Atitudine de lift

Te nimeresti cu cineva in lift. Un vecin, cunoscut doar din politicoasele saluturi schimbate in scara blocului. Aveti de mers cinci etaje impreuna. Cum mi s-a intamplat mie ieri. Ma rog, era o vecina, nu conteaza. (dezvolt cazul in ideea in care-ti pasa ce se intampla, poate nu-ti pasa deloc si-ti vezi linistit de cursa cu liftul). Se inchid usile, ce face fiecare? Pai nu prea are ce sa faca, nu sinteti “intimi” si nu aveti ce sa vorbiti.  Liftul se umple de acea tacere apasatoare. E aiurea sa vorbesti despre vreme. Nu ai geamuri, nu stai in bloc de lux. Asa ca luam pozitia “ghiocel”. Capul in jos, privirile atintite in podea. Etajele trec greu unul dupa altul. Eu ma uit la cizmele ei, ea la papucii mei. Apoi privirile matura podeaua. Mainile stau frumos impreunate, daca nu ai in ele genti, sacose, serviete. Din cand in cand mai verifici trecerea etajelor la afisajul electronic. Se apropie parterul sau etajul de destinatie. Rasufli usurat. Iesi. La revedere, la revedere.

Nu transform aceste coabitari liftierice intr-o problema a vietii mele. Dar cum prefer sa ma simt bine in fiecare secunda, prefer si calatoriile “vii” cu liftul. Imi place sa vorbesc cu oamenii, sint interesat de tot ce misca in jurul meu asa ca, fara a fi un nesuferit sau un precupet, din cand in cand deschid discutii. Sa va reproduc una, total absurda. 

Intru in bloc, il vad la lift pe un vecin cu care mai schimbasem cuvinte din an in Pasti. El, amabil, tine liftul sa urc si eu. Observ de la distanta ca are cativa saci cu carti. Extrem de simpatic si glumet cum sint eu din fire il intreb:”Ce faci vecine, iti deschizi biblioteca?” El zambeste incurcat si-mi raspunde sec:”Nu”. Intru in lift si ma uit la el. Era vecinul, dar parca nu  era el. Parca i se schimbase un pic fizionomia. Ceva nu era in regula. Incurcat, il intreb:”Si cand naste sotia? Totul e ok? ” El zambeste si imi spune:”Sotia nu naste, ma confunzi.” Eu mai incurcat il studiez cu atentie. Era el, dar nu era el. Eram bulversat. I s-a facut mila de mine si a spulberat misterul:”Sint fratele celui care crezi tu ca sint. Fratele lui geaman. M-am mutat si eu aici, in bloc, recent.”

Am ras, pentru ca era de ras, si m-am gandit ca asa-mi trebuie daca-mi doresc sa deschid conversatii liftierice. E mult mai sigur sa urmarest doar cu etajele curg unul dupa celalalt. 3,2,1,parter.