Am fost, odata, pionier…
Luati aminte voi, mai tineri prieteni cetitori. Ce va vom spune noi, batranii, sint povesti adevarate.
M-am trezit in asta frumoasa dimineata de toamna blanda, bogata si manoasa, fredonand “am cravata mea, sint pionier, si ma mandresc cu ea, sint pionier, flutura in vant zalog de legamant, intaiul meu cuvant de pionier…”
Am fost pionier al Romaniei Comuniste, mareata vatra. Cred ca tot ce am adunat pana la 8 anisori, disciplina de acasa, cartile citite, poeziile si cantecele invatate, bastonasele facute frumos la caligrafie, cumintenia din clasa, mi-au netezit calea. Am fost facut pionier in “primul val” al clasei a 2-a B. Doar cei merituosi prindeau primul val. Si-mi amintesc acel moment de parca a fost ieri.
Trepidam de neliniste si entuziasm, privind cu ochisorii mici si vii spre camasa alba si bine calcata de mama, ce se odihnea pe speteaza unui scaun. Spre pantalonii albastri cu o dunga atat de bine facute de-si taiau mustele gatul cand se puneau pe ea. Centura lata, din piele crem, cu catarama grea si mare aurie se odhinea si ea, in asteptarea maretului moment. Imi lipsea cravata rosie ca focul, ca sangele, purpura rupta din drapelele victoriei. Dar cravata urma a-mi fi pusa in jurul gatului intr-un ceremonial absolut emotionant. Ce urma sa aiba loc intre ruinele cetatii Blidaru, simbol al Daciei vechi si viteze. Finalmente calcata in picioare de romani, care s-au pisat pietrele ei, dar astea-s deja amanunte.
Fanfara pionierilor canta, vantul adia, pasarile ciripeau absolut superb. Daca stau sa ma gandesc, cred ca si pasarile fusesera special alese pentru acel moment de catre o comisie de supraveghere. Nimic nu era lasat in voia sortii. Stateam drept ca o trestie tanara si cugetatoare, pregatit trup si suflet sa-mi primesc cravata. Mi-a fost petrecuta cu evlavie in jurul gatului subtire, ce-si inghitea emotionat Marul lui Adam. Pentru ca pe atunci numele biblice erau interzise, imi inghiteam pur si simplu “noada gatului”. Mai exista si noada curului, aia nu o inghiteam, dar strangeam din bucuţe pentru ca si stomacelul imi era tulburat de emotie.
Si am depus solemnul juramant, cu glas tremurat, inima mare, ochi inlacrimati de frig, emotie si nevoie de fugit intre tufe:”Eu, intrand in randurile Organizatiei Pionierilor, ma angajez sa-mi iubesc patria….”
Si eram pionier. Urmand sa fiu bun, destept, cuminte, silitor, sa devin un exemplu. Vorba lu’ Confucius. Si am fost. Invatam poezii ca nimeni altul, cantam ca un privighetor, eram silitor si ambitios. Telul meu era premiul 1 la scoala, nota 10 la purtare. Exista insa o stoarfa mica la mine in clasa (si ii zic asa de ciuda, ea fiind de fapt o fetita extraordinara, frumoasa si desteapta) ce-mi sufla in permanenta pozitia 1. Georgiana. Ma cam enerva, figuranta. Ea devenise comandant de detasament, ea culegea cele mai multe trese si insigne.
Ne-am nimerit insa la un 23 august in acelasi “car alegoric”. Era de fapt cupa unei masini de interventie de la Electrica, transformata intr-o floare. Io cu Georgiana eram in cupa, pe post de pionieri-albinute. Cei mai harnici, cuminti, zalogul propasirii patriei. In ziua aia era sa mor cu Georgiana langa mine, nu ne-au dat dementii apa si mancare. Trebuia sa stam nemiscati in soare, pe strasnica-caldura, si sa zambim din floarea noastra tribunei oficiale unde erau toti comunistii de seama. Toata vrajeala dura 2 minute, cat treceai prin fata tribunei, dar pentru asta am fost chinuiti ore intregi. Merita insa, eram pioneri, eram cei mai buni.
Ulterior, in clasele 5-8, s-a nimerit o alta smechera mai buna la invatatura, Magda. Din cauza ei am ajuns doar comandant de grupa, am avut doar snurul rosu pe camasa alba, doar cateva insigne si trese. Amarnica dezamagire. Urma sa-mi iau revansa cand deveneam UTC-ist, nu a mai fost sa fie ca mi l-au impuscat pe Comandantul Suprem. Dar sint convins ca as fi facut treaba buna, ca mai apoi as fi stat in elita comunismului si, cine stie, oi fi ajuns poate chiar si in inaltele comitete centrale. Aveam stofa…
Asa a fost, dragii mei. Pentru cei tineri poate parea o comedie de prost gust, dar noi chiar simteam momentul. Si de acea ii invit pe veterani, pe fostii pioneri ai patriei, sa depene dulci si inflacare amintiri din acele trecute vremuri de cantec si viers, sub drapel…
Prima???? Prima pioniera?
Tovarase comandant de unitate, (snur albastru…mic comunist ce ai fost tu..) grupa a 2-a cu un efectiv de x cititori-pioneri e gata de inceperea activitatii!
neata tuturor….eu nu am apucat sa fiu pioner , in anul cand trebuia sa ma faca l-au impuscat pe “comandantul suprem”, cu toate ca mi-am dorit sa fiu. Acum nu mai contenteaza
Al dreaq comunistu’ din mine. Si acu se mai iteste pe ici, pe colo
Tovarase comandat de grupa, pentru bune merite, osanale aduse bunului scris si – mai ales – pentru colectivul pe care l-ai format in aceasta unitate, te rog sa primesti aceasta insigna de merit insotita de basca alba. Alaturi, am pus si un snur albastru
As vrea sa stiu, tovarasi pionieri, pe unde dracului umbla tovarasul cu gluga rosie? Ce e cu el? Iar a stat toata noaptea la fabrica? Iar a depasit planul? El este un exemplu, tovarasi!
(mooooamaaaaaaaaaaa ce i se potriveste postul asta cardinalului – gluga rosie, izmene rosii
)
Bamse, habar n-ai ce-ai pierdut…
Tovarase comandant de unitate, am o fotografie din acea mirifica zi, port basca alba pe cap, imi apasa urechile care oricum sint clapauge. Poza a dezvoltat la developat si niste pete ciudate pe moaca, am in ea un ranjet idiotit de emotie, cand ma uit la ea rad in hohote.
şi eu am avut o georgiana în clasă. tot comandat de grupă am ajuns. apoi, din cauza purtării, în urma unei şedinţe în care am fost muştruluit de colegii pionieri, am fost retrogradat stegar.mai ţin minte că la noi erau la mare căutare inelele groase. cine avea inel gros la cravată era cel mai meseriaş.
Tin minte traficul de inele. Nu mai tin minte insa care erau cele mai tari trese. Parca alea galbene. Sint convins ca Miorlau a avut trese galbene si snur. Bag mana in foc.
da eram mândru că duceam tricolorul. steagu’ roşu îl ducea Mimi. şi am fost dat exemplu negativ. nu am mai fost dus doua zile la muncile câmpului, la scos sfeclă, la Bratei. frate’meu a fost numit locţiitor pe unitate, la cateva zile după ce am ajuns doar stegar.
Bună dimineaţa!
Nici eu n+am apucat perioada pionieratului, aveam numai 6 anişori când s-a isprăvit cu comunismul, dar îmi plac la nebunie poveştile din acea epocă. Să vezi ce frumos povestea bunicul despre aceste adunări. Ehee…
Zi bună să aveţi!
da cele mai faine momente erau cele în care mergeam în ”practică”. la cartofi, la sfeclă, la porumb, la mere, la struguri. minim o lună din primul trimestru eram pe câmp. cizme de cauciuc, geantă de la masca de gaze în care ne punea mama mâncare..
Neata tuturor!
MIca marmota n-a apucat nici ea pioneratul si sunt convinsa ca din povesti prea putin imi pot imagina.. Dar bine ca macar sunt oameni care isi mai amintesc de acea perioada sa pot prinde si eu o parte din trecutul pentru care eram prea mica.
O zi buna sa aveti!
Am fost si soim al patriei, si pioniera, am asistat si la o vizita a “tovarasului” la Braila.
Si tocmai cand era sa treaca masina cu cei doi fluturand mainile, mi s-a pus un securist in fata – inutil sa zic ca nu am mai vazut nimic. Eram tare ofticata (ce stiam eu …) si cand i-am zis lu’ mama, tin minte ca am vazut o expresie pe care mi-am explicat-o mult mai tarziu, adica “prin ce trecem noi din cauza ‘tovarasului’ si fetita mea e suparata ca nu il vede’. Propaganda chiar functiona la o anumita varsta – doar el era cel care ne salvase de imperialism si adusese fericirea omului pe lume “comunismul”.
Ajunsa in etate de 30 de leati, din cand in cand ma intreb daca nu cumva am fost si eu un decretel – evident ca mama mi-a zis ca am fost dorita, dar…va ramane intotdeauna o umbra de indoiala.
Culmea, si la mine o Georgiana +Raluxa era comandata de detasament cu snururi galbene (din cate tin eu minte alea erau cele mai tari).
O saptamana usoara la toata lumea
Ei, daca cei tineri au avut fericita ocazie sa fie si Soimi ai patriei, pe vremea mea, nu exista asa ceva. la sfarsitul clasei I-a am fost si eu facut pionier in primul val: emotii, mandrie, felicitari si pupaturile de rigoare de la mama, si tata si invidia surorii mai mici. Minute intregi in fata oglinzii pentru a-mi aranja nodul (pe vremea mea nu se punea inel de plastic) intre colturile gulerului camasii albe,
” lasa ma, esti frumos, grabeste-te ca intarzii de la scoala!”, apostrofarile cand mai pica si o nota mica sau faceam cate-un pocinog ( nu-ti e rusine, ca de-acum esti pionier!), nasul pe sus catre cei care inca nu primise cravata rosie de pionier. Ce mai, eram plin de mine! Mai tarziu, cand am dat jos cravata, fiind destul de mare pentru ea, am fost facut utecist! Actiuni si activitati specifice: munca voluntara, strangeri de fier vechi si maculatura, sedinte unde alegeai si puteai fi ales (tata fiind muncitor si nu inginer sau profesor, n-am fost printre alesi) dar si excursii moca prin tara, mai tarziu in strainatate (doar in tarile membre CAER, sa nu ne-mpinga dracu’ sa ramanem pe-acolo, pe la decadentii aia!)
Prietene Dono, iti urez o zi frumoasa!
[later edit] – Raluxa=Raluca, typo.
Cat priveste munca patriotica, doar fratele meu a prins asa ceva – si cred ca a avut prieteni minunati, inca din scoala generala, ca se intorcea numai cu povesti superhaioase de la sortat de cartofi
)
Tovarase Comandant,
Eu, pionierul Asterix din grupa a 2-a va raportez ca din motive independente de vointa mea nu pot fi prezent la activitatile pe care cu onor le conduceti.
Ma angajez solemn ca in cel mai scurt timp voi recupera si voi intrece planul la comentarii pe luna aceasta.
Tot Inainte!!!
(care-mi dai ba niste net acasa?)
Pionier, tu meriti o sponsorizare. Clar.
Alo, niciun furnizor de net pe aici? Sa-l rasplateasca pe pionier Asterix cu retea pentru activitate intensa si ireprosabila?! Tz tz tz, nu mai e lumea ce a fost…
Buna dimineata,
Eu am fost comandant de grupa, snur grena, nu mi-aduc aminte de trese foarte bine, dar stiu ca aveam, si ca bluza de pionier avea niste epoleti pe care bagam tresele.. Centura (aia galbena de care zici Dono) nu avea oare stema RSR pe post de catarama?
Si apropos de indoctrinare, in clasa a doua am venit acasa, mandra, cu o declaratie de dragoste scrisa de 8 martie pentru mama mea. Si ea suna asa:
Mama! Te iubesc ca pe partidul comunist roman si ca pe florile din gradina!
Maica-mea a vrut sa imi dea cu ea in cap, dar s-a abtinut, ce vina avea copilul..
Buna dimineata, raportez: pionier cu snur grena. N-am depasit conditia de comandant de grupa (a 3-a).
Dar de insigne va mai amintiti?
[(pionier Asterix, n-am de dat net, ca te-as ajuta)(poate altcineva?)]
ba da, Ikemaua, stema era.
si imnul la inceputul orelor, si ,,multumim din inima partidului” cand se terminau cursurile?
Ikemaua, frumoasa declaratie, hehehe
Creca stema avea ceva flacara arzand, un fel de torta. Dar nu-mi amintesc prea bine…
şi centura şi insigna de pionier pe care o primeau toţi erau cu flacără. mai era pionier sanitar, fruntaş în munca patriotică, patrula şcolară de circulaţie.
tot io, dar tie iti sint bine intaiparite in memorie lucrurile astea
Hai , ca mi-au dat lacrimile!
ce m-am distrat.
eu n-am fost decat un an pionier. nu-mi amintesc ceremonia. dar este posibil ca si a noastra sa fi avut loc intr-o cetate dacica/romana, Sucidava pe nume ei. ce numa Dono sa fie facut pionier la cetate.
voi vorbiti aici de lucruri sfinte, stegari, comandanti, alea alea. eu, desi eram cuminte si invatam bine, nu-mi amintesc sa fi primit vreun onor d-asta.
in schimb eram mandra posesoare a unui inel d-ala de cravata. facut rost d-ai mei cu greu. si, la fel de mandra posesoare a unei fuste mai scurte de genunchi. nus’ daca va amintiti, da’ fustele de la uniformele fetelor aveau o lungime intermediara, care pe mine ma faceau s-arat ca mam-mare Frosa. (nu, pe bunica-mea n-o cheama Frosa).
si da, am fost si in practica, in clasa III-a, cu 2-3 luni inainte de revolutie. la cules de bumbac si ne-au lasat idiotii sa ne intoarcem pe jos, la sfarsitul zilei, de la dracu-n praznic, unde culesesem afurisul ala de bumbac. deci i-am inteles devreme pe slcavii negri.
aham, săptămâna trecuta am depănat amintiri cu un fost coleg de generală. ne’am adus aminte şi cum vindeam sticle de şampanie după ce trecea revelionul. 3 lei bucata.
ady, tu creca te referi la alti pionieri. Primii americani. Altminteri nu stiu cum ai ajuns tu la bumbac
Io am fost la cucuruz, varza, sfecla si morcovi. Mult mai…nationalist.
Buna dimineata!
Dono, o sa te dezamagesc, am avut trese si snur ros, dar ca loctiitor de comandant de grupa. Snur galben avea comandantul de detasament, snur bleu loctiitorul de comandant de unitate si snur albastru comandantul de unitate. La noi era cumul de functii, comandantul de unitate era si comandantul de detasament ( o buna prietena de-a mea, pina in zilele noastre, acum mare avocata ). Eu mai mult cu activitatile extra-scolare, rebela am fost de mica. Prin clasa a IV am dat concurs si am ajuns in Corul de copii al Radiodifuziunii. L-am cintat cit la-m cintat pe Ceasca, am fost si la filmari la TVR, am stat 4 ore intr-o caldura infernala ca erau filmarile pentru inaugurarea Canalului Dunare-Marea Neagra ( 26 Mai, hehehe, tin minte si acum ), Andrei Duban era recitatorul-sef.
Aaa, da, pe catarama era stema, o torta si o carte deschisa. Si mai erau si insignele, pe-ale nu vi le mai amintiti? Si matricolele ( 492 a mea, nene ce memorie am…)
Ca pionier maximul pe care l-am prins a fost curatatul frunzelor. La liceu am prins un trimestru de comunism si-o sanatoasa practica la sortat ceapa la un depozit pe linga Gara Obor.
‘neata, pionieri!
Pioner, comandant de grupa, apoi de detasament. Si la noi era concurenta la premiile I.
(sa va spun de cate ori am luat premiul? mai bine nu!)
PS: In fiecare zi vad elevi de liceu cu ceva uniforma. Si azi ma gandeam ca noi aveam si matricole si mai faceam si de serviciu pe scoala.
dono, nu, din pacate nu ma refer la pionierii americani. aia erau cu pantaloni si alte tzoale de piele, mocasini si alte dracii.
gaia stie ce i-o fi apucat pe agronomii din orasu’ meu, de-au pus in anul ala bumbac. da’ bumbac era. multa vreme, colegele mele mai destepte au avut la pictura.
ce de snururi, insigne si alte alea ati avut voi. nu ma mai joc, eu n-am avut nimic. si zau ca eram copil cuminte.
Io mai multe imi amintesc de cand i-am facut noi pionieri pe aia din clasa a 2-a.
Snururi nu mi-au trebuit (nu’sh de ce) dar m-am pricopsit cu ala galben de detasament intr-a opta.
Da’ ia sa vad, cine-si mai aduce aminte ce numar matricol avea?
Jimmy, dupa cum vezi bine, eu mi-am amintit de matricola. Ce bilci mai era cu numarul ala…
M-ai facut sa imi amintesc o intamplare din cotloanele mintii care acu pare haioasa,dar atunci a fost panica.
) si acolo la un moment dat m-am ratacit de colegii mei in marea de utecisti ai Moldovei. Nu vedeam decat costume albastre si manusi albe,ca era nevoie de haine speciale ca sa devii si utecist!Se apropia ora de plecare a trenului si eu eram tot pierduta si dorinta mea ce mai mare,era sa nu raman singura la mausoleu,ca eram prea tanara 
)
In liceu ne-au facut utecisti la Mausoleul Marasesti. Ne-au dus cu trenul,ca eram multi
Buna dimineata la toata comunitatea gunoierilor si stapanului! Imi pare rau ca nu mai pot tine pasul si nu mai reusesc sa citesc comentariile,cum faceam mai demult. Pierderea este a mea,stiu.
Ce mandra eram de snurul meu rosu, de comandant de grupa:)) hihi..ce vremuri. Tin minte ca la o venire a Comandatului Suprem aveam in mana un tablou cu figura-i luminoasa, ma mir cum de am rezistat cu el. Nu cred ca depaseam 30 si ceva de kg. Am acum la aproape 30 de ani 48 de kg.
http://images.okazii.ro/auctions/2009/04/07/21591706-1-500_500.jpg
http://images.okazii.ro/auctions/2009/07/22/239085522-178378-500_500.jpg
http://images.okazii.ro/auctions/2009/05/06/238586436-18721-500_500.jpg
Neataaaaaa
Eu n-am apucat sa fiu pionier…am fost doar soim
fostul comandat de grupa…te saluta pioner vasnic..si dedica tuturor fostilor pioneri urmatorul cantec: http://www.youtube.com/watch?v=ZkaEkttf-oI
Da, am fost pionier, si comandant de grupa (la fel ca si tie, mi-a luat-o inainte o “stoarfa”). Dar eu m-am razbunat la gimnaziu – am fost comandant de detasament la PTAP. faceam instructie cu colegii mei. Io in picioare – ei taras pe burta. Io mers agale – ei mars fortat. Eheeee…ce vremuri.
si in afara de muncile patriotice, voi nu duceati cota de hartie, sticle si borcane si parca si castane (visez eu?) toamna la scoala?
Da’ pelicanol mancati? monede de 3 lei la sticle de lapte strangeati?
de numarul matricol nu imi aduc aminte .. cred ca de la consumul de pelicanol mi se trage
Aaa! Inca ceva! cea mai mare dezonoare era sa ti se confiste cravata de pionier!! Mi-aduc amine ca “raii” clasei asa pateau si noi ailalti, ii priveam cu compatimire adanca!
Deci cel mai cu moţ dintre noi ramane Sburlea. Apoi vo’ doi-trei mai isteti comandati de detasament.
cleo, te intorci oricand vrei, ca acasa
Mersi tovarasu’ comandant Dragos, mersi!
Am fost si soim, am fost si pionier, comandant de detasament, premii, participari si toate alea. Si asa este, te prindea si ajungea sa iti placa, probabil ca indoctrinarea e cea mai eficienta la cei naivi sau simpli. L-am vazut si pe tovarasu’, stateam intr-un bloc pe fostul Ion Sulea si trecea in mod frecvent pe acolo. Si pentru ca nu era voie, abia asteptam sa vina sa ma uit de la balcon pe furis printre perdelele care trebuiau sa fie trase. Am fost si la diferite manifestatii, de pilda la deschiderea palatului copiilor (cand fugeam in padurea de langa sau ne entuziasmam mai galagios decat era prevazut, if you know what i mean). Am facut de toate…
Norocul a fost ca educatia de acasa a ajuns repede in conflict cu cea de partid. In clasa a sasea aproape ca i-am provocat un atac de cord dirigintelui cand i-am zis ceva de genul “din motive personale, nu mai vreau sa fiu comandant de detasament”. Am primit vreo doua vizite in clasa, dar spre norocul meu au renuntat repede. Apoi, la juramantul de utecist, enervat de situatie, in timp ce tot colectivul recita juramantul, eu dadeam din gura a altceva. Naiv, dupa cum spuneam, mare dizident ce eram eu.
Sunt mai batrana. la peste 4 decenii am prins si pioner ( comandant de grupa) si utecist ( era obligatoriu daca invatai bine) cat despre muncile agricole de primavara si toamna le-am servit pe toate. Mama voia sa-mi ia scutire de efort ( s emai putea de la medic) eu nu si nu copil prost ce am fost, eram dedicata trup si suflet! si acum am o scolioza d etoata frumusetea capatata la cules de mere ca de…voiam sa-mi fac “planul” la cules, amintiri dulci-amarui…
god ce emotionata am fost..pe noi ne-a facut la doftana…tremuram toata de emotie..si seara, cind am intrebat-o pe maicamea ‘tu stii ce e cravata de poinier?’mi-a zdrobit sufletul cind mi-a rapsuns’o cirpa in trei colturi’.
am plins mult
La noi a fost bataie mare pe serie, prima serie de pionieri a fost facuta la careu, in curtea scolii, cu tobosari, trompete, steagul ridicat pe catarg, parinti emotionati, etc, etc. Toate harnasamentele costumului, agitatia si supararea ca nu ai fost ales si ca tu esti facut pionier imediat dupa ceremonia din curte si ca deja in clasa mai sunt trei pionieri – de fapt pioniere. Si dupa aceea .. “cum se poate sa .. tocmai tu care esti pioniera?”, ” de ce nu ai facut, tocmai tu care esti pioniera?”
Uram un bun venit in mijlocul colectivului tovarasei Mioara
Neata,
Am prins si eu la mustata treaba cu pionierii. Nu a durat decat un trimestru.
Pe ‘Georgiana’ mea o chema Anca. Mi-a suflat detasamentul de sub nas si asa am ajuns doar sef de grupa
Si ca sa va zic cat de importanta era sefia de grupa, am renuntat sa stau in banca (da, nici acum nu imi vine sa cred!)cu fata de care imi placea la vremea aceea. Fuseseram propusi amandoi ca sefi de grupa si doi sefi de grupa nu aveau loc pe acelasi rand. Parca era nevoie sa accepti onoarea sa fii sef de grupa si cum am acceptat amandoi destinele ni s-au despartit la un rand distanta.
Si toate acestea, pentru doar vreo doua luni… Imi aduc aminte si acum ce contrariat m-am intors din vacanta de iarna: Cum adica, nu voi mai fi sef de grupa!?
Da, da, da, mai era si cota de plante medicinale. Tin minte ca intr-o primavara-vara m-am dus in parc cu bunica-mea si-am chelit un copac de frunze, m-am dus cu ditamai sacul la scoala mindra de isprava mea.
Cind sa predau cota, se uita o tovarasa in sacul meu si mi-l refuza, pe motiv ca alea-s frunze de…plop nu de mesteacan, asa cum trebuia.
La castane mereau saream gardul ca sa adun si n citeva rinduri mi-am rupt si sortuletul.
Stau si ma intreb…oare cu castanele ce s-o fi facut? Sapun?
Si io strangem castane. Erau momente absolut facinante pentru mine. Sa gasesc castane cat mai mari, burne, lucioase. Pfoai…
Dar de pregatirile pentru apararea patriei ca utc-isti mai tineti minte? Imi placeau la nebunie.Luam pustile colegelor mai mironosite si trageam eu in rand cu baietii. Era distractie mare.Zburau pietrele in toate partile, ca nimeni nu tragea la tinta din poligon. In ultimul an ca studenta am prins si pusti semiautomate.As fi vrut sa tina cat mai mult tragerile.
Dodo, io n-am ajuns pana acolo… Dar bune venit tie aici
Tovarasi comandanti (sau condamnati, ca nu mai stiu exact), permiteti sa prezint activitatea din aceasta viata !
Eu am avut o Ingrid in clasa, asa ca tot comandant de grupa m-am ales. Snur rosu, cravata rosie cu tricolor, asorte ! Pioneri ne-au facut la Slanic Prahova in salina si mi-a placut acolo. Utecist n-am mai apucat sa fiu ca m-a prins revolutia. La fix as zice, ca am invatat la momentul potrivit ce-nseamna libertatea de gandire. Ca dupa aia mi-am luat singur libertatea de exprimare a gandirii (si a negandirii uneori).
Dar ce e nostalgia asta in preajma alegerilor, dragi tovarasi ? Scoatem camasutele portocalii ( de soimi ai patriei … sau poate nu) si marsaluim vrednici in noul cincinal ?
regesarpe, bag seama ca sintem de-un leat. Nici io n-am ajuns utecist fix la musteata.
tare dragi imi sunt amintirile din generala si apoi din liceu. tin minte cu ce nesat citeam revista cutezatorii, cu ce entuziasm strangeam maculatura, castanele..sau asa cum zici tu dodo, acel PTAP,cidn de fapt se juca lapte gros pe langa trasul cu arma:) a fost frumos.mie mi-a placut sa fiu si pioniera si utecista.si ca si tine Dono, aprope mai tot timpul imi sufla cineva nr.1:)
Ei, eu am fost la o musteata si jumatate, ca sa zic asa.
Sa vezi telepatie , sau mai bine zis”virtualo-patie”.Azidimineata, aud niste batranei ce stateau la coada la facturi discutand:pe vremea noastra cand ieseam de la scola prin oras nu ieseam niciodata fara cordeluta pe cap si numar matricol pe mana ;aratand spre doua tinere “aranjate” ce se foiau in fata lor razand in gura mare ca intarzie de la ore.
Eu am prins un trimestru de uteceala. Am fost numita responsabila cu PTAP-ul pe clasa ( pregatirea tineretului pentru apararea patriei ) faza e ca am refuzat sa imi cumpar uniforma. Din primul trimestru mi-am pus-o in cap pe directoarea liceului pentru ca mi-am scurtat si strimtat sarafanul.
Practica am prins si de-aia ( ma rog, eu am chiulit, am prins un locsor caldut in laboratorul de chimie ) dar colegii mei au
Colegii mei au insurubat capacele de Bixtonim si-au ambalat sapun de li s-a acrit
Nuuu, doamne cate amintiri mi-au navalit in tartacuta!Imi amintesc funditele si coronita de trebuiau purtate in permanenta, imnul cantat in fata tabloului Comandantului Suprem, cartile care-i aveau poza lu nenea pe prima pagina,mutra de studioasa, sfiosenia, bancile, mainile la spate, of! Evident ca am fi ajuns sa propagam ceva cu care am fost indoctrinati din fasa..fasa in care ( probabil) am ajuns din pricina unui baby boom minutios controlat..Deci Dono, clar ai fi fost un comunist de vaza
)
Nostalgicilor!!!!!
Ehee, ce indepartate mi se par acele vremuri!
Pe mine m-au facut pioniera la Doftana.Si stiu ca eram usor bosumflata, din doua motive.
Primul: fiind o dimineata insorita, dar totusi rece de toamna, mama imi dadu peste strampi o pereche de pantaloni, si-n timp ce toate aveau strampi albi cu gaurele, eu purtam pantaloni cu picatele.
Al doilea motiv, inelul.Cand am ajuns mi-am dat seama ca nu-l aveam.M-am panicat, ce fac eu? Mamei ii vine o idee, pleaca si-mi vine cu un inel auriu cu pietricica rosie, cumparat de nu stiu unde, probabil de la vreo tiganca.
“Astaa!?” ii zic eu contrariata, la care ea, foarte calma: “lasa, mama, ca e la asorte.”
Apoi snurul, tot rosu-l aveam si eu, din cauza Valentinei.Mama-sa se implica foarte mult in activitatile scolare, din doua-n doua zile venea cu plocon la scoala.Cu toate astea, n-a reusit sa-mi smulga locul unu, decat in clasa a3a.
Iar in clasa a7a, cand s-a transferat la alta scoala, m-au ales comandant de detasament.Insa n-am mai apucat sa port snurul galben.
Aaa, si-mi mai aduc aminte de profa de biologie, ne obliga sa aducem material didactic:un cartof, o ceapa, un morcov.
La sfarsitul orelor, pleca_ cu materialul didactic acasa
O da, mărite Dono, amintiri din epoca de aur, deci.
Să fie despre mirifica pajişte de la Doftana din spatele/faţa celebrei închisori unde a pătimit Tovarăşul, sau despre ineluşul pierdut în autocar, poza făcută cu cravata înnodată din acest motiv (asta da rebeliune, buei!) , nenumăratele cravate roase pe la colţuri (rebeliune 2, da), comandant al patrulei de circulaţie sau serviciul pe şcoală cu alergatul pe culoare cu clopoţelul în mână când nu aveam curent pentru sonerie.
Cât despre UTC-ism l-am ratat la mare artă, pe motiv de indisciplină în tabăra de creaţie/cules de vie.
Să trăiţi!
Bravo Stlojansky.
Bre, toate ca toate, dar va mai amintiti mancarea preferata a pionierilor? Ca io, nu!
Pe de alta parte, imi amintesc cu placere de ierbare si insectare
sa incercam sa ne amintim
gogosi?
naaah…eugenia din aia de-ti spargeai dintii in ea, si batoane la 1 leu..:))
‘Neataaaa! Am fost si eu pionier, 2 luni
. Nu imi amintesc solemnitatea momentului, poate si pentru ca evenimentul s-a intamplat in sala de sport a scolii, fara prea mult tam-tam. Asa de mandra am fost de numarul matricol cand l-am primit ca imediat ce am ajuns acasa l-am si cusut pe uniforma, invers, da l-am cucust.
.
.
O scurta perioada plina de frustrari pentru mine, imi perdeam tot timpul inelul de la cravata, cravata si pampoanele erau pline de cerneale de la stilourile chinezesti, strampii albi cu gaurele erau cam negrii de la tavalit cu baietii prin curtea scolii, ce sa zic eram intotdeauna exemplul asa nu, ca ma scotea invatatoarea in fiecare zi in fata clasei
Sa vezi acu ce or sa ma certe tovarsii cu jnururi se metrese
cine a mâncat jeleu? dono, pe la dumbrăveni sigur era. de 20 ani mi’e dor de gustul ăla..
Tot tu , pe la Dumbraveni se gaseau “puisori” de ciocolata , tare buni.
eugenia
si peştişori din zahăr.
Pai da,ca era sloganul:”nici o masa fara peste”
Apropo de eugenia , io , stand la tara cumparan eugenia cu un ou.Se achizitionau oua de la tarani si pretul unui ou era fix pretul uneu eugenii , adica 75 bani.
Da, da, da, si guma Turbo de la tiganci. Si cocosei de zahar rosii, portocalii si galbeni. Erau tigancile fix aproape de intrarea in scoala cu punga cu guma in brate. De unde sa fi stiut pe vremea aia ca o sa vina timpul in care o sa pot cumpara guma cu sacosa?
Era 5 lei guma Turbo, si mai era si Baltazar, care era chiar mai buna.
Ele, si eu la fel. Saptaminal gauream o pereche de strampi si umblam mai mult cu genunchii zdreliti. O data mi-am pierdut si un cercel de aur, mi-am luat o batuta de la buncia-mea de nu m-am vazut, am cautat prin toata clasa cercelul ala.
Buey, pionierii lu’ Ceashca! Salut de la pioniera lu’ Gh Dej. Pe vremea mea la tara, unde am crescut,se faceau pionieri din doiindoi ani, si ce mandra am fost ca am apucat prima serie din clasa (in clasa 3-a,la 9 anisori) Da’ n-am avut farafastacuri d’astea decadente cu snururi, insigne si alte alea ca n-am avut nici uniforma pana in a opta,cand am intrat la liceu.
Dar mi-am scos parleala cu fetele mele,mandre comandante de detasament si una din ele sefa de promotie.
Eu am cules bumbac, ricin, porumb la colectiva (vai mama noastra ce zgarieturi aveam pe maini) dar si castane pt fetele mele. Noroc ca la liceu fetelor nu le-au mai cerut reciclabile, preferam sa dam bani, nici pana in ziua de azi nu stiu ce faceau cu ei.
Din UTC m-au dat afara “pe motiv de batranete”, cumm radea barbatu-meu, pt ca n-am vrut sa intru in partid.
Ohohooooo
Vio, care batranete?! Tu esti pururea tanara!
Am fost facuta pioniera in prima serie in Parcul Carol la Mausoleu,nu am prins nici un snur pentru ca in clasa noastra erau cei mai buni elevi din scoala, iar eu nu aveam chef sa stau in casa sa invat de 10, ma multumeam cu media 8-9.Ne-au pus sa strangem sticle, borcane,maculatura, musetel, ghinda si castane,chiat si frunze de dud pentru ca la un moment dat toata sala de sport era plina cu viermi de matase.Imi placea fusta neagra, in cute,de la uniforma de pionier care pentru mine intotdeauna era cam scurta, uram bentita, desii de cele mai multe ori in parul meu cret nu se mai observa.Imi mai amintesc si ca eram in clasa a IX-a la liceu, pe la inceputul lui noiembrie,ne-au trimis la morcovi ramasesera neculesi pe camp,ne-au tinut ore bune acolo, ne era frig, eram nemancati,la un moment dat ne-am asezat pe jos si le- am zis ca nu mai facem nimic, ca vrem sa plecam acasa. A venit un nene care ne-a amenintat ca are listele cu toti cei care eram acolo, si ca, daca nu continuam sa strangem morcovii parintii nostrii vor fi ridicati de militie. Nu stiu daca si-ar fi pus in practica amenintarea, dar noua ne-a fost teama, eram doar niste copii de 14 ani.
Buna ziua, tovarasi gunoieri!
Permiteti sa raportez! Am fost mandru soim al patriei, nu suportam uniforma aia portocalie cu bleumarin, abia asteptam s ama fac pionier, ca aia aveau uniforme frumoase. N-am mai apucat. Revolutia a venit in clasa I. am avut o vacanta de iarna foarte lunga.
Dar va mai amintiti ca mergeam si sambata la scoala?
He he… Si eu tot in prima serie de mandri aparatori ai patriei am fost. Zece fusesem nominalizati, iar traseul a fost halucinant: cravata urma sa o primim la o unitate de scafandri din zona aeroportului Kogalniceanu, dupa care mers la aeroport si urcat pe rand, cu cravata fluturand, intr-un elicopter, de unde vajnicul pilot ne prezenta panoul de comanda. Drumul proaspetei cravate de pionier a continuat pe Bricul Mircea, unde comandantul navei s-a pozat cu noi si ne-a urat marete infaptuiri in glorioasa epoca…si cate nopti nedormite de emotie inainte, urmate de alte nopti nedormite, in amintirea glorioasei zile si a maratonului efectuat. Si ce mandrie pe noi, pentru ca urmatoarele 2 serii au avut parte de un ceremonial mult mai putin fastuos, la Muzeul de Marina, la care noi, “fruncea”, am asistat de asemenea.
Eu n-am apucat sa fiu pionier, in ’89 aveam 6 ani. Stiu insa de la gradinita sa glasuiesc foarte frumos: “Patria noastra se numeste Republica Socialista Romania”. Si asta reuseam dupa ce in fiecare dimineata, inainte sa cobor din masina, imi rugam parintii sa-mi mai repete odata!!!
Breeeeeeeeeeee, da’ de bomboane cubaneze nu ziceti nimic? Nici de cip? Da’ de fondante?
Mentosane, Sburleo
Asaaaaaaaaa, ca-mi stateau pe limba. Iar in pauza mancam corn din ala de semana cu un iatagan. Iar dupa scoala, pionierul din mine balea dupa o inghetata din aia jumate-jumate. Asta daca nu o aveau pe cea in forma de pachet de unt
Mie imi placea Cavitul. Ala de la Farmacie. Tre sa vad daca se mai gaseste.
Mi s-a facut rau de la cavit, il schimbasem cu glucoza.
Iar deliciul secolului era sa sug nush ce dracu de vitamine glazurate cu o culoare rosie. Am comis-o asa rau odata ca ma resuscitara cu cearsaful ca o dadusem in febra. Asta dupa ce, in aceeasi zi, ma inecasem cu o cubaneza
PS – da banane verzi in foi de ziar nu aveati in camara?
Eheeee..ce vremuri de dulce inocenta!
Si eu am fost mandru soim (care o fi femininul de la ‘soim’?!) al patriei si pionier(a) si mai mandra!
Cravata am primit-o la Targoviste, la cetate, si ce mandrie pe noi toti in ziua aia..ne-au plimbat si prin oras si-mi amintesc ca asa ne umflam toti pieptul, sa se vada mai bine cravata rosie! Dar si mai importanti ne-am simit cand am facut noi pionieri pe altii! Ehe, sa vezi acolo mandrie!
Am fost si posesoare de snur galben, si pana la pionier si snur galben am fost elev sanitar – halucinez sau imi amintesc bine ca se facea control la unghii (sa fie taiate si curate) si la urechi (doar curate, nu si taiate). Si am mai fost si responsabila cu linistea in clasa, in I-IV: cand era galagia mai mare si nu mai razbea tovar’sa invatatoare, ma scotea in fata clasei si ma punea sa citesc cu voce tare. Cred ca asa mi-am dezvoltat impresionant plamanii si ‘tignalul’ si acum ma aude lumea de la 1 km departare cand vorbesc.
Nu mai stiu ce numar matricol aveam, dar stiu ca era rau de tot sa-l uiti acasa – noi il purtam prins in capse pe maneca…si fusta de la uniforma tot in capse o prindeam pe dedesubt, s-o facem mini, cand plecam de la scoala.
Imi mai amintesc bentita obligatorie pentru fete, cu pampoane pentru ocazii, simpla pentru fiecare zi, colectia de inele de rezerva pentru cravata, gazeta de perete a scolii cu exemplele bune si cele ‘de rusine’, pozele ‘oficiale’ cu clasa sau individual, cu globul pamantesc sau harta tarii in spate, in uniforma apretata teapana…
Si-mi amintesc si panica la inceputul lui septembrie – de unde luam ghinda????… Castane, hartie, sticle si borcane mai gaseam, dar ghinda…
Practica am prins soft – la vie, la mere, la rosii, dar pentru noi era amuzant, nu ne-au chinuit foarte tare. Mai rau era ca mancam struguri direct din vie pana nu mai puteam si dup-aia ne durea burta.
Si am avut onoarea sa particip intr-un an la defilarea de 23 august. Jumate dintr-un trimestru n-am facut scoala, ne duceau pe stadion si acolo repetam ‘tabloul’ din care faceam parte. Stiu ca m-am distrat asa de bine lunile alea, am invatat o gramada de jocuri noi, cochetam rusinos cu baietii mai mari (uau, ce indrazneala!), eram toti bronzati cu sosetzele si manecutze, ne dadeau mancare buna buna, apa minerala si tone de glucoza…ne bateam cu patretele de glucoza, iar mama facuse un stoc impresionant acasa. Si-mi mai amintesc cat am plans cand s-au impartit costumele si pantofii si eu n-am mai prins numarul meu si am luat niste tenesi 39 (eu purtand pe vremea aceea probabil 35 sau mai putin)..si au ras toti de mine ca mergeam ca o rata cu labele alea de scafandru pe post de pantofi!
Cumva imi place sa-mi amintesc vremurile alea, caci, in ciuda lipsurilor si greutatilor – cozile interminabile si lectiile facute la lampa si cheia de gat pe care am pierdut-o de nenumarate ori si am mancat bataie de tot atatea ori – am avut o copilarie faina!
Si mi se pare asa de ciudat acum cand mai glumim prin birou si ne amintim chestii din vremea aceea (cum ar fi bomboanele ‘Cip’ si inghetata in ambalaj ca de unt sau Cavit-ul) sa vad ca sunt colegi care se uita la noi si nu inteleg despre ce vorbim.
Bafta noastra e ca am prins ambele ‘epoci’!
Veronica, uou, ai scris mai mult ca mine
Dat pagina, avem sondare!
Asa e Veronica,ai dreptate, o copilarie mai faina cred decat azi. Mergeam in tabere in fiecare an. Socializam cu alti copii din alte judete. Ar fi multe de spus. Astazi ce fac copii? Se uita la calculator, la Tv si le cumparam diplome, chiar de la gradinita. Se mai fac astazi atatea excursii ca atunci? Nu. Atunci aveau in programa activitati in aer liber, concursuri, azi ce au, inavatat pana la 10 seara. Ar fi f. multe de spus. Noua ni se parea normal sa fie asa cum era atunci si interesant este ca cei care conduc sunt cam de o varsta cu noi si nu realizeaza ce fac cu copii nostri si ai lor, sau poate nu ca ai lor sunt in strainatate
Si eu fost pionier, fro 3 saptamini parca, ca a venit vacanta de iarna aia lunga, cum zicea cineva(scuze, dar nu sunt in stare sa dau citate exacte).
Pe noi ne-a facut pionieri In corpore, toata clasa.S-a intimplat in holul Muzeului National de Istorie, si n-au asistat decit parintii.Dupa “solemna” festivitate am vizitat si Muzeul.Pina la urma a fost o zi reusita.Oricum nu intelegeam nici unul cam ce inseamna sa fii pionier, la momentul ala.
Am imbracat de fro 3 ori uniforma , pe urma gata.S-a dat drumu’ la blugi.
PS: Oricum pantalonii aia negri si camasa alba aratau mai bine decit uniformele alea hidoase, clasicele.
Si eu am prins doar juma’ de trimestru sau ceva de genul ala, pe urma a venit “Revolutia” si s-a terminat smecheria. Da’ era distractiva toata chestia cu soimii si pionierii – mi-aduc aminte ca in clasa a doua toti au tras ca nebunii sa prinda “in prima serie”, respectiv (se zicea) cu vreo trei saptamani inainte de restul. Pana la urma s-a luat in ordine alfabetica si amandoua seriile au fost “pionierizate” in aceeasi zi, la vreo juma’ de ora distanta. Pe noi ne-au dus la Targu Jiu (eu fiind din Craiova), prima serie la “Casa Memoriala Ecaterina Teodoroiu” si a doua serie la “Coloana Infinitului”.
Lansez o tema de dezbatere, oarecum legata de subiectul curent. Boala asta cu umplutul caruciorului la hypermarket si cumparatul de mancare in cantitati industriale o fi cumva vreun reflex al traumelor din copilarie (alea cu cozi la paine, sacosa cu lapte lasata la coada la 5 dimineata, cartele pentru UZFM – ulei, zahar, faina, malai -, delicatesa numita salam – nu stiu daca de-ala cu soia au ba, da’ am vaga impresie ca se chema Glina -, ciocolata si jucariile chinezesti, bananele verzi din sifonier etc etc.)?
Am fost soimareasa, si legat de asta pastrez o amintire “cu purici”, asa cum vedeam puriceii de pe ecranul televizorului. Exact aceeasi “purici” i-am vazut si la manifestarile soimaresti, unde, ce sa spun, coregrafia capata o coerenta cand “ne tineam de cercuri.
Oau! Am prins putin din acea perioada. Eram in clasa a 4-a la revolutie. Dar am o poza superba de la gradinita in uniforma de soim al patriei. La scoala nu mi-a mai placut faza cu pionierii. Dar imi aduc aminte tonele de maculatura carate de tata (Slava Domnului pentru mama unei colege care lucra la Casa Scanteii), pungile pline de ghinde si castane adunate din parcul din cartier si corul scolii cu care am cantat pe scena la Ateneu! Ce mandra eram! Nu-mi mai incapeam in piele.
Ce nu-mi aduc aminte cu placere erau careurile din curtea scolii si bentitele cu pampoane. Barrr! Si invatatoarea…n-am putut sa o sufar! Nici ea pe mine! Mwhoahahaha
Dono, scuze,
cateodata ma cam ia valul…
dono, eu am luat cavit acu’ o luna si ceva de la Kauflandul ala de langa obor. pe rafturile de la casele de marcat.
poate iti foloseste informatia.
felicitari pentru frumoasele amintiri pe care nu le-ai trait doar tu;insa numai tu ai avut curajul si inspiratia sa le faci cunoscute.sa vezi cati carnatari ,smecheri si tampiti vor stiga la tine ca esti nostalgic.de fapt se vede.(ady)(dupa cum vezi scrie si cu Y)
felecitari inca odata
ada.
pacat de tine daca trairile acelea care ti-au incantat copilaria(asa cum spui tu)sunt doar gunoaie pentru viata ta.
ta compatimesc.asa devenim gretosi si pe dinauntru si pe dinafara.
a
Esti figura!Dar este un gunoi din mintea ta.Il inghitim cu multa apa de la robinet, e mai ieftina.
“scoala o iubesc, sunt pionier, de dragul ei muncesc, sunt pionier, vreau sa-nvat si eu s-ajut unde e greu, cu tot avantul meu de pionier..”
foarte dragut articolul. l-am gasit cautand informatii mai multe despre acea perioada, despre pionieri si insenele comuniste pentru un spectacol oarecum nostalgic ce va avea loc duminica 20 decembrie, ora 19.00 la Sala Radio. Este vorba de spectacolul “Salut voios e pionier” al Corului de Copii Radio, spectacol ce va cuprinde unele din cele mai indragite cantece patriotice si de partid: “Soimii patriei”, “Trai decenii de impliniri marete”, “Salutul cravatelor rosii” etc.
M-am gandit ca s-ar putea sa va intereseze/atraga
Buna ! Esti mic copil, sper deosebire de tine eu am fost pionier comandant de unitate ( sunr albastru, trese ,insigne etc) Nu pot spune ca a fost o fericire !!! aveam sedinte saptamanal la Casa Pionierilor, “chiuleam” de la ore , intocmeam diverse materiale pt Gazeta de perete, in final daca ma uit inapoi , totul a fost oribil. Nu prea aveam vacanta pt mine , totul era pt organizatia de pionieri… In schim la utc , am reusit performanta de a nu ma angaja in nici un fel , nu am mai vrut sa ma afirm , asa ca am scapat….