Toate la timpul lor.

M-am trezit fredonand “In carute colorate trec tiganii, o tiganca-n parul ei si-aduna banii…”

Melodia a tasnit din vremuri demult trecute, din cufarul memoriei in care-mi tin ferecate cele mai frumoase amintiri. O cantam acum 15 ani, cand eram student. O camera de camin, mica si insalubra, ce pe atunci parea un palat. Plina cu prieteni, adunati de viata din toate colturile tarii. Ardeleni, olteni, toti ca unul si unul ca toti. Planurile erau facute doar pentru viitorul extrem de apropiat, acea seara. Eram multi si zgomotosi. Banul meu era banul lor, putinul lor era al meu si al tuturor.

Din pachetul primit de acasa de unul dintre noi se bucurau toti ceilalti. Egoismul nu exista. Nimeni nu se intreba ce va manca maine, eram toti fericiti ca avem ce manca in acea seara. Buzunarele se intorceau pe dos, maruntisul era adunat la gramada si se transforma in lazi cu bere. Lazile cu bere se goleau repede si se transformau in “scaune” pentru ei, cei cu chitarile. Jimmy, Tavi, Popica.

Noi, ceilalti, tinand fiecare de berea noastra, ne puneam in jurul lor. Artistii isi acordau chitarile iar seara incepea. Ei dadeau drumul la cantec, noi dadeam drumul la voci. Si camera se umplea de tril si voie buna. Probabil rageam ca magarii, dar rageam din suflet si ni se parea ca -cantam cum n-a mai cantat cineva vreodata. Nu cantam pentru o audienta anume, cantam pentru noi.  Eram fericiti, pletosi, colorati, frati. Se intampla acum 15 ani, nu stiam ce va urma si nici nu ne pasa. Important era doar versul urmator:” Sint descult, si murdaaar, n-am un ban, in buzunaaaaaar! Pai sint student, da-mi un ban, pai sint golan, da-mi un ban, ca sa-ti cant pe el un an!”

Frumoase vremuri. Dar fiecare vreme isi are frumusetea ei. Tot ceea ce a urmat a contat la nivel mai mult sau mai putin constient. Greselile ori reusitele ne-au transformat in oamenii de azi. “Bogati” mai mult in amintiri. Mai putin bogati in prieteni ca pe atunci, mai preocupati de planuri pe termen lung. “Golanii” fara un ban in buzunar de atunci sint acum parinti, soti. Mi-e doar de vremurile acelea dar stiu ca nu le mai pot intoarce. Ma bucur de ziua de azi si de oamenii pe care-i am in jurul meu. De dimineata asta frumoasa in care plec din nou la drum sa-i vad pe ai nostri dragi parinti. Cei care ne trimiteau pachetul ala cu mancare pe care-l imparteam frateste. Astept cu nerabdarea vremea in care eu voi fi cel care va trimite pachet.

Iar cufarul cu amintiri il pot deschide oricand, sa mai dau drumul la muzica. Bucurati-va de ziua de azi. V-am zambit!