Mai dobitocule.

Cunoastem prea multe cazuri de motociclisti-scuteristi ce nu purtau casca, au cazut, s-au facut praf. Oricum, la o cazatura in viteza foarte mare, casca nu face altceva decat sa tina capul intr-o bucata. Nu stiu de ce ma enervez eu, ei sint  in pericol. Si io, daca-mi zboara unul prin parbriz fix in brate. E bine insa ca unii se “protejeaza” si poarta barem casca. Placerea lor sa mearga pe doo roti. Ori poate nu au avut bani de 4 si-i bun si un scuter la casa omului, sa-ti faci treaba.

Si cum veneam dimineata spre serviciu, vad la o margine de sosea un scuterist. Ce se pregatea de drum. Si vad cum isi pune pe cap o ditamai casca. “Asa da, bravo, esti baiat prudent” – remarc eu. Felicitari, iti iei masuri de siguranta, esti intelept, pretuiesti viata la adevarata ei valoare. Apoi vad cum de el se apropie o dama cu batic in cap. Ce avea un prunc mic in brate. Si inca un prunc de vreo 3 ani se tinea de geaca ei.

Se apropie de “inteleptul” scuterist, purtator de mare casca. Si-i da copilul umblator. Pe care “prundetul” il pune in fata lui, pe scuter. Apoi doamna se urca in spatele lui pe scuter. Nu gen “cracita”, cu un picor de o parte iar altul de cealalta parte a motorului. Ci cu ambele picoare atarnand in aceasi parte, in paralel cu roata din spate. Cam-cum calareau doamnele din inalta societate, sa nu li se frece sangele albastru de spata armasarului. Iar copilul ala mic si-l aseaza cumva pe sold. Sotul ei, porneste scuterul. Si pleaca, printre masini.

O asa echilibristica nu am vazut. Aia balansa in spatele dobitocului, tinandu-si echilibrul din muschii bucilor, copilul ala mic plangea atarnat de bratul ei ca o papusa de carpa, ala mare ce era in fata dobitocului era cumva aplecat peste ghidon, strivit de geaca tatane’su. Imi pare rau ca nu am apucat sa le fac o poza, pentru ca erau cumva esenta inconstientei intruchipate.

Deci idiotul avea casca, dar la o cazatura si-ar fi eliminat lejer ceilalti 3 membri de familie. Poate cu casca lui ii strivea si capatana feciorului ce-l tinea in fata. Mi-am dat seama ca de fapt casca suplinea o senzatie de absenta ce o simtea in permanenta. Nevand creier deloc, sau avand in loc de creier niste rahat de libelula.

Si-mi pare rau ca nu am reusit sa-i spun acestui cap de familie de circari nici macar “Mai dobitocule”.