Zburatori de furtuna

Aveam ceva emotii cu zborul. Sotiei ii e nitel teama, dupa un zbor traumatizant pe care l-a facut cu ani in urma. Atunci era singurica, avionul parea sa cada, lumea isi lua ramas bun pe langa ea, deci a ramas cu traume. Ieri aveam de facut 2 zboruri pe o vreme deloc prietenoasa: Bucuresti-Geneva si apoi Geneva-Lisabona. 

O incurajam spunandu-i ca zburam cu Swiss Air. Ca o sa avem un avion mare si frumos, in care nu se simt turbulentele. Sotiei ii e groaza sa zboare cu avioane mici. Dar nu putea fi vorba de asa ceva, nu?! In plus, elvetienii sint renumiti datorita mecanismelor care merg…ceas.

Si ajungem la aeroport, si urcam in autobuzul ce ne ducea la avion, pe pista, si ne dam jos din autobuz si ce vedem?! Un avion nu mai mare decat o gaina grasa si frumoasa, de-aia de fac mamele supe grase si delicioase. Sotia a incremenit, io am incremenit de incremenirea ei.

- Ce-i cu citiriga asta?! Cu avionul asta zburam?! E mic. E foarte mic? Putem pleca acasa? Hai te rog sa plecam acasa.

- O sa fie bine… – cautam argumente. Uite, are 4 motoare. In caz de ceva, orice avion poate zbura cu unul singur. O sa fie bine…

- O sa ne scuture. Sa vezi cum o sa ne scuture.

- De ce zici asta? Crezi ca are 100 de kilograme?!

- Nu, nu are 100. Dar nici mult peste 100.

Am urcat totusi, ne-am instalat. Scaunele destul de mari, tapitate in piele. Spatiu de depozitare bagaje nu prea, asa ca mi-am pus la picioare bagajul de mana. Deci era bagaj de picior.

- Mie cam foame. – zic. Crezi ca ne vor da de mancare?

- Ma indoiesc. – zice ea. Unde vrei sa mai incapa si mancare?!

Si cam asa a fost. Dupa o decolare cu usoare vibratii si tremuraturi, ne-au adus “mancare”. Un corn in care era o felie de cascaval, fara unt. Si o felie de castravete. O felie de-aia rotunda. O rondela. Pe care l-am mancat.

Se apropia aterizarea. Noros. Ingrozitor de noros. Si parea sa fie vant puternic afara. Si ceva ploaie ori ninsoare. Teoretic trebuia sa fim undeva destul de jos. Dar pamantul nu se vedea. Nu se vedea nici motorul avionului. Emotiile erau mari. De tot. Cand am iesit din nori ne-am dat seama ca pista-i la cateva zeci de metri sub noi. Nu apucaseram sa vibram, tremuram, urlam. Pilotul adusese citiriga in deplina siguranta printre nori. Si am aterizat extrem de bine, in Geneva. Vorba aia, ceas…

Aveam vreo 6 ore de pierdut. Hai in oras. Vizitam si noi Geneva. Cati bani sa schimbam? (ca aveam nevoie de franci elvetieni). Pai hai sa schimbam 50 de euro. Ok. Asta a insemnat 67 franci elvetieni. Consideram noi ca-s bani suficienti pentru 2-3 ore in oras. Si am plecat spre oras cu – atentie mare – bilete gratuite. Da, in aeroport poti sa-ti iei bilet gratuit de tren, cu care sa ajungi in centru. Si in 6 minute coboram in gara centrala.

O vreme sa nu scoti un caine din casa. Frig, vant, ploaie de-aia marunta si draceasca. Dar Geneva ne-a placut. Uzi ciuciulete, tragand de muci, stergandu-ne apa de pe ochi, cascam gura la cladiri frumoase si vechi, la lac, la sutele de magazine ce expunea in vitrine cele mai tari ceasuri din lume. Trebuia sa mancam insa ceva. Ne era foame dupa sanviciul ala de rahat din avion. Si vedem o sanvicerie. Buna, am presupus, ca pe vitrina scria “the fine art of sanwiches”.

Dati-ne si noua 2 sanviciuri al Capone si 2 ape. 30 franci. Caaaaaaaat? 30 franci. Da, ati inteles bine. 2 sanviciuri si 2 ape au costat peste 20 de euro. Scump doamna, scump. Si sanviciurile au fost proaste. Le-am mancat de foame, am mai vizitat un pic, am intrat si intr-o catedrala ridicata pe la 1400, hai inapoi la aeroport. Pe drum am vazut cum un biet asiatic fugea dupa unul negricios. Initial am zis ca-s prieteni si se fugaresc. Apoi am vazut ca asiaticul avea rucsac in spate, pungi in maini, urla disperat, iar dupa el fugea mai disperata o asiatica mica. Il urmareau pe unu care le furase portofelul. L-am compatimit sincer, mi-am adus aminte cum am ramas fara portofel in Paris, acum 2 ani, tot de revelion.

Dupa un colt, niste oameni se uitau la un portofel gasit pe jos. Erau, culmea, romani. Am presupus cu ei ca gasisera portofelul asiaticului. Golit insa de bani. Am intrat intr-un butic sa iau magneti de firgider. Am luat doi, cu 20 de franci. Iar apoi bilete de intors la aeroport. Tot cu 20 de franci. Faceti un calcul: 2 sanviciuri, 2 ape, 2 magneti si 2 bilete=50 euro. Deci daca nu aveti buzunare pline, NU mergeti la Geneva. Nu fara sfatuitori buni.

Urma imbarcare spre Lisabona. Si am vazut avionul, TAP Portugal. Un Airbus mare, frumos, stralucitor. Eheee, altceva. O sa avem zbor bun. Insa… pla si caciula.

Ne-a scuturat de ne-au luat toti dracii, a fost o aterizare ingrozitoare, 10 minute de turbulente medii spre mari si foarte mari. Cand am aterizat toata lumea a aplaudat. Langa noi era un negru extrem de solid. Ca aia din filmele cu penitenciare americane. Initial am crezut ca izbucneste in plans, dar cand avionul a pus roata pe pista a izbucnit intr-un hohot de ras necontrolat. Si ne zambea fericit.

Dar ajunseseram cu bine. Afara erau 18 grade, seara la 9.30. Si cand am iesit din aeroport, am vazut palmierii….

Va urma!