Surpriza de miercuri – Povestiri de la cetitori
Joia trecuta am transformat Promo Day intr-o zi dedicata povestirilor de la cetitori. Pentru ca am primit mai multe pe mail, ar fi pacat sa va las doar una pe saptamana. Asa ca poate va las cate doua. Azi va ofer una simpatica despre paznicii spitalelor. Enjoy!
“Media se hraneste zilele acestea cu nesfarsitul subiect al sistemului medical romanesc, servit de situatii si cazuri prezentate ca obscen de socante dar care intra in “normalitatea” ultimilor 20 de ani. Vorbim de un sistem schimonosit, primitiv, ipocrit, intrat intr-o criogeneza perena pe care nici cei cativa specialisti sau devotati nu-l pot dezgheta. N-am nici un drept sa ma revolt, ar trebui sa completez cateva pagini intregi cu spagile pe care le-am dat, de buna voie si nesilit de nimeni , exagerat de insistent cateodata, alergand doctorii pe holuri si prin cabinete. Am fost nevoit sa cutreier spitale din Bucuresti alaturi de rude aflate in dificultate, am stat pe langa usi la operatii, am asistat la tomografii, ecografii, radiologii, am invatat despre chimioterapii, cobalto, operatii complicate s.a. Dar nu pot accepta in ruptul capului umilintele pe care le-am indurat atunci cand vroiam sa vad zambetul copilului meu.
Banal. Am devenit tatic. Sotia ma suna si-mi sopteaste uscat ca avem o fetita.
Alerg fericit spre Spitalul Municipal (habar-n-am daca asa se numeste oficial, e cel de la Eroilor), descalec din masina la 1km de spital (sa mai spun ca acolo am gasit loc de parcare?) , nu ma sinchisesc ca florareasa din statia lu’ 368 ma fura amarnic la cei 51 de trandafiri pe care i-am cumparat si ajung imbujorat la poarta de la curtea principala. Am ajuns. Si ce daca? Probabil cel mai important om din schema de personal mi se aseaza in fata retinei si-mi sopteste sagalnic ca la Marasesti: “Pe aici nu se trece!” Este portarul. Da, portarul, omul institutie, master of commander, tatal tatilor, chintesenta sistemului medical romanesc. “Sunt proaspat tatic…” incerc eu un dialog bazat pe propozitii simple, pe intelesul tuturor. “Serios? Imi pare rau…” trage o flegma grobianul masurand din priviri imensul buchet de trandafiri. “De ce sa va para? Din contra, ar trebui sa ma felicitati” incerc eu sa dezghet atmosfera inceputului de aprilie, 7 aprilie, 6 pm. “Imi pare rau … ca nu pot sa va las sa intrati, orele de vizita s-au terminat”. ” Cum s-au terminat? n-ati mai oprit si dvs. cateva? de rezerva? pentru cei care au ghinionul sa nu le nasca nevasta intre orele 12 si 2?” Se scarpina in cap, semn ca dialogul ar trebui sa se opreasca grabnic; mecanic, bag mana in portofel, vad ca la capitolul “marunt” am numai hartii de 100.000 lei, ii intand una fara remuscari, ma intreaba la ce etaj trebuie sa ajung – la 6 idiotule, acolo e sala de nasteri – se scarpina in cap, zambeste si-mi ureaza succes.
Alerg fericit spre intrarea principala. Una din ele de fapt, locatia avand multe bucati in renovare. Intru voiniceste si imediat imi pocnesc ficatul intr-o bara identica cu cele folosite la intrarea la metrou sau la targul Autovit. Un voinic se ridica de pe un tamburet putin amuzat si ma priveste duios. “Merge cu fise?” icnesc eu aplecat de durere, sperand intr-o minune. “Nu merge, l-am blocat pentru ca orele de vizita s-au terminat” “Am aflat…” ma resemnez eu, scot “maruntul” de o suta de mii si il intind spasit. “Urcati pe scari, sa nu va vada cineva” imi sugereaza cel de-al doilea Cerber al spitalului, zambeste si-mi ureaza succes.
Alerg fericit pe scari. De fapt imi tarasc cele 100 de kile intre etajele 4 si 6, buchetul mi se pare de plumb, ajung vlaguit si incerc sa cotesc spre salonul cu pricina. Eroare. In fata unei usi albe de termpan, incuiata, vegheaza un alt neinfricat aparator al dreptatii in spitale, bodyguard-ul suprem. “Unde mergeti?” aceasta formulare mai celebra decat “Evrika!”lui Arhimede este scuipata printre dinti de individ. “Sa-mi vad copilul” urlu eu deja disperat, pregatit sa infrunt SISTEMUL TICALOSIT. “E carantina, nu puteti trece” “Crezi ca ma mai poate opri carantina, canicula, caligula sau cum o mai cheama pe duduia asta?” fortez eu nota cu inca un sutar. “Ok, intrati pe hol, mai faceti trei pasi si asteptati o asistenta sa vina sa va dea echipament adecvat, halat si papuci” imi preda instructiunile strajerul, zambeste si-mi ureaza succes.
Alerg fericit pe hol. O asistenta durdulie imi urla in ureche: “Cine v-a dat voie aici?” “Nicolae Grigorescu…” rad eu nervos cu bancnota in mana pe care o plasez strategic in buzunarul halatului. Primesc niste plastice albastre pe post de halat si papuci, ma introduce in salon si ma roaga sa nu stau mai mult de 10 min ca “vine domnul doctor si face scandal”. Imi vad mogaldeata, zambetul ei se tipareste in suflet, intind mecanic florile si-mi simt emotia in gat. Aud ca prin ceata vorbele proaspetei mamici: “Mi-e foame, ce au astia pe aici nu se poate manca; poti sa-mi cumperi si mie ceva din oras?” Presimt ca paznicii vor deveni in curand prietenii mei cei mai buni. Zambesc, imi urez succes si incep sa alerg.
Aceasta este partea fericita a spagii. Din pacate.
PS: Sa mai spun ca the funny story de mai sus a reprezentat doar inceputul a 4 zile de spaguit in spital? doctori, anesteziste, pediatre, asistente, portari, infirmiere, brancardieri?? Ca cei 51 de trandafiri au fost furati din vaza in prima noapte de o infirmiera?!? Ca a trebuit sa dau spaga pana si pentru foaia de externare?!?! Ca asistentele cereau de la mamicile “cu stare” pampers pentru cele mai oropsite si apoi ii vindeau acestora la juma de pret?!?!?”
Blogul autorului il gasiti aici: http://www.horatiuhagiu.ro/
Mai astept si alte povestiri frumoase de la voi, mi le puteti tirmite pe mail prins sectiunea CONTACT, dreapta-sus pe blog.
Cu alte cuvinte…votati Oprescu! Maestrul oprelistilor!!! Ca doar el a pastorit spitalul cu cei mai multi bani de la buget si cele mai multe decese pe masa de operatie…
Dar le va veni si lor randul ca roata se invarte, jidani imputiti ce sunt!
Cu alte cuvinte, bine scris, asa-i?
Foarte! Felicitari autorului ca a scapat cu viata si cu ceva bani, banuiesc!
Buna povestire, triste (si cunoscute) dezvaluiri.. Mai rau e cand poti pierde pe cineva drag pentru ca nu esti bagat in seama fiindca ca nu dai suficient.
Bine scris. Trist adevar. Altfel nu se poate.
Buna seara!
Asa am devenit si eu prietena cu paznicul, asistentele unui spital de pe aci .. AM avut si o strategie : inca de la poarta fluturam banii ca sa ii vada sa nu mai stau la discutii. Si da intr-adevar altfel nu se poate.
La spital se potriveşte cel mai bine proverbul “până la Dumnezeu,te mănâncă sfinţii”.Nu te costă doctorul,cât te costă restul personalului.Înmulţit cu 3, că lucrează în ture.
io consider nasterea la spital un mare moft. mai demult se nastea acasa cu bunica.
Alexman, de ce am eu senzatia ca tu ai fost nascut acasa, cu bunica?
Pai atunci cand iti faci calculul pentru o operatie sau orice alt fel de interventie in spitalele noastre te gandesti in felul urmator : bani pentru doctor, bani pt asistente, bani pentru portari si alti graniceri de pe acolo, bani pentru pastile ( sa nu cumva sa te puna naiba sa nu iti iei pastile de acasa ) bani pentru seringi, pansamente, eventual daca poti sa vii direct cu o trusa fully equiped
Deci faceti si voi socoteala 
miorlau ai o senzatie aproape adevarata, mama fiind medic ginecolog se poate spune ca m-a nascut “acasa”, mai lipsea bunica.
Buna seara.
Nasoala intimplare, dar frumos scrisa si bine ca e cu final fericit.
Cit despre marele spital, patronat de marele doctor care acum cica incerca sa curete Capitala, si eu stiu o poveste din asta, dar mai urita.
PS:Domnu’ doctor , sunt fericit ca ai obtinut procentul ala la alegeri.E prea mult fata de ce meriti.
Alexmane, bunica si ursitoarele bune
Miorlau,
Buna seara!
Exact asa e, si asa e la Spitalul Municipal
– apropo, numele este : Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti (SUUB)..uuh 
Frumos scris, m-a emotionat putin fiind vorba de un nou nascut. Asa e si in spitalul din Constanta…bani la portar, bani la infirmiera, bani la doctor, bani la femeia de serviciu….si lista cred ca ramane deschisa. Hugs
Frumos povestit!
Si foarte adevarat, din pacate.
am fost si eu odata cu bunica la urgenta si ne-au cerut algocalmin..de necrezut ..am zis acuma 4 ani. Acuma e de de asteptat. Cat despre bani dati in coace in colo la toti din spital.o gramada. O luna a stata bunica in spital..va puteti imagina…faceam cu schimbu intre rude, a cui e randul sa dea
. F trist ce se intampla la noi…
Foarte reala povestea, din pacate. Am avut bunica in spital de curand si nu ma mira nici macar un cuvintel. Am zis ca o sa povestesc si eu cand o sa ne mai linistim nitel.
Sa-ti traiasca fetita !
Buna seara!
Tatal meu a murit in acel spital, nu vreti sa stiti prin cate am trecut ca sa il pot aduce acasa…
Dupa 6 ani, am avut din nou puterea sa intru in acest spital, acelasi miros de moarte, aceeiasi oameni avizi de bani, acelasi sistem de tot rahatul. O buna prietena de a mea suferise o interventie chirurgicala, a avut o sarcina extra-uterina iar nenorocitii aia de infirmieri si asistentele faceau misto de ea, cum ca ar fi pus-o sotul stramb atunci ca a f…. Sa ne fereasca bunul Dumenzeu de spitalele din Romania.
In orice spital e acelasi sistem de spaguiala…am nascut de doua ori,in doua spitale diferite.Trebuie sa scoti banii din buzunar mai rapid ca imprimanta…
Bre Horatiule, scrisesi vesel, asa! Ai imbracat intr-o haina frumoasa un trup urat – ala al sistemului medical.
Dar repet, e vesela conjunctura. Tot prin spitalul ala am facut o criza de nervi de mai aveau aia putin si-mi aduceau camasa din aia trendy, de se leaga la spate
Buna dimineata!
Sa-ti träiascä mogäldeata, Horatiu. Sä fie sänätoasä. Si ea si sotia si tu. Tu, in special, sä ai putere de muncä, pentru recuperarea “pierderilor”.
Miros ca in spital? Cum de reusesc ästia de pe-aici sä nu-l aibä ? Iar in tarä, sä lesini -nu alta – din motive de miros specific! Am pätit-o. si-al meu, de asemenea.
Pentru sänätatea voasträ, dau cada de cafea si cädita de ciocolatä fiebinte. Aläturi, uräri de bine si o zi de joi minunatä, dragilor.
Buna dimineata, prezent!
‘neatza! Si eu sunt prezent, ca de obicei! Multumim de cafea, Lavy!
Buna dimineata.
Horatiu , mai bine fceai si tu ca Ion , cand a nascut Maria:Striga Ion din strada , (Maria fiind la geam):Ai nascut Marie?Ce avem mic?-Da Ioane , e baiat.-Cu cine seamana?-Degeaba iti spun , ca nu-l cunosti.
Neatza.
Si mie imi place cum e scrisa povestirea.
Si, in ciuda tuturor ‘barierelor’, bine ca autorul a ajuns si si-a vazut pitica. Sa fie sanatosi si fericiti toti 3.
Si eu am stat in spital anul asta, a trebuit sa trec si printr-o operatie…la Giulesti. Dar sincer, am dat destul de putini bani…eu nici n-am mai stat in spital de cand eram de-o schioapa, deci nici nu stiam tarifele. Dar nu intelegeam cum sa dau atatia bani, cand eu eram acolo la urgente, aveam adeverinta de salariat, deci teoretic nu ma costa nimic.
Oricum, nu ma pricep sa dau spagi…mai bine-mi spui exact cat face, platesc si gata.
Sanatate la toti!
In spitalele noastre totul tine de cat tupeu ai, numai asa poti scapa cu spaga mica spre ft mica. exemplu: boifrendu operat la panduri, mancare infecta, rezulta 2-3 drumuri pe zi cu mancare. program de vizita 13-18. la ora 6.30 “mergeam” la camera de garda, la 13 la vizite, la 20 la garda din nou. orice spital are camera de garda. ziua operatiei, binenteles nu aveam voie sa intru la reanimare, ca nu cotizasem. am stat la panda sa dispara asistentele de pe culoar si m-am furisat in salon unde am stat 2 ore. in rest s-au facut injectii, s-au dat pansamente si buline fara spaga, doar 50 lei la asistenta ce ingrijea operatia. plus ca ne-a dat si niste picaturi pt acasa. poate depinde si de conducerea spitalului, de cum administreaza ei fondurile, dar eu n-am dat de cazuri in care sa-mi ceara bani de la obraz. o inspira fata mea mila?
Deiutza, exista si medici-medici-oameni. Ii avem pe aici pe varul Tudor, pe Horea (mai esti?), si probabil alti cativa care nu ies in evidenta prin comentarii.
Bun venit si tie si lui Yldiz!
O zi de joi cat mai buna la toata lumea
trebuie votat undeva? ma bag 
unde-i microbuzu?
Daca in cadita de la LavyCald se afla ciocolata de post, vreau si eu
Iar subiectul textului – ma face sa ma gandesc daca nu cumva in Congo, unde am ramas cu gandul sa emigrez de la Bonbonel incoace, au conditii mai umane decat aici dpdv al serviciilor medicale.
Si e bine scris textul
In rest sanatate MAXIMA la toti si o zi cat mai usoara
@Dono: Da, exista si “medici-medici-oameni”. Dr care m-a operat pe mine cand a fost cazul, nu a vrut sa primeasca niciun ban. Si nici nu am mers cu vreo pila ceva…doar m-am trezit ca tre sa ma internez de urgenta, si pe ea am cunoscut-o cu 10 min inainte de a intra in operatie.
Este o adevarata surpriza pentru mine publicarea articolului. Scriu prost si putin, citesc mult si cu placere cateva bloguri (in general de business si alte cateva de nisa), dar dono.ro si al prietenului manac.ro , cel care m-a impins sa-mi fac de cap atunci cand mi-a creat pagina personala, sunt in capul listei la cafeaua de dimineata.
sa completez perechea fetita-baiat. Sper sa fac si o paralela, s-au schmbat cateva lucruri in spital, dar nu esentiale.
Multumesc pentru gandurile bune pe care le-ati postat, “experienta” scrisa a fost de acum 4 ani, intre timp am repetat-o acum patru luni
Inca odata multumesc dono, recitind acum articolul constat ca ar trebui sa fiu muult mai exigent cu mine, scrisul implica o responsabilitate si nu un moft.
Placerea e de partea mea si bun venit!
acum trei ani am scăpat mult mai ieftin. doar că nu am putut să’mi văd urmaşu decat printr’un geam de 20 cmp. la ultima vizită în spital am observat că o legitimaţie de presă face minuni. nu se uită nimeni dacă are semnatură, ştampilă. aşa că dacă e să fiţi tătici…angajarea la moguli, prima dată.