Am copil, n-am curent.

Aseara n-a fost o seara ca oricare alta. Copila nu facuse cacutza de 30 de ore. Mult pentru ea, prea mult, mult si pentru matale, stimate cetitor. Asa ca eram usor ingandurat. Nici n-a prea mancat, ma gandeam eu ca nu mai incape lapte in trupsorul ei de 3 kile, plin bietul cu alte cele.

Ne-am dus la culcare convinsi ca vom fi treziti curand. Prea curand. De plansetele ei cauzate ori de foame ori de incercari de “eliberare”. Ma rugam la Dumnezeu sa-i dea fetitei o cacare de-aia sanatoasa, sa poata dormi si ea linistit si usurata. Si noi.

Deci m-am pus la orizontala fiind in alerta. Cu un ochi la vide-monitor, sa-i vad fatuzca, sa vad daca se chirceste si schimonoseste de dureri.

Si am adormit.

M-am trezit pe la 2 noaptea, gangurea ceva, in somn. Nimic dramatic.

Si am adormit.

M-am trezit pe la 3 noaptea. Gangurea ceva, posibil altceva dar nu-i inteleg inca limba. Neagresiv. Si am adormit.

Dar eram, precum spuneam, in alerta.

Si in somnul meu am auzit ca linisitea noptii e mai linistita decat de obicei. Si bezna noptii e chiar mai neagra. Am sarit speriat din somn. Ma uit spre video-monitor si vaz ca nu-i. Adica nu-l vedeam ca era stins si erau stinse toate cele.

Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu-i cureeeeeeeeeeeeeeeeeeeent!

Mi-am zis in gand, dar jumate si cu voce tare. Ca m-a auzit si sotia, care a sarit si ea in cur.

– N-o mai vad! Si n-o aud daca plange!

zic.

– Hai la ea!

zice.

Si ne-am ridicat, incercand sa nu ne izbim creierii de pereti. Cum va spuneam era bezna totala. Erau trase si jaluzelele exterioare pana jos, deci chiar nu vedeam nimic. Dar nimic, frate, nimic nimicuta.

Ma intrebam, speriat de-a dreptul, ce naiba facem daca se caca. Cum o spalam, cum o schimbam, cum o hranim. Fara a o izbi cu teasta de diferite dulapuri. Pe bajbaite am gasit o lumanare, mi-am scos din cingatoare iasca si cremenea si am facut un foc (deh, povesti, am gasit o bricheta, ok?!), am aprins lumanarea. Atmosfera ar fi putut fi chiar romantica daca nu eram in camera unui copil ce era gata gata sa expodeze din cauza necacarii, flamand probabil, noi chiori de somn si aproape orbi de le nelumina.

Corpul uman e insa teribil. Parca am inceput sa vedem pe semi intuneric, ca matzele. Ca am inceput sa ne miscam mai sigur, sa luam fata din pat – fata incepuse sa gangureasca a foame – s-o punem pe masa de infasat si s-o..

SI ATUNCI S-A PETRECUT MINUNEA!!!

Nu, nu s-a cacat, biata (asta s-a intamplat doar azi dimineata). Dar a venit curentul. Si totul e fost bine, adica am hranit-o, primenit-o si schimbat-o fara incidente, in conditiuni total civilizate.

Dar luam tot ceea ce s-a intampla in creierii noptii ca pe un exercitiu. Pentru ca sint convins ca aici, in sufletul Voluntariului, vom avea si nopti la lumanare.

Doamne ajuta.