Sport de inimioara
Eram atat de mic incat nici nu mai stiu cat de mic eram de fapt. Eram la bunica. Cea careia ii spuneam Mama Mare. Cotrobaiam printr-un dulap. Si am gasit o racheta de tenis extrem de veche. De-aia cum mai poate fi vazuta doar in imagini de arhiva inregistrate pe la 1940. Mostenire de la strabunicu’.
Cred ca a fost dragoste la prima vedere. Racheta era aproape cat mine, dar tin minte ca ma uitam la ea cu evlavie. Ii atingeam lemnul batran si crapat cu manuta, corzile plesnite si inodate. O respectam deja pentru ca ea era foarte batrana iar eu foarte tanar. Am mai bagat nasucul in dulap si am gasit si vreo doua mingi. Si am inceput sa lovesc, stangaci si neputnicios, cu racheta in ele.
Bunica m-a vazut. Si a zambit. Tenisul era bine pozitionat in aripa respectiva a familiei noastre. A zambit cand a vazut cum ma chinui cu racheta aia mare si grea, dar m-a poftit binisor afara, sub poarta. Aveau bunicii o casa uriasa, accesul se facea printr-o poarta mai uriasa, de lemn gros. Si mi-a zis bunica sa lovesc mingea cu racheta astfel incat mingea sa loveasca poarta si se se intoarca la mine. S-a postat in spatele meu sa ma urmareasca. Am luat racheta cu mana stanga, am ridica-o greu greu greu, si am lovit-o pe bunica-cu rama rachetei direct in frunte. Zdravan. Am vazut-o ca fuge repede in casa, va dati seama ce m-am speriat. S-a intors tinand un ciocan mare din fier, de batut snitelele, peste zona lovita. M-am speriat mai rau. In primul rand am crezut ca s-a suparat pe mine. In al doilea rand nu prea stiam de ce-si tine ciocanul ala pe ceea ce deja era un cucui.
Nu se suparase. Dimpotriva. A decis sa ma dea la ore de tenis de camp. Si asa l-am intalnit pe domnul profesor Barbu. Un domn batran, tare batran, abia se misca pe atunci. Pe atunci insemnand ca eu abia incepusem scoala, am inceput tenisul odata cu clasa 1. Cea mai mare problema a fost sa mi se gaseasca o racheta pe masura. Eram un copil foarte mic (de-aia nici acum nu-s foarte inalt). Si toate rachetele erau prea mari, prea grele. Pe atunci tenisul se juca-cu rachete de lemn, facute la Reghin. Si avea niste denumiri de planete: Neptun, Pluto, etc. Doar smecherii smecherilor din smecherenia aveau cate o racheta din aluminiu. Sau ceva asemanator.
Cu greu mi s-a procurat cea mai usoara racheta a acelor vremuri. Era albastra. Albastru deschis. Din lemn. Fireste. Si am inceput tenisul. Domnul Barbu i-a spus atunci bunicii ca sint talentat. Foarte talentat. Si eram si stangaci. Ceea ce era considerat pe atunci un atu in tenis. Deci mi se prevedea un viitor glorios in tenis de camp. Nu a fost sa fie. De ce? Tot pentru ca eram pirpiriu. Mi-era greu sa ridic racheta aia mare ca sa servesc. Si nu am reusit sa invat sa servesc bine. Am fost descurajat. Vroaim sa cresc. Si nu am mai vrut sa joc tenis. In ciuda sustinerii si insistentelor parintilor ori bunicii. M-am apucat de baschet. Stati linistiti, nu am crescut. De-aia m-am lasat si de baschet. Dar dupa vreo 5 ani. Si m-am apicat de GO. Glumesc. De remi.
Tenisul a ramas insa marea dragoste a vietii mele. Multi ani nu am mai jucat deloc. Venit la Bucuresti am reusit sa-mi cumpar o racheta. Nu foarte performanta, stateam cam rau cu banii. Dar era o racheta buna. Si am mai jucat de cateva ori tenis. Si mi-am redescoperit dragostea. Apoi viata mi-a ocupat din nou timpul, mi-a oferit alte provocari ori probleme, iar am uitat tenisul.
In urma cu vreo 2 luni am fost acasa. Si o prietena de familie m-a invitat la un tenis. Si iar mi-a batut inima tare tare, in ritm cu mingile care rapaiau pe zgura. Mai ales pentru ca doamna respectiva (ciao Flori) mi-a pus la dispozitie o suuuuuper racheta. Usoara. Si pentru o seara am fost fericit.
Azi. Ma anunta de la poarta (serviciului) ca am primit ceva. Cobor mirat si vad o punga de la Romtelecom. Si in punga o racheta. Wilson – Roger Federer, Volcanic Tehnology. Mi-a cazut mandibula pe barba. Si mi-a picat si fisa. Ana de la Romtelecom mi-a expediat zilele trecute un mail ca vrea sa-mi trimita ceva. I-am zis ca daca-i o chestie publicitara, se plateste. Mi-a spus insa ca-i doar o surpriza care nu presupune nimic din partea mea Nicio obligatie (smaaaaaart). Si am zis ok.
Pai mai draga Ana, ati marcat un As. Stiu ca-i o actiune de PR , ca-i strategie de marketing pentru lansarea pachetului cu abonament la net si consola Wii de la Nintendo, nu ma prea intereseaza acum ce e (de-aia am pus 2 linkuri, tocmai pentru ca nu le-ati cerut) . E o actiune bine gandita, ati tras la intamplare dar ati expediat o minge la punctul sensibil. Poate celorlalti carora le-ati trimis rachete (presupun ca nu-s singurul) li se rupe. Pe mine m-ati bucurat insa. Si da, o sa merg din nou sa joc tenis. Altfel as ofensa racheta. Si pe Federer.
Care mai ai povesti cu sporturi ramase intr-un loc de cinste aflat in inimioara?
off: Sa nu uitati de rubrica Mesaje pentru Necunoscuti. Continua sa vina mesaje interesante 
Prima?
Si acum sa citim.:)
al 2-lea?!
neata!!
Ceea ce e la loc de cinste în inimioara mea e copilăria când am învăţat să călăresc.Pentru mine era cel mai fumos cal din lume…al bunicului meu.
Era blând şi liniştit, a fost o experienţă de neuitat…Am mai călărit de două ori după ce am plecat de la bunici şi de atunci n-am mai avut ocazia.Dar e o amintire de neuitat.
Si eu m-am lasat de tenis de camp chiar dupa ce m-am apucat – eram mic, iar racheta de Reghin grea tare de tot …
Asa ca am ramas la tenis de masa ca paleta era mai pe masura mea !
Acum cica sunt asa de usoare rachetele … Deci nu mai aveti pretexte ca mine sa va lasati de tenis de camp !
Tenis? Cand ii vezi pe aia de la tv ce misto joaca , parca parca simti asa ca-ti intra prin vene si sti si tu sa joci chiar daca in viata ta nu ai pus mana pe racheta..Mi-ar place sa joc dar din lipsa de timp..
Am 2 diplome la cros de locul I, nici nu mai stiu pe unde sunt! Au rasmas doar ca amintiri, acum nici macar nu mai stiu sa alerg!
Ca sa vedeti ca nu-i lucru de şaga, tocmai mi-am rezervat teren pentru deseara. Ieeeeeeeee!
Dono dar te tii nu gluma
)
Unde Dono? Lia Manoliu? Venim sa te sustinem si acolo?
Dono pot sa ye provoc la o partida (de incalzire) ?
prima racheta pe care am pus mana ,a fost pluto !
am facut cursuri pt 2 ani ,si eu aveam aceias problema eram foarte mic
Cunoasteti vreo tenismena cu numele de Monica ?
http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/2009/06/pe-care-monica-o-vrei.html
in copilarie jucam ceva, noi ii ziceam oina, dar, de fapt, era un fel de turca;aveam niste rachete(palete) facute de tata, din lemn, destul de grosolane, cu care loveam un puc micut, tot din lemn; incingeam niste campionate cu toti copiii de pe strada, mama-mama; si eram tare patimasi,odata am aruncat paleta de s-a ales praful de ea, pentru ca pierdusem, normal; ce tenis, ce rachete sofisticate, pe vremea aia? ei,m-ai facut sa-mi amintesc clipe grozave; thanks, Dono!
bre, da’ numai pitici pe aici?
Buna dimineata
Erminusa : eu nu mai sunt pitic
am crescut intre timp
ajung la clanta din picioare ,nu imi trebuie scaunel
mi se pare super sportul asta
si eu am m-am prostit putin la scoala, dar e prea greu pentru mine, mai ales daca nu are cine sa ma invete
dar la badminton ma descurc>:)
Buna ziua!
Mi-ar fi placut sa fac gimnastica ritmica. Am facut inot si sunt fan balaceli si acum, la un moment dat vroia profu’ sa ma ia la sarituri, dar n-a fost sa fie.
Si am facut si tenis de masa cateva luni, nu mi-a placut.
A… si zice bine Rae, imi place badmintonul… si voleiul.
E-he si eu mi-am ratat fiucearu in fotbal!
Stangaci eram si jucam destul de bine! Dar n-a vrut sa fie!
Inca un pitic va saluta!
Treceam pe sub fileu fara sa ma aplec, asa de mic eram. Si-am ramas. Pitic. Faceam volei. Cind m-am lasat, idiotenia nu are virsta, a venit antrenorul dupa mine acasa si mi-a zis ca “vei fi cel mai tare pitic din volei, hai inapoi”. Nu m-am dus, descoperisem fuga. De la ore.
Stiu Greg
Mie mi-e tare dor de volei
Am jucat din generala pana prin anul 2 de facultate..noroc de dirigintele de sport ca m-a lasat sa joc, chiar daca nau veam voie 
nau veam e un fel cifrat de a zice nu aveam
Imi place sa ma duc la culcare bine dispus si cu zimbetul pe buze. Unde joci diseara? Promit sa nu rid in hohote.
primul link e prost
…eu cred ca am ramas la sportul ala de care ai zis…remi 
)…am invatat sa-l joc pe bani.. 
Confidential
Mersi, SADD, remediat.
Buna dimineata!
Dono, la tenisul asta cu Federer ma exprimai io acu’ cateva zile, iar voi ati dat-o in alte alea
actualu’ e un pasionat de sport in general, si tenis joaca in fiecare we.
nu m-a convins, pana nu am urmarit R.G.
(fara voie initial, apoi cu placere)
buuun. sa te tii de tenis, maai!
sa stapanesti sanatos racheta / rachetele!
si eu eram bunicel la…..sah
si imi place inotul…apropo. e interesat careva de traversarea lacului tarnita (6,5 km) ?
e concurs pe 11 iulie
horea, io zic sa stai pe curul tau… Personal te cred pe cuvant ca poti inota 6,5 km. Da-i mai prudent sa nu o faci. Mai bine joaca sah 6,5 ore, ok?
Dono, de jucat sah…am jucat..si mai mult de 6,5 ore…
da asta cu inotul…chiar e o povocare
Horea, stii ce mai e o provocare? last exams
io zic sa lasam inotatul pentru altii, vrei?
Ermi, inotul e dupa examene…
acu invat…apoi cateva zile ma relaxez….si apoi iar invat
Ermi, nu mai bate seaua sa priceapa iapa, , mi-am recunoscut greseala:)
Nu-l implica si pe Horea, n-are el timp de aberatiile noastre!
‘Neataa! Eu am facut handbal cam 4 ani, dar nu pot zice ca m-a marcat prrea tare, in rest eram capioana la elasticul si coarda
.
.
De cand a dat caldura avem in fiecare weekend campionat de badminton si de ping-pong, nu pot sa va spun ce febra musculara se poate face de la badminton
Off-topic – A fost cineva de curand la Zoo in Bucuresti? AS vrea sa-mi duc maine nepotelul dar vreau sa ma conving daca merita excursia
.
Eu în şcoala generală am mers câteva luni la volei. Dacă deveneai destul de bună la asta, intrai în echipa oraşului (aka Penicilina Iaşi). La momentul respectiv mi se părea că îmi ocupă mult timp să mă duc 2 zile pe săptămână după şcoală la antrenamente + sâmbăta deşi îmi plăcea. Acum îmi pare rău că nu am continuat, nu cred că mă mai primesc înapoi şi în altă ordine de idei acum chiar nu mai am când.
deci imi faceti in ciuda!
eu nu stiu sa inot, dar am hotarat ca in vara asta sa iau lectii:D
Lasa Rae, ca nici eu nu stiu sa inot, de ci nu-i nici o tragedie
Are Dono o postare mai veche, el a fost la Zoo ultima data tot cu nepotul:)
acu ce pot sa zic….hai sa va invat eu…
Nu stiti ce pierdeti fetelor!, sa mergi in larg, sa te aduca salavamarii pe plaja, atunci cand e furtuna si nu ai voie sa depasesti geamandura!
Adrenalina curata!:)
Si bun venit volieibalistei Andreea
Ele, merita. Pentru nepot. Pentru tine poate fi deprimant, mai ales daca ai mai vazut alte gradini zoologice.
Am jucat cam de toate(asa in fata blocului),cum o fac toti copii!
Nimic obligatoriu sau spre profesionalism!
In schimb,imi place basketball-ul,mai ales baietii din NBA…..
Nu credeam ca am sa scriu vreodata asa ceva,dar …
as da zile de la mine… sa vad un meci NBA live,acolo,acasa la mama lui!
Va doresc o sambata si duminica cat mai placuta,si sportiva…
Horea, asteptam!
Multumesc, Dono. Ptr mine oricum va fii deprimant, saptamana trecuta am fost la circ cu el si ma busit plansu’ la dresura de elefanti- elefant, ca era unul singur, imi parea atat de deprimat
.
mie mi-a placut inotul la viata mea foarte mult,si acum dar acum nu prea am nici timp nici unde sa fac.tot asa am inceput si eu din clasa 1,eram singura dintre prietenii mei care stia sa inoate si chestia asta ma facea sa ma simt foarte bine:D…si acum il practic cu placere,ocazional
Eu am avut o racheta “LIA”, presupun ca tot la Reghin era facuta, Dono…
era micuta tare (crd ca cm mica posibil) portocalie si era tare mandru de ea, caci cu rahceta m mare ce o aveam in casa nu ma descurcam !
Am facut si eu circa un an de tenis, cu regretatul profesor George Bucuroiu – cm mare antrenor de tenis al Vrancei, asistent la toate turneele de tenis ale Romaniei (dupa ’90 incoace) decedat anul trecut intr-un accident rutier).
Dl Bucuroiu este cel care l-a descoperit pe Adrian Voinea si, tin minte, cand ne vizita Adi Voinea, venind de la fratele sau plecat afara.
e drept, pasiunea pt sport, in general, m-a determinat sa practic in generala si liceu tenisul de masa, apoi cel de camp, handbal si fotbal legitimat.
acum, dupa ceva ani, am ramas cu o pasiune nebuna, dementiala de a urmari turneele din Grand Slem, chiar daca is dimineata (precum Australian Open, cel care furnizeaza, constant, suprize).
uichend placut, Dono si multam fain pt toate articolele tale !
Mersi, PATRICKDAN, si bun venit!
Bun venit si tie, angi.
Dono, de la? pana la ce ora?:)
Buna seara, dragilor
Nu am citit ce ai scris, poate mai târziu, dar m-am trezit brusc şi m-am gândit că ne eşti dator cu ceva. Cum mai e prietenul tău? Acela cu diagnosticul care ar scoate pe oricine din minţi? Scuze, nu vreau să-ţi stric ziua, dar asta e viaţa din păcate.
E bine. A fost operat, a suferit un transplant de os, e ok. Boala era intr-o faza extrem de incipienta. Mersi de intrebare
Pe la 8 ani am avut o tentativă de înot. Îmi plăcea să înot la bară (hehe) și cu pluta. Cu pluta am rămas dusă, pentru că după urlete insistente de frică – care au ținut 6 zile – nu m-am mai dus să sar de capul meu.
Tot cam pe-atunci mi-a luat bunicul niște schiuri mici de plastic și mi-am rupt fundul pe un derdeluș mic-mic de tot (cred că vara încăpeau numai câteva flori). După alte văicăreli prelungite cu odihnă la pat, schiurile au ajuns la gunoi.
Ceva mai târziu, am primit o bicicletă. Chiar trebuie să continuu? Am mai avut o scurtă perioadă de role prin liceu, dar nu știam să frânez, așa că am abandonat.
Ideea e că de-atunci am mai înotat o dată (adică am făcut pluta) într-o apă sărată de juma de metru și n-am pus deloc clăpari în picioare, dar am ascultat multe povești despre ei în timp ce beam la munte cu colegii de facultate.
Am trecut zilele astea pe lângă Facultatea de Drept și am văzut că închiriază biciclete. Mă gândeam să-ncerc iar, dar numai dacă au mici-mici ca pentru mine și cu roți ajutătoare.
Cam atât de-aici, predau legătura.
Aaa… adoram să joc badminton cu tata
ForEverest!
Cam uitasem de el…sper să fie totul bine, cu oarece diferenţe am trecut prin chestia asta…cu bine, cel puţin până acum. Te rog, dacă ai posibilitatea, să-i spui că unii anonimi se gândesc la el. Cu pumnii strânşi!
Bun venit, Liana
amorphis, ii spun. Pumnii stransi si tie. O sa fie bine!
Merci Dono
http://www.youtube.com/watch?v=b-zD-fUsXa8
Nu uitaţi totuşi această oroare. Scuze Dono, dar nu m-am putut abţine.
tenisul mi se pare periculos! daca te trezesti cu mingioaca aia de cauciuc in mufa?d’aia n’am jucat niciodata.
da’ la badmington si ping-pong ma descurc:D
Ziua buna!
Of,Dono,i-ar ne-ai pus comment-urile in pagini?
Da` acu` imi apare si mie nr comment
si vazui (tarziu,evident) ca exista si optiunea de a avea toate comentariile pe o pagina.Tipic,intai dau cu paru` si apoi intreb 
Eu am practicat maroco, remi, fazan, chems, septica, tabinet, furatul cireselor, tara-tara-vrem-ostasi, de-a v-ati ascunselea si alte sporturi extreme.
))
Aaaa, si mai jucam cateodata tenis de camp cu vecinul, dar aproape intotdeauna castiga el.
Mai bine ca nu ai ajuns sa faci tenis de performanta, acum, pe langa faptul ca esti mic (apropo, nu ti-a spus nimeni ca esentele tari se pastreaza in sticlute mici? hai ca-ti spun eu
), ai fi avut si un brat mai dezvoltat decat celalalt.(mi-a spus mie cineva care cica l-a vazut pe Nadal) 
)
PS. Am dat refresh de 3 ori pana am realizat de ce nu mi se incarca mie pagina cu toate comentariile.:)
buna seara…am cam lipsit zilele astea… scuze…am de organizat propia-mi nunta,si nu merg toate ca unse…nevermind
de mica am invatat sa joc tabinet…de la mamaia (sarumana),apoi am trecut la septica mai ales iarna cu ai mei…dupa asta a venit wist-ul care a durat ceva ani…acum ma joc zuma on-line…trist stiu…mi-e dor de noptile de iarna cu vin fiert si septica cu ai mei…
o duminica placuta,tuturor!
xx
neatza
asta cu tenisu nu am stiut-o.Uite asa am mmai aflat cate ceva din viatan ta.