Tulburarea bipolară este una dintre cele mai complexe afecțiuni mintale, care necesită ajutor specializat. O persoană care se confruntă cu această problemă are nevoie de susținere, dar și de intervenție specifică. Obiectul este stabilizarea condiției acesteia, astfel încât să se oprească oscilația între cei doi poli ai tulburării, depresie și manie.
Tulburarea bipolară este una dintre cele mai complexe afecțiuni mintale, care necesită ajutor specializat. O persoană care se confruntă cu această problemă are nevoie de susținere, dar și de intervenție specifică. Obiectul este stabilizarea condiției acesteia, astfel încât să se oprească oscilația între cei doi poli ai tulburării, depresie și manie. Principala caracteristică a unei astfel de tulburări este, așadar, alternanța episoadelor de dispoziție extremă. Fluctuația este intensă, persistentă și afectează semnificativ calitatea vieții. Relațiile, capacitatea de muncă, luarea deciziilor și percepția de sine sunt principalele domenii care resimt puternic efectele.
Ce este tulburarea bipolară
Tulburarea bipolară este o afecțiune cronică a creierului caracterizată prin fluctuații extreme ale dispoziției, energiei și capacității de funcționare. Ea nu se manifestă prin simple stări, ci prin episoade distincte care pot dura săptămâni sau luni. Presupune oscilații marcante între depresie și manie, iar această oscilație este una copleșitoare, care afectează calitatea vieții individului. În general, debutul acestei tulburări apare la adolescență sau la vârsta adultă tânără, însă diagnosticul este frecvent întârziat, tocmai din cauza confuziei cu alte afecțiuni. Este important de menționat că tulburarea bipolară nu este rezultatul unei slăbiciuni de caracter și nici al unor alegeri greșite. Ea constă în dezechilibre neurochimice, factori genetici și influențe de mediu care, împreună, creează vulnerabilitatea pentru această afecțiune. Acceptarea diagnosticului poate fi într-adevăr un proces dificil, dar reprezintă primul pas spre stabilitate.
Care sunt principalele simptome
Simptomele tulburării bipolare variază de la o persoană la alta, dar și de la un episod la altul. În faza depresivă, pacientul poate experimenta tristețe profundă, lipsa energiei, pierderea interesului pentru activități obișnuite, sentimente de inutilitate sau vinovăție și, în situații severe, idei suicidare. Astfel de episoade sunt adesea confundate cu depresia majoră, în special atunci când episoadele maniacale nu sunt evidente sau sunt minimalizate. Pe de altă parte, mania este caracterizată printr-o stare de energie excesivă, euforie sau iritabilitate intensă. Persoana în cauză poate avea nevoie de foarte puțin somn, vorbește rapid, are gânduri accelerate și o încredere exagerată în propriile capacități. Deciziile impulsive, cheltuielile necontrolate, comportamentele riscante sau conflictele interpersonale sunt printre simptomele frecvente. Hipomania, o formă mai ușoară de manie, poate părea chiar productivă la suprafață, motiv pentru care este adesea ignorată sau interpretată pozitiv. Între aceste episoade pot exista perioade de stabilitate, în care persoana funcționează aparent normal. Fără un tratament adecvat, riscul de recădere rămâne ridicat.
Cum se poate trata afecțiunea
Intervenția specializată este absolut necesară în cazul tulburării bipolare. Marele obiectiv este de a stabiliza persoana afectată. Este important de menționat că planul de lucru e de lungă durată și presupune o abordare complexă, adaptată fiecărui pacient. Medicația este principalul pilon și are rolul de a preveni episoadele acute și de a reduce riscul de recădere. În afară de tratamentul medicamentos, psihoterapia are un aport important în gestionarea bolii, scrie nhs.uk. Ea ajută pacientul să recunoască semnele precoce ale recăderii, să își structureze viața și să gestioneze mai bine stresul. Educația despre boală, atât pentru pacient, cât și pentru familie, contribuie, de asemenea, la crearea unui mediu stabil și predictibil. Este important de înțeles că viața cu tulburare bipolară are nevoie de un tratament corect și sprijin adecvat, iar stabilitatea este principalul scop. Atât medicația, cât și procesul terapeutic sunt instrumente utile pentru recâștigarea controlului și construirea unei vieți funcționale, dincolo de episoade și etichete.
Sursa foto: pexels.com
