Asa vecin, mai rar…

Lucrurile sint simple dar totodata complicate.

Acu vreo 3 zile v-am zis de un preten care a devenit tata. Deci nu pretenul de care v-am zis azi dimineata, ala de care v-am zis acu trei zile. Tatal prietenului de acum 3 zile sta si el in cartierul nostru. L-am vazut o data, pe inserat, ne-am salutat. Ca io stiam ca el e tatal prietenului, el stia ca io-s prietenul fiului lui. Acest salut cordial s-a desfasurat inainte ca pritenul meu sa devina si el tata. Asa, ca tatal lui…

Dupa ce prietenul meu a devenit tata (acum 3 zile), m-am intalnit (tot pe inserat) cu tatal lui. Si, firesc, trebuia sa-l felicit. Pe tata zic, ca pe preten l-am felicitat de cu dimineata.  Si ii zic omului:

– Buna searaaaaa, sa va traiasca fiul si nepotul!

Omul ma priveste atent, mirat, placut surprins, si-mi zice:

– Vai, dar va multumesc frumos, sanatate multa si dumneavoastra!

Ne mai zambim o data zdravan si ne despartim.

Acu o zi, il vad din nou pe om. Pe tatal prietenului meu adica. Era la plimbare. Cu nepotelul. Pe aleile cartierului. Si-l salut din nou, din masina, cu un gest larg si extrem de prietenos. Omul ma saluta la randul lui, cu un gest la fel de prietenos.  

Realizez insa ca am o mare problema. Nepotelul mergea. Pe picioarele lui. Si conform calculelor mele nepotelul i se nascuse acu 3 zile. Cum mama naibii sa mearga deja?! Io stiu ca-copilu din ziua de azi e precoc si perspicac, dar chiar asa?! Ori poate nepotelul omului, adica fiul prietenului meu, e New Supermen. Si merge la doar trei zile de la nastere. Ca sa lamuresc chestiunea il sun pe prietenul meu.

– Mai prietene, taica-tu are o palarie de paie?

Prietenul se gandeste…

– Nu.

– Si in afara de fiul tau (cel in varsta de trei zile) ar mai avea ceva nepot de plimbat prin cartier? Ori ceva copil umblator? Al cuiva…

– … nu…

– Aha… Deci nu-i taica-tu…

– Cine?

– Pai unu’ de-l tot salut io prin cartier de vreo 2-3 zile. Am crezut ca-i taca-tu. Seamana cu el…

– Nu, nu era taica-meu.

– Aha… Pai sa-l saluti pe taica-tu din partea mea. Pe taica-tu ala adevarat.

Deci dilema 1 o lamurisem. Nu era taica-su. Mai am o dilema. Cand m-oi intalni data viitoare cu omul ala de-l credeam tatal prietenului meu dar de fapt nu e, cum il salut?! Prietenos ca inainte cand credeam ca-i tatal prietenului meu, sau…altfel? Acu ca-l stiu om strain. Desi de fapt nu mai e strain. Ne-am salutat atat de bine de 2-3 ori.  

 V-am zambit, straini ori prieteni!