O zi adevarata de primavara se recunoaste de foarte dimineata. Io personal o simt inca inainte de a ma trezi. Fredonez somnambulic in ultimele minute de somn somn melodii vesele, ba cred ca incerc si cativa pasi de dans. In asternuturi. E semn de energie absoluta. Strang bucile ritmat, ma intind (ce bine e sa te intinzi dimineata pana iti pocnesc si degetele picioarelor) in scheme de brak dance. Aceste fenomene sint explicabile prin faptul ca eu am proprietatile unui panou solar. Razele stralucitorului astru ceresc – fie numele lui binecuvantat – isi fac loc printre jaluzele si mi se infig in cap. Atat de tare incat mi se incinge ceafa. Capul le preia si le imprastie prin trupsoru-mi. Care incepe sa trepideze incarcat ca o baterie.
Când casc ochii sint deja plin de buna dispozitie. Asa s-a intamplat si azi. M-am trezit zambind si fredonand refrenul “Money in my pocket”. Nu cunosc melodia, nu stiu de unde mi-a venit. Afara pasarelele ciripeau. Isteric. Nu le vad dar le aud. Sint vesele si galagioase. Nu ma deranjeaza, ba dimpotriva. Le-as saluta, as da palma cu ele, give me five, pasare maiastra. Ma ingrijoreaza insa. Am senzatia ca ciripesc atat de tare incat o sa bubuie la un moment dat. Si e pacat de ele, imi place trilul lor, nu as vrea savad puf si resturi de cioc pe pervaz. Sper totusi ca ciripesc si ele de veselie, nu ca ar avea probleme acasa. Nimic nu-i mai frumos pe lumea asta decat o pasarica fericita si satisfacuta.
Am iesit pe balcon, frigulet afara. Pielea mi s-a zbarlit, s-au retras in mine toate cele care la baieti se extind dimineata. La noi in Voluntari bate un vanticel aprig indiferent de anotim. Asa mi-a fost dat, sa-mi fac camin la rascruce de vanturi. Si au aparut oile. La nici 100 de metri de gardul cartierului. Eu stau in camp, v-am mai spus. Am salutat oile cu veselie, fapturi blande, crete si aparent cretine, mi-e drag de ele. Provoaca in mine duiosie. Am aflat ca si unii ciobani sint duiosi cu ele. Aveau mieluti. Oile. Unul dintre mieluti semana un pic cu ciobanul ce le vegehea linistit, sprijinit in bata. Ba cand m-am uitat mai bine mi-am dat seama ca mielutul seamana un pic si cu cainele de paza. A naibii situatiune, numai in Tanar si Nelinistit se mai intampla asemenea chestiuni. Indoiala, dusmania intre cioban si caine, eventuale cancanuri rurale starnite de paternitate disputata vor disparea insa. Vine pastele, mieii vor deceda indiferent de cine a fost tata lor.
Si am auzit un huruit. Un pic mai departe, nu foarte departe, acolo unde stiam ca se va ridica un ultra modern cartier rezidential, acolo unde acum cateva luni metrul patrat de pamant costa 900 de euro, acolo unde Becali – un cioban – spunea ca va costrui 2 zgarie nori cu Trump – ce urmau a fi fost numite Turnurile Trump – Becali, a aparut un tractor. Care, va jur, a inceput sa are. Un tractor ara pamantul ce costa pana nu demult milioane de euro. Pamant de aur pana acum, pamant neatins de utilaj agricol in ultimii doi ani juma. De cand stau eu aici. Portiunea pe care edilii Voluntariului intentionau sa o numeasca The New Pipera. Kilometru 0 al celei mai pizdoase metropole din Romania. S-a dus, praf in vant cu proiectele lor, a iesit tractorul la arat si semanat. Semn de nou inceput.
Iubitii mei, voi avea holda de grau sub balcon. Sau lan de cururuz. Sau de floarea soarelui. Iar pasarelele ce-mi ciripesc fericite vor avea hrana pe indestulate. Soarele ne va mangaia pe toti. Oameni-io si vecinii, animale – oile, cainii si ciobanii duiosi si dubiosi – spice dolofane sau tulei de cucuruz brutal de zdraveni.
A venit, evident, primavara!
