asa, ca mine
Da, in ultima vreme ma tot gandesc ca, in asteptarea si cu speranta sincera ale unor zile mai bune aici, am ratat momentul potrivit plecarii.
Am plecat acum 3 ani, aveam 37. Cu doi copii mari deja. Sotul 41. El medic, a venit cu contract aici, dupa ce a invatat suedeza 8 luni in ro. A intrat direct in “pita”. Eu am invatat suedeza aici, nu mi-am gasit de lucru in domeniu(inginer chimist) desi diploma mi-e recunoscuta. Peste o saptamana incep o noua facultate, ca sa pot fi angajata definitiv in laboratorul spitalului, loc unde am lucrat de un an incoace, dar ca “suplinitor”.
Nu ne-am intoarce, am fost in fiecare vara in concediu, nu e nimic mai bine. “Norocul” nostru e ca familia e imprastiata in lume, mama circula intre noi si Ro, alti parinti/bunici nu mai avem, au murit de tineri.
Nu e usor deloc sa pleci la o “varsta” dar cand vezi ca esti apreciat, ca poti reusi pe propriile forte, fara sa ai pile si ca esti vazut ca OM de catre oameni, chestia asta iti da aripi.
Nu incurajez pe nimeni sa faca pasul, decat daca e convins ca asta e dorinta cea mai mare. La noi asa a fost si cred ca ccc cheia reusitei sta in puterea dorintei de a reusi. Sa crezi din tot sufletul ca asta iti doresti si nimic altceva. Succes tuturor, indiferent de “casa”.
Cunosc pe cineva care s-a intors din Suedia, dupa ani buni – in care reusise profesional vorbind – din cauza racelii oamenilor de acolo. E adevarat?
Dono, erau raciti pentru ca nu aveau doctori buni, acum au.
“Si-mi iubesc atat de mult familia incat nu pot sa stau atat de departe de ea.” Si eu consider la fel ca si tine de nu am fost de acord sa plece sotul meu. Daca am fi plecat amandoi ar fi fost alta treaba. Acum e si copilul. Dar cum se spune “never say never” In situatia actuala nu poti sa stii.
Asterix, fruntea sus si cauta un program care iti ofera sprijin in primele luni.
Sunt in UK de un an, termin un master. Si m-as intoarce in Romania si maine, daca ar exista acolo sansa de a-mi castiga existenta facand ceea ce imi place – spre nenorocul meu, sunt jurnalist si fotograf, asa ca se pare ca voi mai ramane pe aici o vreme.
Inca ceva:
“Nu-s bun la cules fructe, spalat vase ori slujit.”
Nu mi se pare ok sa presupui ca toti romanii care pleaca din tara se duc la capsuni si spalat pe jos. Eu mi-am deschis o firma aici, am obtinut finantare pentru proiectele mele si nu planuiesc sa muncesc o zi in bar. Daca ajung sa fac asta, ce rost a mai avut sa plec din tara?
Tare melodia asta
@sburlea: e powerplay-ul lunii.
Oh.. am plecat. Imediat iesita de pe bancile facultatii, fara experienta in munca, fara job care ma astepta. Am mama acolo si asta m-a ajutat moral. Am intalnit indiferenta. Totala. “Ai facultate si studii in finante banci dar nicio experienta. Ce imi garanteaza mie ca daca o banca te vrea nu ma lasi balta?!”-era o intrebare la un interviu ca vanzatoare in magazin de haine (nu mai conta ce job as fi avut numai sa gasesc ceva mai bun ca baby-sitter, ceea ce faceam deja de vreun an fara contract, fara resedinta si fara asistenta medicala-ca de:nu aveam inca acoperire in Europa pt ca suntem de putina vreme in UE). Eram destul de terorizata la ideea de a ma intoarce in Romania, ca doar nu puteam sta fara job la nesfarsit. A mai trecut un an, tot baby sitter, am decis sa ma intorc, sa lucrez aici vreun an, un an jumate ca sa am experienta ca sa pot pleca iar. Credeam ca eram pregatita pt diferenta de conditii (pe care deja ar fi trebuit sa o stiu avand in vedere ca aveam 22 de ani la plecare). Nu eram! E incredibil cat face si numai griul murdar al blocurilor din Romania. M-am intors de 2 luni, mi-am gasit job intr-o saptamana, e drept ca e platit mediu spre minim, sa zicem. Dar e! Si e cu contract in domeniul studiilor! Si strang din dinti cu ideea de “un sacrificiu pt a putea incerca di nou afara peste vreun an”. Nu as ramane mai mult si fiecare zi imi dovedeste ca nici nu merita..
Si eu am plecat. Desi nu as fi vrut. Dar cand mi s-a oferit un salariu de 5 ori mai mare si o cariera adevarata nu am ezitat.
S-a imbunatatit viata mea? da. Se poate si mai bine? da.
Singurele limitari sunt cele pe care ni le creem noi.
Acum sunt insarcinata si ma bucur ca copii mei o sa aiba, probabil, o viata mai buna ca a mea.
Sburlea, tu nu o fredonezi?
Bun venit Anca si Uncle Jebediah. (cu spalatul si fructele a fost un fel de-a spune. Ma indoiesc ca cei valorosi, a caror plecare spuneam ca o regret, doar atat pot face…)
Dono, sunt in Suedia de aproape 1 an. E adevarat ca suedezii sunt oameni reci, insa societatea lor e cu 50 de ani inaintea noastra. La ei intreg sistemul e extrem de bine pus la punct. Pana acum nu i-am gasit nici o hiba. Acum merg la scoala sa invat limba, pentru ca statul imi ofera in mod gratuit cursuri de limba suedeza.
La jumatatea lui septembrie plec si eu. Adica… 90% hotarat. UK scrie pe mine. Aici nu mai pot, nu vad nimic bun in viitor, nu vad nici un viitor. Nu vad nici o alternativa la aia de ne conduc, nici o sclipire de geniu care sa ne scoata din rahatul mare in care suntem. Locurile de munca se gasesc din ce in ce mai greu, sunt foarte prost platite.
Stiu ca nici in Marea Britanie nu umbla cutii cu covrigi in coada, insa un loc de munca in constructii (salahor, da), ospitalitate, depozite, security gasesc eu. Ingliş stiu, dornic de munca sunt, constient de preturile de acolo(mai ales chiria e mare) sunt. Insa la un 6-7 lire pe ora tot iese un 1200 pe luna. Deci un 5-600 tot pot trimite acasa. Bani pe care aici nu-i castig.
Ideea e ca plec cu gandul de a-mi lua si sotia si copilul in UK la anu’… Nu ma mai vad stand aici, nu mai pot. Sunt prea multe. Tre’ sa plec, insa revin, fie si pentru a raspunde celor care ma vor acuza ca nu-s patriot etc
Bun venit si tie, Claudia!
Absolut! Le-a trecut raceala, medicii lor erau vinovati pentru asta
)).
Nu stiu DONO, eu am dat numai peste oameni sanatosi, dar ce sa zic, racesc si ei iarna, ca tot omul…LOL. Serios acum, eu prefer raceala asta decat “binevointa” romaneasca la care ai facut si tu referire acum cateva posturi, cea cu sfaturile referitoare la nou-nascut. Dar asta sunt eu, altii nu…
Multumesc. Am mai scris eu si acum vreo 2 ani pt ca te citesc de multa vreme. M-am bucurat si intristat alaturi de voi de multe ori dar de obicei am ramas doar un cititor.
Eugen, chiriile sunt mari doar in Londra. Dar salariile sunt pe masura.
Din pacate, pentru romani nu prea mai ajunge dornicia de munca si atat… mai ales daca vrei sa nu lucrezi la negru.
Mai am doi ani de Medicina si cred ca (daca nu intervin alte probleme)dupa ce termin o sa plec. Am intrat la Medicina cu gandul ca voi ramane, ca voi face ceva, ca voi ajuta la schimbarea “sistemului”. Ce s-a schimbat de atunci?
Am ajuns sa vad sistemtul sanitar romanesc din interior, atat ca studenta cat si ca apartinator si nu-i de bine. Nu zic ca nu m-as intoarce vreodata inapoi, da’ vreau ca cel putin anii de la inceput, cei in care acumulez cel mai multe cunostinte, sa ii fac intr-un loc unde pot invata cat mai multe. Un loc unde sunt medicamente disponibile, unde poti sa acorzi bolnavului tratamentul cel mai optim, unde investigatiile necesare nu sunt de domeniul sf. Acuma zic ca m-as intoarce, sa pot sa schimb ceva aici. Ce va fi? Nu pot sti. Dar stiu atata: ca vreau sa plec si nu vreau sa fiu rezidenta in Romania.
Depinde ce vrei de la viata.
Vrei bani, sa ai cat mai multe, sa iti permiti ultimile gadgeturi, vrei ordine, disciplina, puterea legii, miscarea tuturor ca un tot-unitar, controlul TOTAL al statului asupra cetateanului, bagajele si spre vest.
Vrei ca toata viata sa fie o aventura, o provocare, sa fii dominat de sentimente extreme, sa traiesti intre cei de-o limba cu tine, intr-o totala si continua degringolada, vrei sa incerci sa schimbi putin din multul de schimbat la neamul asta, stai pe loc si accepta o viata de lipsuri (comparandu-te cu vestul, caci daca te compari cu romanii de acum 20 de ani…;) ).
Din pacate, pot sa raspund la prima intrebare – da, eu as pleca, dar prietenul meu nu vrea, asa ca per total e un “nu”.
.
nimeni nu stie ce se va intampla pe viitor, poate eu o sa fiu de aceeasi parere cu el, sau invers.
Eu as face-o pentru mare parte din motivele care s-au insirat mai sus: nivel mai ridicat de civilizatie, sanse mai “egale” decat aici, si multe alte lipsuri in capitolele de “mizerii” cum ziceau merele
Cat priveste partea cealalta… nici tatal meu nu a vrut sa plece, imediat dupa revolutie chiar se putea pleca usor si el a si avut o meserie care va avea intotdeauna cautare, deci pe partea profesionala ar fi fost realizabil. Dar el nu voia sa plece – tin minte ca i-a zis mamei, care il tot imboldea:”pai daca plecam, cine mai ramane aici? chiar asa, sa nu mai fie nimeni? Eu aici m-am nascut, asta e tara mea”. Se vede oricum care e grosul celor care au ramas, ca zicea si mama cu naduf ca din cauza migrarii oamenilor cu adevarat talent si daruire, “intelectualilor” cum s-ar zice, am ramas intre consumatori masivi de manele manca’t'as si oameni care nici sa copieze la grilele de la spiru nu sunt in stare.
Si felul asta de patriotism, adevarat ii zic eu, il are si prietenul meu. Zic adevarat pentru ca e departe de declamarile si batutul cu pumnul in piept in piete publice ale politicienilor…
Dar cine stie, pot doar sa sper
Weekend placut la toata lumea!
As pleca si nu m-as mai uita in urma. Desi multi ani, copil fiind am fost anti plecare deoarece taica-miu a fost plecat cam jumatate din viata mea..In schimb, studenta fiind si uitandu-ma la posibilitatile zilei de maine, mai ales ca sunt intr-un an terminal, mi-e groaza. Prietenul meu lucreaza de vreo jumatate de an (student si el) si abia mai reusim sa ne vedem, la sensul ca lucreaza 12 ore pe zi pentru a reusi sa se intretina. Eu inca am noroc de ai mei, desi bugetari fiind, nu stiu cat or sa ma mai poata ajuta. Asa ca as pleca in lumea larga, fara sa ma uit inapoi. De curand am intalnit o persoana care calatorise aboslut pe toate continentele iar acum era stabilita in Franta si a spus ca n-a mai pomenit asa ceva ca la noi..si la nivel de scoala si de civilizatie. E adevarat, e greu printre straini pt ca sunt foarte nationalisti si individualisti, dar macar poate te simti mai in siguranta si n-o sa te intrebi ca daca asa arata viata ta la 21 de ani, cand inca esti tanar si poate n-ar trebui sa ai grija banilor si a zilei de maine, ce o sa te faci la 40 cand o sa ai un copil si cine stie cand o sa te mai apuci a te vedea cu sotul care lucreaza flux continuu. E trist
Am plecat deja. Am plecat din alte motive care n-au nici o legatura cu ce se intampla in Ro. Trei ani m-as fi intors instant. Asa imi venea sa-mi fac bagajele si sa plec in fiecare zi. Nu m-am adaptat, a fost cumplit de greu.
cu oameni care iti vorbesc frumos la ghisee si multe altele…
In final dupa 3 ani am incetat sa mai compar si am incercat sa inteleg societatea in care ma aflam. Nu sunt de accord cu multe lucruri, insa nu mai compar, nu mai visez la ce avusesem inainte si incet incet m-am relaxat si lucrurile au inceput sa se aseze. Inca am 90% din prieteni si aici romani. Insa acum le dau o sansa si celorlati. Si stiu ca nu-i totul perfect, dar cu salariul de aici poti trai usor, fara stres, fara sa faci foamea.
Am famile in Ro, mi-e dor de ei in fiecare zi, de prieteni, dar daca m-as intoarce n-ar mai fi la fel. Oamenii s-au schimbat, nu mai sunt aceleasi situatii ca acum 5 ani. Si “m-am mai si invatat prost aici”
Dar sincer daca s-ar schimba ceva in Ro m-as intoarce cu drag.
Liana, da, stiu ca Londra e scumpa. Multumesc de raspuns. Nu, nu plec numai cu dorinta de munca. Am o baza, ca sa spun asa, o ruda plecata de ceva vreme si care lucreaza in constructii. Am inteles ca se construieste un Olympic Village, pentru olimpiada din 2012. El acolo lucreaza.
Cu muncitul la negru… nu, multumesc. Nu ma duc in UK doar pentru o plimbare care sa-mi poata fi curmata brusc de domnii de la Border Agency… Imi fac acte de self-employed, plus celelalte pentru constructii (o specializare CSCS, eventual incep un NVQ).
Oricum, sunt hotarat sa nu mai stau aici.
@Eugen: Aoleu!!! Mi s-a ridicat tensiunea numai cand am auzit de CSCS
)
Bafta multa. Si haine groase
Si insula nenorocita e geniala, sa stii 
Liana
E, hai sa nu fiu chiar asa ambitios, macar “health and safety” sa il iau. Da’ ce probleme ai avut cu cscs de-ti umbla la tensiune?
Da, multumesc de urari. Pai… haine groase, ok, stiu, chiar ma bucur ca nu e cu soare, cu plaja, cu 50 de grade, ca nu-mi prea place caldura, deci din punctul asta de vedere ma consider deja adaptat. Ori nenorocita, ori geniala?
Eugen… este atata birocratie pentru CSCS-ul ala de n-ai idee.
Da, haine groase. Geaca de piele in august.
Si nenorocita, si geniala. Urasc vremea, urasc indienii, urasc arabii, nu as mai pleca niciodata de aici. Si nu o sa mai plec niciodata de aici. Deci se poate spune ca o alint
Eu n-as pleca. Intotdeauna am fost de parere ca daca vrei sa faci ceva, o poti face si-aici. A da, nu suport birocratia, incerc s-o evit….nu suport spaga, n-o dau…conducatorii? sa ma ierte dumnezeu, noi ni i-am ales…noi am creat acest sistem prin nesimtirea noastra, noi am creat aceasta tara prin lasitatea noastra.
salut..
iti citesc de ceva vreme blogul, dar nu foarte constant, in special vinerea, cind am mai mult timp la servici…
nu vreau sa-ti zic decit atit.. am plecat acum 15 ani in Toronto.. de ce am plecat nu stiu foarte bine, sotul meu a tinut mortis – si acum in perspectiva zic ca bine a facut..
familiile apropiate ni le-am adus aici..
prieteni nu mai am aproape deloc in ro.. au cam plecat toti..
in schimb aici avem preteni chiar din scoala generala..
asta vara am fost in tara cupa 9.5 ani, si m-am gindit ce fericita sunt ca nu mai trebuie sa traiesc acolo!!!
am fost in Ardeal si-n Bucuresti… in Ardeal mi-a placut la nebunie dar Bucurestiul m-a dezamagit…
in concluzie n-asi mai putea traii in Romania…
Am plecat de aproape 4 ani, imediat dupa liceu. De ce? Nu imi e foarte clar, cred ca simteam dor de duca, de a ma intretine si organiza singura. Plus curiozitatea de a descoperi alte locuri. Stiu ca nu imi pare rau deloc ca am facut pasul asta. Sunt studenta la fizica si mare lucru nu as fii reusit in Romania in domeniul asta. Ce nu as putea parasi niciodata este Europa.
Dono, nici eu n-o duc rau si nici omul meu. Am un singur credit, 300 Euro/luna pentru leasing, ce se va “stinge” intr-un an jumate. Castig de cateva ori mai mult pe luna doar eu, deci iti dai seama ca nu sufar. In rest, avem apartamente, fiecare are masina lui, sunt bani si de concedii etc.
Am parasit tara acum 5 luni si ceva pentru a “testa” “lumea noua”, locuind alaturi de niste prieteni foarte buni ai omului meu.
In martie, cand am venit, ne-au si intrebat daca dorim sa incepem toate demersurile pentru a primi viza de sedere, ca avem unde sa stam si s-ar bucura sa fim aici cu ei. Le-am spus atunci ca nu murim de foame in Romania si ca nu vedem ce ne poate oferi viata acolo mai mult decat oricum avem.
Au trecut iata 5 luni si ceva de atunci, luni in care am vazut cum se traieste aici, ce oportunitati au oamenii care muncesc ca si noi. Intre timp aud zilnic ce se mai intampla in Romania si realizez ca societatea romana a incetat demult sa ma mai reprezinte.
Ma gandesc cu sila ca trebuie sa ma intorc printre tigani (este absolut reconfortant sa traiesti luni de zile fara sa traga de tine “da si mie un ban”), printre indivizi sictiriti, vanzatori nesimtiti, bugetari cu salarii scazute si zero chef de munca etc.
Mi-a lipsit doar familia in aceste luni, ei sunt singurul motiv pentru care m-ar bucura reintoarcerea. In rest, regret sincer ca nu putem sta decat astea 6 luni pe anul asta, ca as fi ramas 3 ani fara oprire.
Stiu care sunt “pacatele” societatii americane, stiu care sunt si problemele lor, dar realizez ca viata in Romania este mai rea, chiar daca teoretic nu murim de foame.
Nu stiu daca vom pleca definitiv din tara, dar, pentru prima data in atata timp, ideea nu imi mai repugna (dimpotriva) si astept cu interes orice alta oportunitate de a iesi prin lume. Chiar si doar temporar. Si da, cred ca vom aplica pentru loteria vizelor. Cine stie …
Decizia de a pleca e atat de personala si experientele atat de diferite incat nu exista un raspuns general la intrebarea din titlu, asa cum nu exista nici o reteta tipica de a reusi. Tu stii, Dono, de la ce am plecat. A fost cumplit de greu sa decid. Primul an a fost tulbure, am revenit la Bucuresti, am plecat din nou si abia atunci m-am obisnuit. Cu ce? Cu normalitatea. Cu respectul. Probleme sunt peste tot, doar ca aici ele au solutii normale. Stresului de la munca, de pilda, nu i se adauga si instabilitatea, traficul infernal si nesigur, nesimtirea si hotia celor care conduc, ori ideea ca orice problema in care ai de-a face cu functionarii o sa dureze o vesnicie. Sistemul functioneaza ca sa te ajute si asta e reconfortant, pentru ca griji sunt oricum destule.
Pe de o parte, da, e teribil de greu sa-i stii pe ai tai departe. Pe de alta parte, te gandesti cum iti vor creste copiii. Ce alegi – trecutul sau viitorul? Ramai si renunti la sasele tale la o viata linistita ca sa stai aproape de ai tai? Lasi tot si iti sacrifici viata ca sa-i oferi copilului mai multe sanse?
Intrebarile astea nu se termina niciodata. Am prieteni plecati de 30 de ani si tot si le pun. Tot se gandesc cu nostalgie la Romania si toti spun ca daca s-ar fi trait normal – nu bine, doar normal – n-ar fi plecat. Fie ca era in vremea comunismului, fie dupa.
Pana la urma, ce-si doreste orice om? Adapost, mancare, pace si siguranta pentru copii. Ceilalti factori care intra in ecuatie – meserie, prieteni, familia extinsa, proprietati – ajung insa sa influenteze mai mult decizia stramutarii.
Eu va imbratisez pe toti trei (da-mi pe mail o poza cu junioara, pls) si va doresc sa fiti sanatosi si puternici. Simplu nu-i niciunde, sa stii.
as pleca si nu m-as intoarce.rar in vacanta poate
nush de ce mai astept un an ca nu cred ca voi vedea imbunatatiri dar e o promisiune facuta cuiva important.
oricum imi pare rau sa spun dar mi rusine ca sunt roman.
eu una as pleca in Marea Britanie peste 3 ani, la facultate. Stau acolo cativa ani pana termin si ma intorc aici. Nu as putea sa stau departe de parinti, prieteni etc prea mult timp.
Bre, io nu-nteleg chestia asta: “As…” (orice).
Vrei, faci, te reglezi din mers, daca-ti faci planuri ajungi la 80 zicandu-ti:
“De ce n-am…” si cel mai urat cuvant evar: DACA.
Prefer sa regret actiunea, decat sa-mi caut scuze pentru complacere.
Parerea mea!;)
http://www.libertatea.ro/stire/tatal-unei-bebelus-mort-in-incendiul-de-la-maternitatea-giulesti-fetita-mea-ardea-iar-ele-mancau-tort-300627.html uite. au avut parte de slujba. in biblie scrie clar ca cel ce nu bea si mananca din trupul domnului(adica botezat,sau impartasit), nu are parte de slujba de inmormantare in biserica, sau ceva de genu, nu stiu sa zic exact cuvintele.
bravo Dono! nici eu nu as pleca… eu cred ca ne lipseste rabdarea… daca am fi mai rabdatori…
N-am plecat inca desi am avut ocazia, pentru ca am o licenta de dat. Insa sper din suflet sa prind un master in afara si apoi daca reusesc sa imi gasesc un job acolo, sau sa plec intr-o oricare alta tara..perfect!!! Daca nu, ma voi intoarce in Romania si probabil la cat de dezamagaita sunt acum, voi pleca din nou cu prima ocazie..
[...] fara romani medii Dono intreaba daca mai e de stat in Romania. Clocisem un comentariu pe masura si mi-am dat seama ca e un articol [...]
Am vrut sa comentez, dar era mare si plictisitor, asa ca l-am postat la mine. Cine are chef, sa citeasca, cine nu, sa ma scuze pentru spam.
http://sedentarul.wordpress.com/2010/08/24/viata-fara-romani-medii/
A postat cineva un link catre postul tau…
Da, ar trebui sa pleci (Chiar si asa, cu credite, duca-se), daca ai ocazia (daca nu, ti-o creezi tu singur) si sa nu te uiti inapoi, TOCMAI pentru ca ai o familie.
Eu am tot fost plecat cu jobul in ultimii 10 ani, dar nu am plecat “de tot”.
Saptamana trecuta am venit aici si…cu exceptia unor vizite necesare, sper sa nu mai trec prin Romania.
La “de ce am plecat” si restul intrebarilor poti vedea raspunsurile la mine, daca te intereseaza. Nu las linkurile aici, ca n-am venit sa-mi fac publicitate.
Succes.
de ce de fiecare data cand se vorbeste de plecat “dincolo”, se vorbeste de “cules de fructe, spalat, slujit”??? romanii pot face si alte munci, decente, si le fac, “dincolo”!!!
Eu unul am 17 ani ma gandesc sa imi termin liceul si sa ma duc la facultate in afara..pentru a-mi putea creea un viitor in afara…in Romania o sa mor de foame cu tot cu scoala mea..prefer sa imi incerc norocul afara decat in Romania
Am 21 de ani, multe visuri şi multă energie. Am terminat o facultate în capitală şi, speriată de situaţia ţării noastre, mi-am luat bilet de avion şi am plecat. Cu mare tristeţe am realizat că România trăieşte în alt secol. Sistemul asta ne omoară din faşă. Nu ne mai lasă nici măcar speranţa unor zile mai bune. Este greu departe de familie, de prieteni, de locurile dragi dar, cu puţină răbdare, toate se aşează la locul lor cu timpul. Multă sănătate şi fericire vă doresc, ţie şi familiei tale, Dono, şi tuturor românilor care merită.
” Multă sănătate şi fericire vă doresc, ţie şi familiei tale, Dono, şi tuturor românilor care merită”
Si dupa ce criteriu unii merita si altii nu?
Pai ai plecat deja Dono, din Ardeal in Bucuresti.
Cum nu a insemnat aceasta plecare a ta la “cules fructe, spalat vase ori slujit”; de ce ai impresia ca multiplicand putin distanta trebuie sa faci lucrurile astea?
Eu cel putin asa am impresia: ca e OK astazi oamenii sa aiba mai mare mobilitate.
Eu am plecat initial in foarte nordul Europei si acum de cateva luni m-am mutat din motive “amoroase” cu mult la sudul ei.
Si in Romania si ex- tara de resedinta si in cea noua am pastrat acelasi job.
Niciodata nu au trecut mai mult de 2-3 luni fara sa trag o fuga acasa.
Tu la cat timp iti vezi parintii?