Spovedanie
Iertati-ma, caci pacatuiesc. Si incalc doua reguli la care tin mult. (eu am cam 127 de reguli dupa care-mi ghidez existenta). Cele doua reguli sint:
1. Niciodata sa nu ramai dator.
2. Respecta si iubeste cartile.
Acum sa va spun povestea. O draga si minunata si iubita si fantastica si inteligenta colega -prietena mi-a imprumutat o carte. Ea tine extrem de mult la carti. Citeste enorm, literatura de cea mai buna calitate, nu as avea curaj nici in urmatorii 1000 de ani sa vorbesc cu ea despre literatura. Mi-a imprumutat una dintre cartile la care tine cel mai mult. O carte pe care si-a dorit-o mult, a procurat-o greu, e destul de rara. Si destul de veche. Mi-a dat-o pentru ca avem o relatie speciala, sintem apropiati as zice.
Am citit cu evlavie acea carte. Cu grija, folosind semnul de carte ca sa nu-i fut copertile, am dat cu delicatete pagina cu pagina, fara sa-mi bag degetul in gura si sa folosesc scuipinol pentru aderenta. Dar intr-o nefasta zi, pe cand eram pe la jumatatea cartii, s-a petrecut catastrofa. Am deschis cartea si o portiune din ea, cam 60 de pagini, s-au desprins din cotor. Am inlemnit, mi s-a facut rau, noroc ca eram culcat altfel as fi cazut din picioare. Cand mi-a revenit suflul m-a luat deprimarea. Restul cartii l-am citit ca si cum as fi avut scaieti in cur. Nu m-am mai concentrat la carte, la poveste, nu o mai puteam savura. Ma tot gandeam la ce s-a intamplat, la cum o sa-i dau vestea, la ce as putea face sa redau cartii stralucirea ei de odinioara.
Dupe o vreme, draga de prietena-mea-proprietara-cartii, m-a intrebat daca am terminat-o. Cartea. Si daca mi-a placut. Am zis ca inca nu am terminat-o. Minciuna. Ca sa castig timp. Ca mai am un pic. Dar ca imi place foarte mult. Dupa alte cateva zile m-a intrebat cum mai stau, daca am progresat. I-am zis ca mai am un pic. Doar cateva pagini. Dupa alte cateva zile, s-a interesat din nou despre lectrare. Daca-i ziceam ca nu am terminat cartea, s-ar fi gandit ca m-am tampit. Nici daca as fi citit pe litere, cu aratatorul sub fiecare litera, nu aveam cum sa nu termin cartea. I-am zis ca e gata, excelenta, minunata lectura, glorioasa, de un rafinament desavarsit, ce insiruire de cuvinte, ce flux de idei, ce tablouri zugravite din litere. Ti-o aduc, e gata.
Dar eu nu rezolvasem problema. Am luat niste super gluuri. Despre care zic reclamele ca lipesc si hartia. Am lipit, experimental, alte hartii. Nu mi-a iesit prea bine, in nici un caz desavarsit. Am mai luat niste lipiciuri. Am facut alte experimente. Tot nu am fost multumit de rezultat.
Mi-ai adus cartea? – ma tot intreaba de atunci draga de ea. Si eu tot dau motive ca nu, ca-s batran, ca uit. Culmea, s-a oferit chiar sa ma sune ca sa-mi aduca aminte sa-i restitui cartea. Adica va dati sema cam ce cacat sint. Am ajuns sa traiesc ceea ce urasc teribil. Sa ajung sa ma milogesc pentru ceva ce mi se cuvine. Sint pe punctul de a intra in pamant. Daca nu gasesc azi solutia perfecta de remediere a dezastrului literar, maine ii spun. Azi ma interesez de legatorii bune. De nu gasesc una de calitate, ii declar deschis ce s-a intamplat. Plang si imi cer iertare. Imi pun cenusa in cap. Dau cu fruntea de asfalt, ma biciuiesc. Ii zic sa ma iubeasca pentru ceea ce sint. Sint doar un om si fac greseli. A fost un accident, bine ca sintem sanatosi.
De fapt, cumva i-am spus deja… Pentru ca e extrem de probabil sa citeasca aceste randuri… Iarta-ma pentru lasitate! Bicoz iu ar mai veri smart friend.
Hepi end.
Va aprecia efortul de a remedia problema.Şi ştie că nu a fost din rea intenţie.
Am fost prima?? După vreun an cred,de când citesc aici
)
De fapt vrei sa te dai mare ca citesti si altceva in afara de revistele alea pe care le ai linga buda. Ce carte este?
La hirtie folosesti aracet. Pentru cotor folosesti aracet si fasa. Fasa din aia cu care te bandajezi dupa ce bati un cui.
In locul ei iti aplicam pedeapsa celor o mie de taieturi
Acum lasind gluma la o parte, chiar daca gasesti un legator sa repare cartea, tot trebuie sa afle.Asa e corect . La cit de buna prietena iti e sunt sigur ca va intelege si te va ierta.
a douaaaaaaaaaaaaaa
hai ca nu-i drama, o sa te ierte, ad-o la mine ca am aracet d-ala special cu care lipesc tipizatele, dau 2 pensule la cotor si nu mai misca
adu-o… ad-o e varianta shme cu liniutza d-asta la mijloc ca e mai trendy
Sa vezi ce iti face :p
daca este completa, nu lipseste nimic, atunci totul este ok… doar ai recunoscut ca sinteti intr-o relatie speciala. greselile se iarta. pt a-i demonstra ca esti afectat de intimplare, ofera-i o floare sau o planta de interior , care sa ii aminteasca mereu de prietenia voastra ce nu poate fi pierduta pt ca o intimplare s-a petrecut fara voia ta. dar daca aceasta carte a mai fost si la vreun alt prieten ,care a “frunzarit-o” si nu i-a spus, iar ea a mers pe incredere… deci curaj si succes, nu este o tragedie… se poate intimpla oricui, asa e viata, asa sint cartile, legate tot cu atza… va fi bine
Alexu’, daca nu afla nu-i nici o problema, mai ales ca i-o lipeste Croco si asa mai poate sa se laude ca a mai imprumutat si-a citit.
Croco, daca tot vrei sa faci un gest da o fuga la Bucale cu un kil de aracet.
Mersi Asterix. Nu pot sa zic ce carte ca-si da seama
Alexule, aplica pedeapsa dupa ce afla.
Sebra, perseverenta da roade
Croco, de unde ai luat pasta aia specializata?
CFZ, ma iarta ca-i om prea bun.
Salut
Sunt genul care mai mult sau mai putin adora cartile. In liceu, dupa ce am devorat biblioteca de acasa, am mers la biblioteca judeteana. M-am mutat in Bucuresti si am inceput sa-mi fac propria biblioteca. Putinii bani economisiti inca ii dau pe carti. Ma bucur – sincer – cand cineva imi cere o recomandare. Sau sa ii imprumut o carte. Evident nu imprumut oricui, dar orisicum, ma deschid la riscuri. Totusi, sa stii ca daca cineva ar avea un accident cu o carte de-a mea, as prefera sa mi se spuna. Oricat de grijuliu ai fi, tot poti pati chestii. De 2 ori mi s-a intamplat, fix cu carti imprumutate de la altii, sa ma prinda ploaia si sa se infiltreze apa in ghiozdan fix atat cat sa atinga cartea. Eh, ce era sa fac, am inapoiat cartea si am zis adevarul. E cel mai bine… Sunt sigura ca prietena ta nu se va supara foarte tare pe tine. Probabil va fi putin suparata, dar mai degraba pe intamplare in sine decat pe tine sau pe rezultat.
Ne spui si ce carte e?
Arana, iti spun dupa ce-i spun
de la tipografie
Buna dimineata,
Dupa postul asta autoflagelator probabil o sa te ierte mai repede, desi ar fi fost mai indicat sa-i spui direct. Dar poti sa repari cu o oda, ceva.
Sau poti sa dai vina pe legatorie, ca nu se mai leaga bine nici macar cartile in ziua de azi.
Pana si cartile primesc NUP.
‘Morning!
Si eu ma dau de ceasul mortii cand gresesc..asa unpic(ca in cazul de fata)
(se pune?:D)) sunt ferm convinsa ca o sa te ierte. 
Parca esti eu
La cat te cunosc(dupa un an jumate de citit blogul tau
Trust me! Am dreptate intotdeauna, mai ales atunci cand VREAU sa am (cazul de fata).
Cami, se pune!
Regesarpe, din pacate-i de-aia cu pagini lipite, nu capsate pe fascicole. Si are vreo…30 de ani.
Dono, daca stii pe cineva la o tipografie, te-ai scos
Daca nu, ajung eu in vreo 2-3 zile in capitala si iti aduc pasta magica
Mort-copt, o rezolv azi.
Incearca sa o lipesti cu putin prelandez sau aracet. Nu strica nimic si daca intinzi cu grija nici nu se cunoaste ca ai lipit-o. Eu am patit la fel cu o carte rara luata de la biblioteca (prin pile, ca nu se imprumuta dar mie imi trebuia vreo 2 zile sa fac un studiu pe baza ei).
Ca sa fii sigur ca se lipeste bine dai cu prelandez si pe cotorul copertii unde trebuie sa pui paginile si pe pagini si le mai lasi un picut asa inainte de a le lipi. Asa e priza mai buna.
Spor la reparat si sa ai o saptamana faina in continuare.
Aracetul presupun ca-i ala cu care ma drogam cand eram mic.
eu il mancam la ora de lucru manual
). Era alb ca smantana si pus pe degete era taaare bun.
Crimaaaaaaaaaa! Ai distrus o carte! Da’ lasa ca nu e dracul atat de negru. Încearcă la biblioteci, că au de obicei şi legătorii.
Stai bre ca nu am distrus-o. E usor ranita. O sa-i creasca valoarea. Ca statuii lu’ Michelangelo care a fost ciuruita de gloantele unui nebun. Ca naiba…
Dono, o idee, ca tot sunt pe aici cititori de carte. Dupa modelul mesajelor pentru necunoscuti, nu ar merge si o sectiune dedicata cartilor? Despre orice: citit, comentat, imprumutat, reconditionat etc. Ceva care sa te faca sa te simti bine ca citesti carti in ziua de azi, if you know what I mean.
laurentiu, e bookblog pentru asta. Foarte buni. Si mesajele pentru necunoscuti sint moarte-n fasa.
Care faci moca un site? Barter. Contra reclama pe siteul asta si siteul nou.
Buna dimineata.
)… deci ziceam ca eu as face asa : as recunoaste, dar as si repara-o. Poate la un anticar, ai intrebat ? Sau poate ca ti-ar da ea o solutie, daca tot e asa de pasionata ? Pana la urma greseala recunoscuta e pe jumatate iertata, iar pt faptul ca ai si reparat-o ai fi iertat 100%. Oricui se poate intampla, cred ca ar intelege 
Eu ( desi n-as strica in viata mea o carte care nu e a mea, mwhahaha, Dono, ai pus-o, muama ce o sa ti-o iei!
Mdea…
Da’ auzi, cand imi returnezi aia 10 lei vechi cu care te-am imprumutat in anu’ 2 de faculta?
Iti zic IBAN-ul?
neata gunoieri dumneavoastra!
neata si alexman! din partea mea scuzele sunt primite si am si-un pont – intra la ada pe blog sau la teiuc si cauta “gunoieri”…citeste si o sa intelegi.
cand te-or ierta si ceilalti poti sa fii si tu gunoier…daca vrei.
@dono – “Stai bre ca nu am distrus-o” – ba ai distrus-o
)
Spune-i. Oricum o sa vada chiar de o lipesti perfect
Jimmy, glumesti? Ca tu esti mai glumet, asa… Daca nu glumesti, iti iau un cadou. Si iertaciune
Jimmy, eu te cred. Mai mult ca sigur ca este dator si lui Ilie.
Buna dimineataaaaaaaaa. Eu nu am reusit sa stric inca nici o carte. Dar mi-au stricat altii carti de-ale mele. Fara sa-si cearascuze, fara sa zica nimic… Urat!
Zi magzima sa aveti!
Neatza.
1. Si mie imi place sa am grija de carti, si imi place ca si altii sa aiba grija de cartile mele. De obicei, o colega ma alimenteaza cu-carti bune si, daca nu au coperta tare, le pun ‘colturi’, facute din colturi de la plic…
2. Dono – te-as putea ajuta cu site-ul. Doar ca ar trebui sa vorbim mai pe indelete ce anume vrei sa fie
Zi frumoasa!
io ultima data am citit suporturile de curs pentru facultate….si am scris si cu pixul pe ele
)) sunt un om rau!
Wooaaahh, pentru carti tai in carne vie! Defapt, foarte foarte rar le imprumut! Ma gandesc ce te-a tinut sa nu o duci la legatorie pana acum? Vorba Pisicii : esti un om rau !
Presimt ca ciuciu carti imprumutate de la ea de acu’ incolo!
@ dono: Stii prea bine ca io-s ori glumet, ori ironic…
@asterix: sfantul Ilie?
‘neatza! Nici eu n-am stricat vreodata vreo carte. In schimb insa … imprumutasem cu multe rugaminti o caseta (mai stiti ce-s alea, da?). Si da-i si pune-o intr-un casetofon a carui usita nu mai era. Casetofonul pe masa, langa un castron cu lapte. Sa va spun ca dupa ce-a picat in lapte, a trebuit sa spal banda ca devenise lipicioasa?
Dă-i domnule fetii, cartea înapoi! Dacă citeşte cărţi vechi va înţelege că a fost un accident previzibil. Aşa sunt cărţile. Se învechesc, se rup, se dezlipesc. Sunt doar un mijloc fizic de iluminare.
Adevărul te va elibera.(parcă şi asta-i tot dintr-o carte..)
Deci ai pus-o….mai pe romaneste asa. Sa ne povestesti cum a fost…..pedeapsa adica.
Cartea se repara. Prin spate pe la magazinu’ Cocor sunt niste legatorii bune. Sau incearca la anticariate.
Dar…ideea e ca ai pus-o. Banuiesc ca deja te-a sunat prietena si te-a facut albie de porci
Io lipesc actele cu “Glue Stick”.Nu stiu daca merge si la carti!
Buna dimineata la pranz!
Sunt la zi cu comentariile… am citit disputa de aseara si vreau doar sa-i spun lui Alexman ca eu am fost prima care am folosit cuvantul “gunoiereala”, nu sunt sigura ca eu l-am inventat, dar orisicat. Si NU are nicio treaba cu gonoreea. Dar te-a smotocit suficient Pisica, asa ca eu nu te mai cert.
Am doua carti imprumutate de la Monique, si am grija de ele, ca nu vreau sa ma tunda. Mai am de citit dintr-una, si ar cam fi cazul sa le inapoiez. Asa ca, Monique, hai la gunoiereala!
Roxanne, iti trimit un mail.
neata buna!
dono,asta e,se intampla.fii curajos! iti tin pumnii
Dono, primit si raspuns
Si eu zic sa-i spui ce s-a intamplat.Am patit la fel,dar cu alt obiect….am umblat prin magazine luni de zile sa gasesc la fel, timp in care minteam… In final,cand am returnat obiectul (cel cumparat de mine,identic)s-a prins si mi-a batut obrazul ca trebuia sa-l inapoiez pe cel stricat si la timp,cu scuzele de rigoare.
Oricat te-ai chinui la carte sigur nu iese ca inainte.
Sunt sigura ca daca citeste postul, te va ierta.
Pt. alexman- Exista si Insula Gunoierilor in caz ca nu stiai.
Iete-te cine mai iese la iveala
O legatorie unde am rezolvat o problema asemanatoare este in spatele fostului magazin Cocoru. Au lucrat foarte bine foarte repede. Si cartea arata ca noua (cu toti cei 40 de ani ai ei).
E tare gaselnita asta cu spovedania pe blog.Eu cred ca te-ai scos, in scris ai castigat mai multe “puncte electorale”, decat daca i-ai fi spus verde in fata toata tarasenia. Cred ca am sa-mi trag si eu un blog, pentru ca sunt un tip tare impiedicat si fac o gramada de boroboate de genul asta.
@cartofpai – dar poti sa te spovedesti si aici, nu tre sa-ti faci neaparat un blog pentru asta
)
noi te ascultam!
Nu mai vezi carti curind, Dono.
Cartofpai
Esti de-al nostru, mai stai pe aici.
http://reteterapide.com/wp-content/uploads/2009/09/Kaizer-cu-cartofi-pai-300×223.jpg
eu zic sa-i cumperi ceva sa te revansezi… si sa-ti cari scuze evident..domnu dono!
XXX
sa vede ca esti ardelean
parca te vad ce fata ai facut,cand ai “distrus” cartea .
Dono, hmm… E bun bookblog, nu stiam de el, dar parca are o pretentiozitate care difera de formulari mai directe, comune intre oameni care se cunosc in alt registru. Nu am gasit, de exemplu, cartile copilariei – pe ale tale sau ale altuia, adica. In fine.
Ce faceti dragilor, cititi?
Nu inceca sa lipesti niciodata o carte care nu-ti apartine.Spun asta pt ca am patit ce a patit prietena ta : am imprumutat cuiva o carte si mi-a inapoiat-o reconditionata !Am fost suparta ani de zile pe chestia asta.
Fa pe dracul in patru si cumpara-i alta .Daca nu reusesti nicicum atunci da-i-o asa cum e…o sa inteleaga si n-o sa se supere .Garantat !
Buna dimineata! Io, draga Ada, am atipit nitel. Acu ma pun sa fac o piţă.
Mersi, DB, bun venit!
Parca trebuia sa repari cartea, si tie iti arde de pizze si somn?!?
pt. pisica turbata ma bucur nespus ca te-ai vindecat si nu mai esti turbat si m-ai iertat pt nestiinta mea
alexman, deja s-a vorbit prea mult despre “subiectul” asta. Nu-i vorba numai de nestiinta. Cand dai din coate in stanga si in dreapta, intentionat, doar pentru a fi vazut ci nu pentru ca ai ceva de spus, e nasol. Daca esti placut, amuzant, inteligent si prietenos, vei fi remarcat si daca esti sub autobuz. Si gata cu subiectul asta!
nu cred ca reusesti sa repari cu lipici ca iasa aiurea rau
sunt oameni care stiu sa repare asa cum trebuie aceste lucruri vechi
la mine in oras am reparat o icoana la muzeu….si in unele anticariate sunt oameni care repara si nu ia mult
Salut,
daca nu este prea tarziu, te pot ajuta eu.
Daca ai nevoie, da-mi te rog mail si refac eu legatoria.
Horia, iti trimit maine dimineata un mail, mersi
I`ai zis fetii sau nu de isprava ta?
cred ca-i poti inapoia cartea fara probleme. in mod normal, asa e treaba cu ele, trebuie sa circule, nu sa stea in biblioteca. si daca s-a intamplat, asta e, o carte e nemuritoare prin continut si atat. cred ca ai putea sa te rascumperi facandu-i o alta carte cadou. de exemplu cartea mea!
Salut,
ai trimis mail? N-am primit nimic, sau am primit si necunoscand adresa a intrat la spam?
Te simti cel putin la fel de prost ca “inculpatul” atunci cand cersesti dupa propriile bunuri. Asta e, ni se intampla tuturor