Analyze this: ingrijire (medicala) la stat ori la privat?

Pentru sarcina noastra – monitorizare, primele analize, nastere – am ales un spital privat. De ce? Eu personal, dar si sotia, sintem traumatizati de spitalele de stat. De felul in care arata cladirile, salile de asteptare, cabinetele, salile de operatii, de cozile lungi, de aglomeratie, de spagile care sint asteptate de majoritatea medicilor, asistentelor, ingrijitoarelor. Sintem traumatizati de experientele avute, de experientele povestite de altii.

Nu demult, o vecina a nascut intr-un spital de stat. Au fost nevoiti sa spaguiasca tot ce misca, tot ce avea suflu in cladirea aia. Cu toate astea a primit o perfuzie ce-i era adresata de fapt vecinei de salon, nu ei. Din fericire substanta a fost inofensiva.

Asa ca am ales acest spital privat. Banii nu conteaza atunci cand e vorba de sotia mea, de grija ce-i va fi acordata, de viitorul copilului meu. Nu am sub perna un corn al abundentei, dar “tai” din alte parti ca sa fac rost de bani. Avantaje? Pai sint. In primul rand spitalul arata intr-un mare fel. Cladire noua, moderna, zugravit in culori vii, sali de asteptare comode. Miroase bine, e curat, leceduri pe pereti, butoaie cu apa, muzica in surdina, atmosfera. Relaxant si binefacator pentru o mamica-to-be. Si pentru mine, care din oficiu sint stresat cand e vorba de spitale.

Programarile sint respectate la secunda, timpul medicului ti-e acordat doar tie in timpul vizitei. Medicul nu raspunde la alte solicitari ori telefoane in acele minute.  In plus, spitalele private cauta cam cei mai buni medici de pe piata, asa ca ai oarecum garantia ca esti pe mana unui medic bun, cu experienta. Daca nu-i asa, puteti sa ma contraziceti. Noi ne-am ales medicul si in urma unor recomandari prietenesti. Primele doua vizite au decurs ok, ultima ne-a adus cea mai mare bucurie, v-am si scris ulterior postul “Complet”. Azi am fost la primele analize de sange. Nu eu, sotia, biata… Eu eram pe langa ea, de sprijin moral.

Medicul a recomandat un sir lung de analize. Lung lung lung lung. M-am pregatit cu vreo 3 milioane lei. Adica 300 de ron. Nu ma asteptam sa fie atat, nu mai stiam preturile, din fericire nu am fost nevoiti sa ne facem analize de ceva vreme, dar am zis sa fie. Inainte de a o seca de sange pe sotie, am trecut pe la casierie. Vreo 5 minute i-a luat doamnei de acolo sa bage in calculator toate analizele. Apoi mi-a zis:

1380.

Nu am avut reactie cateva secunde. Apoi am vrut sa ma asigur ca-i o greseala:

– Adica 13 milioane si ceva?

– Da.

Va spun cu mana pe inima ca am fost luat total pe nesteptate. Mi s-au inmuiat un pic genunchii. Era vorba de niste analize de sange si de pipi. La primele doua vizite ce au avut incluse mai multe examene de tot felul, monitoare, cautari, investigari si penetrari medicale, am scapat mult multi mai ieftin. Cei trei milioane de lei din portofel mi s-au parut meschini, rusinosi, umiliti, mici si nenorociti. Bine ca am avut cardul la mine, bine ca aveam pe el bani de rate, am achitat zambind ca un copil ce cade cu faţa pe faianţă.

Si am trecut la Laborator. Sotia a fost instalata comod pe un fotoliu albastru si a aparut doamna cu acul. A intrabat-o daca lesina cand i se ia sange. Sotioara i-a zis ca depinde de cantitate. Doamna a fost usor repezita, parca prea repezita pentru banii platiti de noi, si a mai intrebat-o daca lesina – INDIFERENT de canitate. Sotia i-a zis ca vom afla in curand. Cel aflat deja in pragul lesinului eram eu. Ma asezasem ciuciulete langa fotoliul albastru, si-mi tineam sotia de mana. Ea credea ca spre sprijinul ei. Eu o tineam de mana ca sa nu cad.

I-a fost introdul acul si dat drumul la robinet. Io, din pozitia mea, nu vedeam cum se scurge sangle in eprubete. Dar puteam estima canitatea dupa miscarile asistentei ce-mi ziceau clar ca inca o eprubeta era pusa la umplut. Si a umplut vreo 5 ori 6, io mi-as fi dat duhul acolo. Sotia e mai tare.

Cand am crezut ca totu-i gata, a mai urmat un test. Pentru viteza de coagulare a sangelui. Si i-a bagat sotiei un ac in lobul urechii, sa-i dea sangele si pe acolo. Io am ramas pe locul meu, ciuciulete, asteptand cu emotie sa se opreasca sangerearea. S-a oprit intr-un timp ok, conform standardelor de viteza.

Ma intreb ce mai urmeaza. Financiar vorbind. Am auzit ca doar nasterea + spitalizarea merg pana la 3 mii de euro. Pai cu banii astia imi cumpar niste gemeni din moldova, pe alese. Glumesc. Vom reusi sa strangem banii necesari, noi 3 sa fim sanatosi.

Dar va intreb pe voi, credeti ca ceea ce facem noi cu acest tratament privat e un simplu moft, ori e recomandabil sa beneficiezi de asa ceva atata timp cat ai puterea…financiara? Spitalele de stat chiar sint de ocolit? Stiu ca sint multi medici extraordinari si in spitalele de stat, dar stiu de asemenea ca cei mai buni medici lucreaza si in spitalele private. Numele de “privat” a devenit garantia unor servici de calitate contra-cost sau e doar un fonfleu?

Nasterea, printre altele, a ajuns o chestiune de selectie naturala? Adica ai bani – ai parte de ingrijire buna, nu ai – mergi la risc, miloaga si spaga?

Sa va aud.