Chestii-trestii.
Prima data cand mi s-a citit povestea imparatului care plangea cu un ochi si radea cu celalalt, am crezut. Ca eram copil. Apoi, cand m-am mai maturizat (ca de crescut nu am mai crescut foarte mult) am zis ca-s prostii. Deh, povesti. Nu are cum sa se intample asa ceva. Povestile sint insa adevarate. De doua zile dorm cu un ochi si cu celalalt ma uit... ...read the full story
