Si uite asea iesim din criza…

Poate ca stiti toti povestea cu lustragiul care a auzit ca vine criza. Si a inceput sa faca rabat la calitate, lustruia mai putin, mai repede, cu crema mai ieftina, era ingrijorat, preocupat, nu-i mai statea mintea lui la treaba, clientii au bagat de seama ca-i tot mai nasolie, au inceput sa-l evite. Si a venit criza la lustragiu. Asa cum se temea.

Ce-ar fi sa incercam reversul? Sa ne imaginam ca a trecut criza. Nu ne luam noi dupa Vladescu si a lui crestere economica de 0,03%. Dar uite asa, noi spunem ca a trecut criza. Si incepem, dragi fratiori, sa traim ca si cum nu ar mai fi criza. Fara teama pentru ziua de maine. Fara mancat de sub unghii, fara panica in momentul in care bagam in cosul de cumparaturi ceva. Sa ne bucuram de viata, mama ma’sii de criza. Vreau sa merg azi acasa si sa-i zic lu’ fiica-mea:

- Bre copila nascuta in anu crizei, vezi ca a trecut criza. De diseara o sa primesti la beberon lapte mai bun. Si-ti aloc 3 pampersi pe zi, nu 2. Poti sa mictionezi in voie, nu te mai abtine ca o eroina.

Ea-mi va zambi. Zambeste des, e un copil vesel si o iubesc de ma cac pe mine.

Si o sa mergem in concediu. Sa ne veselim anul asta, sa ne simtim bine, ca altfel e un an din viata fara vazut frumoasa Grecie ce ne face atat de bine la minte si la suflet. Si anul asta nu mai mi-l da nimeni inapoi, nici Vladescu, nici Boc, nici Obama. Si beau acolea 2 pahare de vin pe seara, nu unu’. Si-o sa-mi iau o carte buna, nu stiu care, dar buna sa fie si sa mi-o iau. Si-o sa-mi cumpar un film. Da, sa cumpar. Ca asa am io chef. Si-o sa fac plimbari mai dese pe la terase, sa ma bucur si io de-un cico la suprapret. Si-o sa-mi iau bascheti Diesel, ca-mi doresc de fo doi ani da’ mi-am zis ca nu merita atat de mult, ca n-am bani, ca vai de mine. Ba merita, ba merit, ca muncesc pentru bani nu-i vanez prin tufe. Si-o sa-i zic sotiei: Brem sotie, hai sa mergem sa-ti iei ceva frumos. Si ea o sa lesine – ca-cum am putut io sa zic o treaba atat de necugetata (legenda: io-s ala cu economisirea in casa, cu atrasul atentiei ca sintem risipitori, ca n-avem, ca bla bla).

Ca, Doamne fereste, poate maine cine stie ce se intampla. Nu maine, dar candva intr-un viitor cat mai indepartat. Si nu regret io amarnic ca in ziua de azi, cand am fost bine, sanatosi, cand traim primul an ca sintem 3, prima vara ca avem copil, io m-am chircit si m-am strepezit la fiesce ban?! Da’ de ce sa nu ma simt io un pic mai bine?! Ca binele psihic imi face bine si la fizic, oi fi sanatos, cu putere de munca, bag munca buna, sefu’ zice ca-s ok, ma apreciaza, imi da acolo ban frumos, si io am ban frumos sa cheltui, sa iau 4 pampersi – nu 3 – la copil, pun monetar in circulatie, tu faci la fel ca mine, producatorii baga bani in pojnar si produc mai mult, si dau locuri de munca la someri, somerii castiga si ei bani, dau papa bun la copii, cumpara toti pampersi de calitate, incep sa puna si salam langa painea de pe masa, poate-si fac si ei un concediu.

Si cand o sa aiba de toate in casa si pe masa, se vor uita in jos. Si vor vedea ca au pantofii prafuiti. Si vor merge la nenorocitul ala de lustragiu, si-i vor da un ban sa le faca pantofii oglinda. Si lustragiul se va scarpina in ceafa si-si va zice:

- Bre, sa vezi ca a trecut criza…

(lasand la o parte logoreea mea, sincer regret ca sint multi oameni care chiar nu au ce pune acum pe masa. Stiu ca eu sint norocos. Sper ca vremurile bune vor veni repede repede pentru toata lumea.)

ADAUGARE TARZIE:

Intelepciunea primilor comentatori a nascut aceasta completare. Daca tot a fost an de criza economico-financiara, spune ce ti-a adus bun pe alte planuri acest an. Uite, mie mi-a adus-o pe fiica-mea. N-am mai pierdut pe nimeni din familie, toti ai mei sint bine sanatosi. Ce mi-as fi putut dori mai mult?!

Tie ce ti-a adus acest an?