Suflet de schior – poveste cu final surpriza
Am suflet de schior. Indubitabil. Toata viata mi-am dorit sa schiez. Mi-ar placea sa zbor pe zapada cu pletele in vant, obrajii rosii de la aerul curat si rece ce-i biciuie cu voiosie, cu mucii inghetati pe mustata. Dar nu a fost sa fie. N-a avut cine sa ma puna pe schiuri, sa-mi aseze cu grija doua bete-n manute si sa-mi dea un sut spre partie. De-aia promit sa am grija ca viitorul meu ficior (tot sper ca va fi baiat) sa fie un bun schior. Iar eu, taticu’, sa-l supraveghez cu un vin fiert, dres cu scortisoara, sub mustata incaruntita.
Dorinta mea de a schia m-a impins si la actiuni…inconstiente le-as numi acum. Eram tanar, adica mai tanar, si am vrut sa invat sa schiez. Daca v-am mai povestit patania, nu-i bai. V-o mai zic o data ca-i foarte tare.
Eram cu un grup de prieteni. Unii schiori, unii doar plini de dorinta. Ca si mine. Si noi, cei cu dorinta, am decis ca e momentul sa facem pasul cel mare. Sa schiem. Am adunat de-un echipament provizoriu – ce presupunea clapari mult mai mari, schiuri epava (de vechi ce erau, rupte si zgariate), dar si niste ochelari de-aia speciali. Desi nu schiasem in viata mea, presupuneam ca voi prinde viteza. Vaaaai mie…
Taras grapis, am ajuns eu cumva intr-un varf de partie. Cu o inclinatie destul de serioasa. O calea lunga si alba mi se asternea la picioare. Sufletu-mi si trupu-mi vroiau sa zboare pe omatul neted si luminos. Mi-am tras caciula bine, mi-am pus ochelari si mi-am dat drumul. Am mers in jos ca sageata. Drept inainte, n-aveam eu habar sa fac slalomuri si alte perversiuni de schiori experimentati. Tot inainte, cum invatasem la pionieri. Si am avut noroc. Partia era goala, panta s-a facut tot mai lina si mai lina, pana m-am oprit. Fara sa cad. Victorie toala!!! Am schiat!!! Sint schior!!! Sint chiar talentat!!! Pot mai mult!!!
La faza cu Pot mai mult!!! – am gresit. Amarnic. M-am urcat extrem de increzator in fortele mele in varful celei mai cumplite partii. Si mi-am dat drumul.
La inceput a fost ok. Mergeam inainte. Prindeam insa viteza tot mai mare. Si mai mare. Si mai mare. M-am gandit sa cad intentionat. Pana nu prind viteza si mai mare. Dar m-am gandit ca poate-mi rup gatul tot neintentionat. Mai bine imi continui drumu, parerea mea… Si l-am continuat, sperand ca panta se va domoli. Din nou. Dar nu s-a domolit. Viteza mai mare, mai mare, mai mare. Picioarele imi tremurau, vibrau, abia tineam schiurile in paralel. Mi-era tot mai clar ca vijelioasa coborare nu mai are nicio sansa sa se termine cu hepi end.
La o usoara denivelare a partiei, calea mi s-a schimbat. Si m-am pomenti ca ies de pe traseul batatorit de schiori. Inima mi s-a facat cat un purice. Mergeam spre padure. La fel de hotarat, la fel de vijelios, la fe de rapid. Eram un fel de Alberto Bomba cu inevitabila explozie devastatoare. Prin ochelarii ce se deformasera de la viteza fantastica (la o asemenea povestire prin bine exagerarile) vad ca inainte de padure e un gard. De sarma ghimpata. Am pus-o, mor ca un evadat, prins in tzepi. Dar observ si ca in gard e o spartura. Cam de un metru. Nu mai mult. Era salvarea. Daca intram pe acolo, urma o mica panta in sus pana la brazii incarcati de zapada. Trebuie sa ajung acolo, la spartura.
Asa ca am incercat sa cotesc usor din craci. Putin, putin, sa nu cad si sa ma fac praf. Nu stiu daca am facut eu ceva bine ori m-a ajutat din nou relieful. Cert e ca ma indreptam fix spre spartura din gardul de sarma ghimpata. Si atunci l-am vazut. Un brad falnic, mare, puternic, singurul ce statea intre gard si panta salvatoare. Panta dupa care urma padurea cu restul brazilor. Doar acel brad, unic, incapatanat, iesise mai inspre gard.
Am trecut ca o racheta prin spartura respectiva, reusind sa nu iau cu mine doi colaci de sarma ghimpata, dar….
Ei bine, aici urmeaza supriza! Finalul fulminant-culminant si neasteptat il gasiti pe acest site.Dupa ce deschideti siteul aveti rabdare cateva secunde. Va aparea un banner mare, cu mesaje de Craciun de la cititori. Printre mesaje sper ca veti recunoaste si finalul povestii mele. E imposibil sa nu-l recunoasteti.
Apoi intoarceti-va aici si povestiti si voi incidente de sezon. Preferabil cu sfarsit fericit.
Daca aveti aventuri din timpuri de iarna, sinteti invitatii mei sa le depanati aici.
Primul!
…dar, pagina “Gandul” nu se deschide la mine azi …
PS: poate ne spui si noua care-i faza. I mean, ce fel de campanie e asta. Am mai vazut-o si la altii.
PS2: Buna dimineata!
PS3: Azi dau eu cafeaua, Lavy nu s-a trezit inca!
Buna dimineata!
sabotaj!! nici mie nu mi se incarca pagina…
‘Neata si aici…nici eu nu pot accesa pagina….
Buna dimineata! Confirm si io, pagina e wrong
poate ca asta-i surpriza? =)))
Final … Luat in brate brad mare, falnic. Vazut alb in fata ochilor. Cam ca pagina aia. Si apoi, stele verzi.
Ne dai finalul sau punem de-o revolta?
Se pare ca-i prabusit temporar siteul gandului. O sa pun un alt link, ca bannerul cu finalul e pe mai multe siteuri.
ehe, eu am fost mare snowboard-ist. Impreuna cu un alt “specialist”, am stat juma’ de ora sa ne dam seama cum sa ne ridicam in picioare. Dar si cand ne-am ridicat… pe o raza de cinci metri, nu ne statea nimic in clae; nimic cu exceptia noastra
Buna dimineata!
Deci dupa ce ai trecut prin gaura din gard ai ajuns intr-o zona crepusculara unde era capatul internetului
Gata, “revolutionarilor”! Avem link functional, vanati finalul. Apoi chiar mi-as dori sa depanati aventuri de iarna. E imposibil sa nu fi cazut si voi o data zdravan cu sania.
Am gasiiiit!
“Anka, astept sorici de la Bacau, ok ? Seful tau, Alex”
Asta e, nu ?
Haha, gata
Nasol …
Am fost gasit dupe vreo 15 min de zacere in inconstienta. Miraculos, nu mi-am rupt nimic. Dar m-au durut toate vreo saptamana. Al muat bradul cumva in pept si in cap, m-au protejat ochelarii aia care aveau burete in jurul uochilor.
Neata! Amintiri…hmmm, tot de la ski,se facea ca eram si eu la fel de nestiutoare ca tine, insa darza nevoie mare, am ajuns la buza partiei, in varful varfului, imi tremurau chilotii numai vazand prapastioasa partie…insa, eram darza, si imi dau drumul, asa cum vedeam eu la televizor, din pozitia aproape sezand ( lesinata de frica), si prind viteza, si vad capetele schiurilor tremurand ( oare de frica si ele?) in fata mea, si dau sa fac slalom, si-mi iese, si mandra cu darzenia mea, vad ca se termina partia…si eu am ajuns intr-o bucata la baza, si-mi astern un zambet victorios pe moaca, evident incerc sa reduc vitez si sa fac plugul, nu mi-a iesit, si-am picat, cu schiurile zbatandu-se afara din clapari, cu spatele netezind zapada partiei si lasand in urma urme de sange si bucatele din mine si darzenia mea! M-am oblojit cum am putut pe spatele zgariat de zapada, dar darzenia s-a evaporat cand niste baieti ( fraimosi) mi-au adus schiurile la bot, intreband daca-s ale mele ! NORMAL fir-ar al naibii ca altcineva nu se mai culegea de pe jos la ora aia…in sufletul meu speram ca ei sa ma fi vazut si cum am dominat partia pana la fatidica busitura. Una peste alta ma limitez, anul asta vreau sa ma dau cu placa
Daca m-as da cu placa, sint convins ca de a doua zi as avea nevoie de placa dentara.
Eu nu practic sporturi din astea pentru ca urasc frigul. N-as putea sta o zi pe partie, cu toate ciorbele si cu tot vinul fiert si cu toate echipamentele din lume! Cel mai frumos sport de iarna e statul la plaja, intr-o tara calda!
Buna dimineata!
Prima data cand am pus schiurile in picioare eram prin generala, am fost la Sinaia cu vara-mea si unchi-miu, care erau experimentati. Si stau ei cu mine, imi explica, dupa care pleaca si ma lasa acolo sa exersez.
Acum ma tin mai bine pe schiuri, dar tot n-am curaj pe partii grele.
Si am prins curaj, si un pic de viteza, si, in loc sa tin plugul, am indreptat picioarele. Si prindeam viteza si nu ma puteam opri… am intrat cu mare gratie, chircita si chinuita… sub un utilaj de-ala de dezapezire stationat.
M-am cules cu greu de acolo.
Candva, in tinerete, am avut si eu oaresce tentativa de a invata sa schiez dar ea s-a sfarsit dupa doua-trei incercari esuate, pentru ca atunci cand prindeam nitica viteza, ma lasam usor jos, pe fund. Acum, chiar daca a mai avea ocazia sa invat sa schiez, mi-ar fi prea frica si-apoi, calul batran…nu-l mi inveti la ham!
“Am trecut ca o racheta prin spartura respectiva, reusind sa nu iau cu mine doi colaci de sarma ghimpata, dar….”
…odata trecut, am realizat ca trecusem printr-o poarta temporala, intrand intr-o viitoare era glaciala.
Neataaaa
La schiat, patinat si chestii d-astea sunt anti-talent. Desi mi-as dori sa stiu. Dar mi-e frica. Frica si frig. si vorba lui Joa…. iarna ideala mi se pare cea petrecuta undeva pe o insula cu burta la soare si cu cocktailul langa mine
Si io am suflet de schior. Dar nu si trupul. Fac zilnic slalom: pana la munca, la munca, printre legi, consilieri, contribuabili, la partid nu mai zic. Si sunt destul de priceput. Dar sa nu-mi pui schiuri in picioare, si nici in lata parte, Deloc! Niciodata!
ce este asta cu “continuare pe site-ul xxx banerul yyyy” ????
am vazut-o pe mai multe bloguri
la mine nu s-a deschis nici un baner, am dezactivat toate filtrele, tot nimic
poveste fara sfarsit..
In ceea ce priveste patinatul, am alta experienta de trista amintire. Am inchirat acu vreo 7-8 ani niste patine – gen clapar. Dintr-un plastic tare. Abia mi-au intrat picioarele in ele, desi nu am talpi latarate. Dar au intrat.
Nu am simtit durere pentru ca picioarele imi erau inghetate bocna.
Dupa vreo 3 ore mi-am scot patinele. Picioarele imi balteau de sange.
Vreo 10 zile abia am mers. De atunci nu am mai patinat. Si nici nu ma incearca dorul.
Neata!
Si eu am avut o tentativa de a schia, acum un an, cam asa. Eram la munte, la Vatra Dornei, mi-am pus schiurile in picioare… prima data alerga si mama dupa mine, ca urlam eu ca descreierata pe acolo… dupa, m-a lasat singura. Ha! Si m-am dus pe a’ mai mare panta. Sau asa ceva. Unde erau multi schiori. Profesionisti sau incepatori. Dar avea speranta, ca il vazusem pe tata, care si el schia pentru prima data, am vazut ca inca e intreg, gata! Sunt mare si tare, pot si eu!
Merg pe panta mare, nu prea departe, adica de la capat, mai de la mijloc. Imi dau drumul. Vaj, vaj, vaj. Prind viteza mare. Mai mare, foarte mare. Vad ca era o plasa, la un moment dat, despartea schiorii de restul lumii, sau asa ceva. Gata! Mi-am stabilit planul! Ma prind de plasa aia si gata, raman acolo!
Ma prind de plasa, plasa de mine, trec pe sub plasa, cu picioarele in sus. Pe partea cealalta, trecea un schior care nu avea nicio treaba, calm omul…
BANG! Intru in picioarele lui, ala cade. Langa mine.
“scuzeee, nu am vruuutt!…”
” nu-i nimic… ”
Tipul se ridica. Eu tot pe jos raman. Incercam sa ma ridic. Nu puteam.
” vrei sa te ajut? ”
” DA! TE ROG! ”
Dupa ce ca eu il facusem sa cada, tot el m-a ajutat..
Sa nu mai spun ca toti prietenii, rudele, parintii stateau intr-un colt si radeau cu lacrimi de mine?
Si in ziua aia mi-am dat seama ca-s anti-talent la schiat si am lasat-o moarta.
salut, emet, bun venit. Iti zic eu ce e. E o modalitate inteligenta, neinvaziva de promovare a unui serviciu. Fara a mentiona cine ofera acel serviciu, pentru ca nu cred ca ai vazut pe vreun blog cine are acel banner.
Mie mi se pare un super serviciu. Poti lasa un mesaj de drag pe site-uri cu trafic foarte mare. Esti anuntat la ce ora iti apare mesajul, il anunti pe destinatar sa intre pe siteul ala si gata surpriza. Chiar mi se pare o idee buna.
eu tot n-am inteles
imi deseneaza si mie cineva?
Ce n-ai inteles, amice?
Am si eu o poveste.
Eram la fel ca Dono, neinitiat intr-ale schiatului, dar cu dorinta mare de afirmare. Intr-o buna iarna, ajung impreuna cu niste prieteni pe o partie numai buna pentru noi : fara schiori. Doar noi, vreo 10. Si dupa ce am testat o parte mai lina a partiei, am urcat in varful ei. Norocul nostru, al incepatorilor, era ca, la baza partiei era un damb destul de inaltut, pe care ne opream. Dupa el mai era un paraias si soseaua.
Schiam drept, fara cristiane, fara nimic, dar prindeam o viteza mai ceva ca vantul.
Doar unul dintre prieteni, cuprins de vitejie, hotaraste sa nu tina linia dreapta, ci sa ocoleasca o cabana, pe langa padure.
Si plecam amandoi deodata… concentrat sa nu cad, nu mai observ nimic nici in stanga, nici in dreapta. Ajung pe damb, ne regrupam toti, in afara de cel cu ocolitul.
Il strigam, nimic… il strigam mai tare, iarasi nimic. Hotaram sa mergem dupa el sa vedem ce s-a intamplat.
Dupa vreo 5 minute, apare o silueta de dupa cabana, care cobora cam stramb si cu viteza melcului.
Era prietenul nostru
cu ochelarii crapati si plin de rasina pe frunte…
eu am 2 inatamplari, pt ca sunt mai incapatanat si chiar cred ca pot sa ma dau pe lemnele/plasticul alea/ala
amandoua in poiana, la prima pe drumul rosu am avut noroc cu o domnisorica ce m-a acostat pertinenet, zice ea catre mine: dupa cum mergi nu cred ca vrei s-o iei pe acolo…. ii multumesc pe aceasta cale ca m-a salvat de la moarte sigura=ma indreptam inconstient spre valea lupului= partie la 45 grade
la a2a pt ca simteam mult mai satpan pe mine m-am urcat cu telecabina pana sus de tot si incepe circul, usurel in plug spre bottom line, dar vine o mare curba la stanga si in panta + 2 baieti ce admirau linistiti peisajul, eu de buna credinta stig la ei ca n-am franele/lanturile/cauciucurile de iarna la mine si ii iau in brate pe amandoi si tust in mica prapastie din dreapta (ca stanga n-am putut s-o iau). dupa 15-20 m de invalmaseala in 3 ma dumiresc de ce nu s-au ferit: erau unguri, le cer si acum iertare(ca atunci am dat eu tuica fiarta de impacare) pt accident, dar le sugerez sa invete draq ceva romana, macar base, d-astea “baaaaaaaaa da-te” sau “fereaaaaaaaala ca n-am franeeeeee”
ps anul acesta mi-am rupt mana la role, dar asta nu inseamna ca n-o sa ma duc cu plodul la patinaj in cismigiu, doar am experienta acum, nu??
neata la pranz!
n-am reusit ca citesc finalul,mai caut.
in ceea ce priveste schiatul,n-am incercat inca, desi mi-as dori. in schimb ma descurc bine pe sanie
… unde ce cum si cand gasim finalul in rol.ro…
Pe siteul respectiv apare un banner. Mare, lat, pe fond albastru. Cu diferite mesaje. Daca astepti cateva secunde, apare si finalul meu.
si bradul ce-a zis dono?:P..
Iaca fac ce fac demult, iarna viscolu’l ascult,
Si dementi zdrobindu-se, crengile-mi rupandu-le…
Daca ajungi prin muntii Apuseni vreodata, mai exact in Arieseni, contacteaza-ma si te invat cum sa eviti bradul data viitoare…no taxes
Tare bannerul de la Petrom…am lasat si eu un mesaj