Teama la maxim
Mi-e teama de cainii care au cel putin greutatea mea. Ori peste. Eu am spre 70 de kile, deci vorbim de caini foarte mari. Accept si faptul ca teama pe care o detin ma face sa exagerez in ceea ce priveste greutatea anumitor caini. Deci poate nu au 70 de kile ci doar vreo 50. Dar eu ii vad de 100 de kile.
Teama asta creca vine din 3 motive:
1. Cand eram mic mic a vrut sa ma sfasie un caine mare mare.
2. Cand eram mic mic am avut un caine mic mic – un caine ce era catea si se numea Furnica. V-am zis ca era caine mic(a), de-aia se numea Furnica. De cainii mici nu mi-e frica. Deci de aveam caine mare cand eram mic, nu mi-era frica nici de cainii mari.
3. Cand am imbatranit, am fost atacat de niste caini. Stiu si de ce. Cainii simt cand ti-e teama, mie imi era deja teama, prin consecinta am pus-o.
Sa trecem acum la subiect. Maximus e un minunat labrador. Daca-cateaua mea din copilarie se numea Furnica pentru ca era mica, ghiciti de ce Maximus se numeste Maximus. Maximus era destul de Maximus de cand era minimus, adica pui. Pui fiind, era mai mare decat ajunsese Furnica la batranete. Maximus apartine verisoarei noastre, la care am dormit in noaptea de sambata spre duminica. Sambata seara ne-a spus ca dimineata il va aduce pe Maximus pe acolo. El traind de obicei la casa parintilor ei. Toata noaptea am dormit cu teama, stiind ca dimineata voi da piept cu Maximus.
Si m-am gandit cum sa fac s-o tai de acolo inainte de a veni Maximus. Nu mi-a iesit. Am privit neputincios, de la geam, cum se apropie suv-ul verisoarei. Era usor lasat de spate. Pentru ca in portbagaj era Maximus. Am inghitit in sec. I-am spus sotiei ca mi-e cam frica. Sotia mi-a spus sa stau linistit, ca-i mai balnd ca o oaie. Nu eram deloc linistit, pentru ca Maximus e mare cat doua oi. A intrat si verisoara in casa, pe Maximus il lasase in curte. Sa se joace cu zapada. I-am spus si verisoarei ca mi-e frica. Mi-a zis ca nu are de ce sa-mi fie. Labradorii nu musca niciodata. Iar el e cel mai bland dintre labradorii lumii. Degeaba, teama persista.
M-am gandit apoi ca Maximus a crescut intre copii. E chiar mascota echipei de baschet Labradors. Un caine care creste intre copii, care e mascota, nu are cum sa fie agresiv. Gandurile de calmare mi-au fost intrerupte. Am crezut ca-i cutremur. Casa se misca. Nu, nu era cutremur. Era Maximus. Se saturase de zapada, vroia sa intre in casa. Sarea in usa. Dar sarea in asa fel inct usa deadea sa crape si peretele dadea sa cada. Inevitabilul se producea. Maximus urma sa intre in casa – cu sau fara voia stapanei lui – eu urma sa sa intalnesc cu Maximus.
Mi-am revazut copilaria, tineretea, m-am gandit ce planuri de viitor am, ma gandeam ca in 6,5 luni urma sa devin tata, mi-as fi dorit sa-mi cunosc copilul.
Maximus a intrat pe la garajul de la demisol. Urca pe scari. Ii auzeam pasii grei. Respiratia mi s-a accelerat. Parul mi s-a ridicat pe mana. Maximus de apropia. Scara tremura. Eu tremuram. Maximus a intrat in bucatarie. Gresia a inceput sa crape sub pasii lui, sufletul dadea sa crape in mine, Maximus ajunsese in fata mea.
O matahala neagra, uriasa, cu un cap mai mare ca al meu de vreo 2 ori, un gat gros ca de taur, dinti de leu paraleu. Si extrem de fericit. De pasnic. De bucuros ca-si vede stapana, ca-mi vede sotia (pe care o cunostea), bucuros ca…ma vede pe mine.
Adica nu stiu daca era bucuros. Cert e ca a venit, m-a mirosit, m-a calcat pe picior si parca m-a calcat un trabant, mi-a tras o coada peste genunchi de era sa-mi spulbere rotulele. M-am linistit un pic. Sotia si verisoara imi tot ziceau: vezi ce bland e Maximus?! Da, vedeam.
Dar taman atunci, cand lasasem garda jos, Maximus a inlemnit brusc. M-a privit direct in ochi, cu capul cumva aplecat si doar ochii ridicati, buzele i s-au ridicat, coltii i-au aparut lucind in soarele de iarna, si a inceput sa maraie. Maraitul semana cu motorul ambalat al unui Monster Truck. Adica…puternic. Gros. Infiorator. De urs ce uitase sa se opreasca din crescut. Si ma privea in ochi. Fix in ochi.
- Mi-e frica, maraie la mine - am zis. Cu juma de gura, ca cealalta imi intepenise.
- Nu-ti fie frica, maraie ca e bucuros – zice verisoara.
Daca asa-si manifesta bucuria - gandeam – nu vreau sa stiu cum isi manifesta furia. Si simteam cum valuri de frica dau sa ma doboare de pe picioare. Inainte ca Maximus sa o faca. Si ma panicam mai tare. Stiam ca-cainii simt frica, simteam cum mi-e tot mai frica si mi se face si mai frica pentru ca Maximus stie ca mi-e din ce in ce mai frica. Obrajii bucilor mele s-au strans, s-au unit, in urechi imi rasuna cantul culegatorilor de bumbac, bumbac din care se fac chiloti. Iar chilotii mei erau in primejdie, cu tot cu bumbacul lor.
Din fericire, verisoara i-a dat lui Maximus un pet (nu animal de casa, ci sticla de plastic) se se joace. Iar el a inceput, bucuros, sa sfasie sticla.
Copilului meu o sa-i iau un tigru. Astfel sint sigur ca atunci cand va fi mare, nu-i va fi teama de cainii mari. Vorba aia, el are tigru.
PS: Maximus e un super caine, sint eu prost ca mi-e frica de el.
Si tot PS: Imediat anuntam castigatorul concursului “Povestea unui tablou”.
Buna dimineata,
Vecinii mei ( pe vremea cand stateam la maica-mea ) aveau un dog german mare cat un vitel. Il chema Kiwi si e era bland si jucaus asa ca nu mi-era teama de el, dar – vorba ta – cand il apuca bucuria ca ma vede, ma umplea de vanatai pe picioare. Cand iti ardea o coada de-aia pe care o vantura el de bucurie, ziceai ca-ti face anestezie locala!
A murit, saracu’, iar dupa el nu si-au mai luat alt caine.
M-am prapadit de ras. Si nu de tine ci cu tine, ca te inteleg perfect; cam asa ma simt si eu. Problema si mai grava e ca mie imi plac cainii mari. Care ma intrec usor in greutate (am 46 deci nu e tocmai greu), dar sa ii vad, nu sa le simt respiratia in fata, nu sa ma calce pe picior (aaa!!!) ori sa se apropie prea mult de mine. Frumos frumos, dar imi sta inima in loc. Sau de fapt fuge atat de repede ca eu am impresia ca sta pe loc (pe principiul o sageata cand zboara de fapt sta pe loc
)
eu zic ca in problema ta cu frica ar putea sa te ajute freud
am facut de 2 ori antirabice…
superpicant, sau achiztionarea unui caine. E unul dintre planuri. Insa doar daca voi avea norocul sa detin o casa cu-curte. Altfel nu-l chinui intr-un apartament de bloc. Si bun venit.
Hehe… sa stii ca avea dreptate… labradorii nu musca niciodata.
P.S.: De ce nu-ti iei tu un caine mare sa scapi macar acum de frica? Sau mergi sa stai la verisoara ta cateva zile sa te obisnuiesti macar cu Maxximus.
(Dono, nu conteaza o casa cu ditamai curtea…vecinii mei au casa, o curte si un caine asa cum scria Joa, cat un vitel…nu am vazut niciodata pana acum cateva luni un caine atat de mare care sa planga de singuratate si care sa tanjeasca dupa zambetul oricui, chiar si al unui strain…’geaba casa si curte daca animalul sta singur de dimineata pana te intorci de la munca..)
Dono, te inteleg perfect. Am o femela de ciobanesc carpatin,cam mare pentru rasele trendy de aici. Si mai vin oameni la noi,in vizita,si ea se bucura si sare pe ei.
Si cand iti sar 33 kilograme pe tine,simti ca te clatini putin si brusc iti fuge picioarele de sub pamant.
Oricat m-as chinui eu sa explic oamenilor ca nu e agresiva,ca nu musca,nu ma crede nimeni!
E de ajuns sa sara pe ei,daca mai baga si un latrat din oficiu se albesc la fata
De un singur musafir ii e teama.De finica noastra de 2 ani.Cand o vede cateaua paralizeaza.
))
Stie ca dopul ala mic ii fura jucariile,o trage de coada,nu o lasa in pace si totusi are un respect fantastic fata de ea.
Doar cand o vede cu mancare in mana,merge in spatele ei o garda de corp.Cum vede ca e aia mica neatenta,cum ii fura mancarea din mana
Maximus a slabit. Acum are “doar” 54 de kile
Cateaua mea daca e lasata libera arde toate caloriile pe care le aduna cand i se umple castronul si mai ales pe alea pe care le acumuleaza cand mancam noi si ea cerseste!De primit primeste ceva,ca la ce fata de miloaga pune atunci ti se rupe inima stiind ca iti numara orice inghititura
)
Eu iubesc cainii si ei ma iubesc pe mine, nu am probleme de genul acesta. Cainii de talie mare sunt preferatii mei, cateva vanatai nu ma sperie.Dar cum spui si tu, nu vreau sa ii chinui intr-un apartament de bloc.
Parintii mei au insa au o pisica, mare si destul de agresiva in trecut. Acum saraca pisica a imbatranit si este foarte blanda, dar avem prieteni care refuza sa le intre in casa daca nu inchid animalul, desi nu i-a atacat niciodata. Are cam 7 kilograme dar am vazut barbati cat usa care intepenit cand au vazut-o.
eu am o saintbernardita:)face 4 ani in februarie si are 53 de kile.pe cat e de mare pe atat e de blanda.pisica e mai rea decat ea:)si ne pune la respect pe toti ai casei..pe mine, sotu” si Berna.
Cainii cu coada, ca si cei din cosiliul primariei, simt frica. Dar, spre deosebire de consilieri, instinctul le spune ca ti-e frica ca esti vinovat de ceva. E normal sa fie sceptici. Garantat VanGhelie !!!
P.S. Ai ajuns sa-l mangai si sa te joci cu el? Sa-i arunci si tu pet-ul?
Cand am citit credeam ca imi spui povestea mea. singura diferenta e ca si de aia mai mici imi e tarsa, in special cand latra atunci cand nu te astepti
Deci sa inteleg ca mi-am gasit job? Ma angajezi sa stau cu bebeul??? YUPIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!!!!!
io?!
mai, tu ai nevoie sa socializezi mai mult cu patrupedele
uite-aici: http://itterapia.blogspot.com/2009/12/plimbare-de-seara.html
dragule te inteleg, oarecum perfect, pt ca eu cresc caini de vreo 20 de ani si sotieie inca ii mai e frica de caini, nu de ai nostri ci de ceilalti, deci te inteleg cam 80 %.
sfat 1: ori iti iei caine mare si scapi de fobie, ori traiesti cu ea
sfat 2: nu-ti lua caine acum cand urmeaza sa devii complet, este o perioada total nepotrivita si pt copil si pt parinti, dar si pt catel
teoretic cainele trebuie sa apara in familie dupa copil (practic la mine nu a fost asa) si abia pe la varsta de 8-9 ani astfel incat copilul sa se invete si cu responsabiltatea fata de catel (mancare/scos afara/facut curat/protejat) si tot teoretic se incepe cu caini de talie mica, altfel un caine ca maximus poate sa duca taras un copchil de 10 ani lejer, din joaca nu ca ar avea alte intentii. e ca la innotul cu delfinii, este foarte amuzant si mai ales deosebit, dar daca se joaca cu tine un “peste” de 300 kg si-ti da o coada prietenesca s-ar putea sa-ti pierzi aerul din piept.
concluzi: ai cam pierdut trenul cu imprietenirea cu patrupezii latratori si mari, ramai calm, strange din “obraji” pt ca astia chiar te miros.
sa nu va suparati pe mine, dar nu sunt de acord cand intru la cineva in curte sa ma “darame” de bucurie catelul gazdei, iar stapanul sa ma asigure …. vai, da stai linistit ca nu-ti face nimic, pt mine este semn de lipsa de educatie si a stapanului si a cainelui. educatia celor doi trebuie sa fie proportionala cu greutatea cainelui, dupa mine, fara suparare.
@pupu: treaba e relativa; daca cainele chiar nu e violent si daca stii ca el e lasat liber si nu-ti convine chestia asta nimeni nu te obliga sa mergi in vizita la respectivul… pentru multi cainele face parte din familie.
Acum cativa ani a trebuit sa fiu dadaca unui Samoyed…era superb,numai ca era imens si pe deasupra si foarte prost crescut.Dormea in pat iar pe strada nu stia sa mearga,doar alerga.Cand il scoteam la plimbare,era calvar…ma tara dupa el de se uita lumea la mine ca la circ.Au foat 6 luni de chin,dar cand au venit stapanii dupa el,am plans mai rau ca fiu-miu
au fost*
Esti de-al meu, ma cacarisesc pe mine cind vad cite un dulau
Ce-a mai tare faza a fost in trafic, cind ma intilnesc cu un bun prieten, io pe banda I el pe banda II, da geamul jos si ne salutam amical. Deodata de pe scaunul din dreapta al masinii prietenului se iteste o capatina a unei aratari negre care latra. Ca m-a salutat, ca m-a certat nu stiu nici azi, dar stiu ca mi s-a udat tricoul in spate si eu am ajuns pe scaunul din dreapta al conservei.
Uitati si monstrul: http://teiucul.wordpress.com/2009/11/10/leapsa/imag0028/
Cand or sa termine ai mei casa de pe malul lacului, de la mosie, cum spun unii gunoieri (pe care inca n-au inceput-o), am zis ca imi iau un Golden Retreiver. Maricel, dar atat de dulce cand e mic… si iubeste copiii si e devotat familiei. si va avea unde sa zburde si-i va avea pe ai mei tot timpul prin preajma.
Cum ai descris scena, era buna ca secventa intr-un film…stii tu, cu incetinitorul…
)
Multumesc de urare. Imi place ca te pliezi pe chestii psihologice. Terapia prin expunere e potrivita pentru tine de exemplu, tu trebuie sa-ti cumperi un caine si se presupune ca te-ai lecuit, eu ar trebui sa merg la morga. Asta e, fiecare cu temerile si fobiile lui.
Nu stiu ce sa zic draga Dono, despre treaba ca daca ai avut caine mare nu ti-e frica de cei mari… Eu am avut un Amstaff, (un pittbull deghizat) de toata frumusetea, cu un piept mare cat o zi de post. Mi l-au furat, a fugit el, nu stiu sa-ti spun sigur, cert e ca a disparut intr-o duminica dimineata. Acuma, vreo 3 ani mai tarziu mi-e frica de orice caine. Mic, mare nu conteaza…daca are blana si colti sunt terorizata!!!
Buna dimineata! Eu iubesc cainii si nu mi-e frica de ei. Nu m-a muscat niciodata un caine pentru ca vorbesc cu ei, ii mangai. Un caine, cand vede ca ti-e frica de el sau il ameninti, atunci da sa te muste. Cainele este un animal foarte credincios omului: daca un semen al nostru poate fi capabil sa se gudure pe langa noi ca apoi sa te muste de partea de din ‘napoi, un caine care se atasaza de-un om, ii este credincios pe viata.
Dono, singura metoda sigura- ia-ti un caine; sau, daca nu si nu, ti-l imprumut pe Grisha, borzoiul meu de 8 luni si 80 cm in greaban (110 in crestet si mai creste inca).
E de-o blandete rara si de-o lene si mai si; perfect caine pt. un om ocupat. Cu el sigur iti trece frica de caini mari, mai ales dupa ce vezi la maturitatea ogarului ca nu-i deloc un pampalau, mananca pe paine orice caine.
Oricum, scriind serios, ia-ti un caine.
Sau…
http://www.youtube.com/watch?v=QyJ4Z0jRJ20&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=005f0GFAjJk
Si daca optezi pt terapia-soc, te primesc la mine. Am unul de 30kg (cel din poza) si o domnisoara de 45. Au lecuit de frica un nene ce mai are si acum semnele operatiilor din copilarie,datorate unor caini cu stapani tembeli. La inceput ii tremura bumbacu negrilor, acum ii trage cu japca de falci, de piele, ii necajeste, nu mai are nicio frica.