Mai oameni buni, n-am cuvinte destule-n mine sa va spun ce senzatii, emotii, pofte si stari de bine am cand ma gandesc la camara bunicilor. Camara bunicilor nu era numa’ un loc in care bunatatile stateau frumos incolonate, aranjate, stivuite. Amintirea ei tine de starea aia de bine pe care ti-o da amintirea bunicilor. Aia scumpi si dragi de la... ...read the full story
Ieri a adus cineva, de la un targ “eco” din Capitala, ceva ce semana cu una din bucuriile culinare ale copilarie mele. Ceva ce n-am vazut de foarte multi ani, ceva ce facea bunica. Si de cand a murit ea… Se numea Lichiu. Nu stiu de la ce i se tragea numele, poate in alte parti se numeste Lipie, seamana un pic si cu italiana focaccia,... ...read the full story
S-au scurs multe zile prin albia timpului de cand v-am povestit cum am mers sa mancam la un restaurant. Si cum eu am facut greseala sa-l intreb pe ospatar daca “cotletele de berbecut sint proaspete”? Cum ospatarul mi-ar fi taiat gatul cu satarul daca nu i-ar fi fost teama ca va infunda puscaria. Ori daca ar fi avut in spatele bodegii un... ...read the full story
