Arnold

Afara era frig, intunecat, un vant amarnic suiera cu furie si facea gemurile sa tremure. M-am bagat in pat, sub o patura calduroasa, mi-am pus un film. Si am adormit.

Si am visat, din nou, ca sint in oraselul bunicilor. La coltul strazii. Strada pe care acum nu mai locuieste nimeni drag mie si am gasit-o pustie ultimele dati in care am fost acolo, era in vis insorita, larga, plina de chipuri cunoscute. Oamenii copilariei mele. Batranele din vecini, prietenele bunicii, care imi zambeau si ma mangaiau pe fata. Le stiu si acum aproape pe toate dupa nume. Cine stie cate mai traiesc. Si apoi, in vis, am vazut casa lui Arnold. Si m-am trezit. Dar si acum, in timp ce va scriu, il vad parca aievea pe Arnold.

Arnold a fost unul dintre putinii mei prieteni de acolo. Un baietel serios, dolofan, cu ochi de un albastru incredibil de albastru, par blond si carliontat. Inaltut, putin dolofan, aproape tot timpul serios. Avea o maturitate in comportament ce nu parea potrivita cu varsta lui. O decenta in vorbire, chiar si in joaca. Era un mic om mare.  In amintirea mea are vreo 7-8 ani si zambeste rar. Dar zambeste deschis, cald. Era fiul unui cuplu de saşi. Oameni gospodari, seriosi, despre care toata lumea avea doar cuvinte de lauda. Casa lor era mare si tot timpul proaspat zugravita. Portile largi, de metal, sclipeau in soare. Curtea era curata, fiecare obiect parea perfect aliniat, ordonat. Parca nu ne venea sa ne jucam pe acolo. Calcam in curtea lor ca in biserica. Mi-l amintesc pe tatal lui, un om mare ce purta intotdeauna camasi bine calcate. Si pe mama lui, o femeie blonda ce purta batic si avea manecile suflecate. Deretica tot timpul.

Ciudat, mi s-a facut dor de Arnold. Prietenul meu din copilarie. Ne-am desparit prea devreme. A plecat cu familia in Germania, acum 25 de ani. N-am mai auzit nimic despre el. As vrea sa stiu ca e bine. Ca e fericit. Si ca zambeste mai des. Si as vrea sa stie ca si eu sint bine. Si as vrea poate sa stam la o masa, sa bem ceva ca doi barbati, si sa ne amintim de copiii de atunci. Ce se jucau impreuna pe strada aia mare, insorita, cu iarba verde la portile caselor.