Ziua 2 – Omul cu labe albe

Daca intial am crezut ca-Kos e un fel de Eforie Sud (pripit ca de obicei), ieri am descoperit ca-i de fapt o combinatie de Ibiza cu Mamaia. Nu stiu cum e Ibiza, ca nu am fost pe acolo. Da stiu cum e la Mamaia. Iar aici sint vreo cateva zeci de plaje cu aglomeratie chiar mai nasoala ca la Mamaia. Sezlong in sezlong, fara spatiu de manevra, pentru o mai buna socializare. Doar ca sezlongurile sint moca, nu ca la Mamaia. De-aia am zis de Ibiza.

Plin de tineri nordici, care poarta chiloti pe sub pantaloni si asa fac ei baie. Pantaloni cazuti in asa fel incat sa li se vada elasticul de la chiloti. Pe care scrie Bjon Borg. Io stiam ca asta a fost tenismen in era Nastase si Tiriac. Se pare ca acum e tare la inghesuit cate doua “mingi” intr-o bucata textila.

Si e plin plin plin de gasti de gagici, in general tot nordice. Frumoase, tre sa va spun, intr-o gasca de 10 sint 8 frumoase si doua urate. Iar gagicile astea par flamande de dragoste, mai ales fizica, improasca peste tot cu nurii si beau ca niste marinari deprimati.

Io am mers ieri la plaja. Pe o plaja de-asta aglomerata. Si m-am dat cu crema de protectie, ca erau orele 14 si soarele ardea de parca vroia sa sece marea. Pe corpu-mi statuar am pus crema cu factor de protectie 16. Sa nu ma fac carbune. Problema cea mare la mine e insa cu labele picioarelor. Tot timpul ma ard pe ele de sensibile ce mi-s. Asa ca am extras din tolba minune a sotiei o crema cu factor 30. Pentru bebelusi.

Si am inceput sa-mi dau cu sarg pe labe. Crema asta 30 e foarte pastoasa. Groasa. Parca-mi tencuiam picioarele. Am masat bine, vreo 10 minute, sa intre in piele. Cand am considerat ca a fost absorbita, am intrat in apa. Sa fac o baie. Si un pipi.

Am iesit dupe vreo 15 minute. Si am observat ca se cam uita lumea la mine. Aia care stateau pe sezlonguri lipiti unul de celalalt. Nu puteau sa-si miste decat ochii, asa sardele erau. Si cum calcam eu maiestuos, cu peptul umflat si burta supta, picurand ca un Poseiodn in mizerie, uochii tuturor se plimbau dupa picioarele mele. Dupa labe, mai exact. Si cand ma uit in jos, ce sa vezi?! Adica ce sa vad?! Labele picioarelor erau de un alb perfect, ingeresc, care parca radia de alb ce era. Pana la glezna, fix. Parca aveam sosete flausate albe.

Aratam ridicol, cretion, stupid, idiot, ca un mos de la Techirghiol care-si pune namol doar fix pe oo si apoi sta cu ele la soare. Mersul maistuos mi-a disparut si mi-as fi bagat repede picioarele in nisip, ca strutul capul. Sau cum il baga Harap Alb pe zmeu in pamant pana la pept. Io eram Harap Labe Albe. Am fugit repejor, sportiv, spre terasa unde stateam noi, si am incercat sa dau crema alba alba jos. Nu puteam. Parca era aracet. Mi-a reusit cu greu dupa vreo 15 minute de penibile eforturi. Acum picioarewle imi erau rosii de la frecat. La fel de penibil.  

Dar nu m-am ars pe labe, asta pot sa v-o garantez. In rest toate bune, ceea ce va doresc si voua.