Transformari

Am inceput sa ma transform inca dinainte de a afla ca voi fi tatic. Probabil sta in legea firii si toti taticii trec prin asta. Asa cum individul muscat de paianjen a inceput sa vada-simta-faca lucruri in timp ce se transforma in Omul Paianjen, asa si eu.

Par exemplu, in seara efectuarii primului test de sarcina. Fiind destul de tarziu, stiam ca farmaciile se vor inchide in cateva minute.Am condus fantastic. In bluza de pijama fiind, pantaloni de trening manjiti cu faina de la pizza ce o faceam si o geaca incheiata pana-n gat. Sa nu se vada ca am pijama verde. Reflexe extraordinare, decizii luate la fractiune de secunda, mobilitate, agresivitate, suplete. Am ajuns in ultimul minut, am luat ultimul test, m-am intors acasa, facut, pozitiv. Dar parca a doua linie, aia care indica sarcina, era abia vizibila. Neconcludent – am decis cu sotia. Mai trebuie unul. De unde sa iau?! Farmaciile au inchis. Du-te la Carrefour Baneasa. Acolo-i si mall. Inchide la 22. Ok.

Inapoi in masina, reflexe, suplete, agresivitate, mobilitate. Ajung la Carrefour la 21.50. Parchez masina in zona Mobexpert. Total gresit, se pare ca aceste trasnsformari ajuta fizic dar nu imbunatatesc IQ-ul. Trebuia sa strabat intregul Carrefour – care-i lung cat un orasel, ca sa ajung la farmacie. Farmacia fiind in partea celalalta.  Suplete, mobilitate, rezistenta, transpiratie. Fugeam. 21.55. Ca prin minune am inceput sa vad lucruri. Peste tot vedeam copii. Mamici cu copii. Copii in carucioare. Femei gravide. Magazine pentru copii. Magazine pentru femei gravide. Auzeam copii, rasete, gangaveli, plansete.

Ajung la farmacie. Un test de sarcina. Nu mai avem, s-au terminat. Poftim?! Da, s-au terminat. Unde mai e farmacie. In mall. Dar in partea celalata a mallului. Superb.

Ies. Fug. Bluza de pijama ascunsa sub geaca imi era uda leaorca. Din nou suplete, rezistenta, mobilitate, slalom printre toti mai multi copii, peste tot vedeam copii. Ma transformam in Super-Daddy. Cobor scari, sarind cate 3-4 trepte. Farmacia e la subsol. Intru in farmacie la 22 fix. Teste de sarcina aveti? Da. Vreau 3. Cate? 3.  Fug din nou spre masina. Mamici, copii, invazie de copii, coltul uochilor prindeau franturi din nume de firme: Mothercare, Toys, Boys, Kids, etc, etc. Conduc in viteza spre casa. Facem testul 2, Pozitiv. Ne culcam cu inimile bubuin ca ciocanele pneumatice. Dimineata testul 3. Pozitiv. Cel mai pozitiv. Liniuta 2 a testului era mai vizibila decat liniuta 1. E clar. Sintem gravizi.

Si de atunci, si sint peste 2 luni, transformarile au continuat. Barbatul, nefiind purtator de sarcina si netrecand prin emotiile femeii insarcinate, greturile, starile emotionale, temerile, nervii ori schimbarile corporale, simte nevoia sa compenseze prin ceva. Io ma tot mir de magia facerii, de faptul ca in corpul sotiei creste un corp, care deja are o inima ce bate. Creste un copil, copilul nostru. Ma simt cumva vinovat ca doar femeia e nevoita sa treaca prin asta. Analize, sange luat, investigatii, controale, ulterior crestere in volum, dureri, taieri, extrageri prunc viu. Asa ca in mine se dezvolta alte cele: sint mai tensionat, ca un arc, mai atent, poate mai agresiv, mai receptiv dar si mult mai atent la copii. In special mici. Vad ce nu am vazut. Dragalasenia lor, inocenta, zambetele, puritata unui plans, trecerea atat de rapida de la plans la ras, ochii mari, deschisi spre o lume din care creierul lor aproape la fel de neted ca popopul lor, soarbe taine… Si invata.

La fel sint acum si eu, ca un copil mic. Sorb taine, invat, ma transform, ma maturizez si sper sa fiu suficient de “batran” peste 6 luni si ceva. Nu am emotii cu mama, ea va fi pregatita si oricum ea duce greul. Io mai mult cu gura, ca deh, ce poti face cand nu ai un corp in corpul tau?! Dar sper sa fiu suficient de copt la minte si in comportament. Pentru ca transformarile prin care trec doar ma lasa sa ghicesc cat de mare e responsabilitatea pe care o vom avea. Si cum e sa fi responsabil de grija unei vieti aparute din vointa ta. E ceva….Dumnezeiesc. Miracolul creatiei.

Actualii barbati ”insarcinati” dar si cei ce sint deja tatici sint invitati sa vorbeasca despre transformarile prin care au trecut. Cei ce doar sint in stadiul in care isi doresc sa fie tatici sint poftiti sa vorbeasca despre temerile pe care le au. Iar doamnele sint rugate sa vorbeasca despre schimbarile constatate la ei. Ei, domnii lor.