Simple coincidente

De dimineata citeam pe buda cartea Omul de Aur, a lui Jokai Mor. Se facea ca unul dintre personajele secundare ale povestirii se intalnea cu tatal lui, pe o galera braziliana, unde fusesera condamnati amandoi la 15 ani de vasle. Nu-si mai vazuse tatal de 20 de ani, nu mai auzise nimic de el de atunci, nu mai fusese deloc mentionat in carte. M-am revoltat de o coincidenta atat de mare, ce nu parea deloc plauzibila, si am tras concluzia ca Jokai Mor nu a stiut cum sa termine cartea si a inventat aceasta coincidenta stupida. Eu nu prea cred in coincidente.

N-am mai zabovit pe buda, ca trebuia sa “evacuez” bradul de Craciun. Semet de sarbatori, acu se plostise si-si imprastia acele peste tot. Ca sa nu fac mizerie in toata casa, am decis sa-l

scot pe terasa si sa-l arunc jos, in lateralul blocului. Ma uit sa nu-l proiectez in capul cuiva, nu era nimeni. Era insa plin de masini. Trebuia sa execut o miscare extrem de bine tintita. Ochesc cu maiestrie, pun bradul pe axa dorita si ii dau drumul. Aterizeaza fix intre masini, in mijlocul drumului. Rasuflu usurat si imi spun ca tre sa cobor rapid. Daca venea o masina, nu avea cum sa treaca. Ma gandesc insa ca foarte, foarte putine masini trec la ora aia, prin zona aia. Nu apuc sa fac insa nicio miscare, ca apare un superb BMW negru. Ce coincidenta…Care opreste in fata bradului, studiaza problema si incearca sa-l ocoleasca. O ia prin stanga dar ii agata varful. Care-i trage o rashcaiala de-am auzit-o de la etajul cinci. Bradul a “mangaiat” BMW-ul de la botul masinii, pe portiera stanga fata, stanga spate si pana la portbagaj. Masina opreste, proprietarul se da jos. Care, a dracului coincidenta, e unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, coleg si recent vecin…

L-am strigat de sus, de la balcon:”Prietene, e bradul meu…”

S-a uitat la masina, apoi trist la mine si mi-a spus doar atat:”Frumoasa lucrare.”

Sa nu crezi in coincidente…