Arome sufocante

Sint sensibil la arome. Am un “nas ascutit”. Imi place cum miroase dimineata de primavara, ploaia de vara, zapada, furtuna, iarba verde, fanul cosit (nu neaparat proaspat), imi place cum miros oile, imi place cum miroase orasul noaptea, marea, nisipul de pe plaja, imi place cum miroase la plafar, benzina, gazul, librariile, cartile noi, dar si cele vechi. Imi place cum miroase iubita mea, Eternity de la CK si clasicul Hugo Boss, imi place cum miroase o masina noua si o portocala. Imi place cum miroase pielea, lana si fierul.

Dar sint extreeeeeeeeeeeeeeeeeeeeem de sensibil la putori, duhori, miasme fetide, ma ingalbenesc, ma albesc, inclin spre lesin sau dau inspre boratura. Nu lesin, nu vomit dar im ajunge senzatia. Cum mi s-a intamplat aseara.

Primesc ordin de la “stapanire” sa ma infatisez la apartament cu un ulei de masline in mana. Extra virgin. Era cam tarziu, trecut de orele 21, “spintecam” Colentina spre Voluntari.  Dupa receptionarea mesajului franez si rulez cu a doua,

cautand din priviri un magazinas. Localizez unul la parterul unui bloc, opresc. Ies din masina-mi care miroasea usor a fum de Lucky Strike, partial a aromatizant auto. Afara mirosea a frig. Inchei geaca pana sus, fug spre magazin. Trec pe langa un domn grabit, ce lasa in urma o vaga aroma de naftalina. Intru in magazin. Mirosea a mizerie, era mizerie. Trec pe langa doi tineri murdari, baieti de cartier de mana a 3-a, miroseau a alcool amar. Tocmai isi mai cumparau cateva sticle de Ursus. Intreb:”Aveti ulei de masline?” Reactia vanzatorului (nu stiu a ce miroasea ca nu m-am apropiat) mi-a dat de inteles ca era tot una daca intrebam “Aveti avioane F 17?”. Nu am asteptat raspunsul, am iesit grabit, afara mirosea a frig, am urcat in masina, nu mai mirosea a tigari, am rulat in continuare in viteza a doua. Ajung la intersectia Colentina-Fundeni, opresc, ies, afara frig, caut inca un magazin, trec pe langa o saormarie, mirosea a saorma transpirata, nu gasesc nimic deschis, dau sa plec spre casa, descurajat. Mai fac 200 de metri si vad o macelarie arabeasca. Franez. Prin vitrina imi atrasesera atentia uriase rafturi de condimente.  Ajung la intrarea. Nu-mi mirosea a bine. Macelaria luminata de o lumina moarta, ieftina. Deschid usa. Si ma loveste un damf de am crezut ca-mi sare geaca de pe mine si parul de pe lobii urechilor. Parul din cap mi s-a asezat cuminte spre ceafa, gelul s-a cristalizat si a cazut. Mirosea a morga. Stiu cum miroase, am fost in cateva. Nu puteam sa plec. Trebuia sa aflu daca este ulei de masline. Mai fac un pas. Am fost invaluit de mirosul greu, care parca imi atarna pe fata. Imi intra in nas ca o crema si-mi aluneca in gat. Se apropie vanzatoarea. O copila musulmana, cu batic alb. Nu mai puteam sa ies. Nu vroiam sa jignesc. Deschid gura sa intreb. Imi vine sa vomit. Trag aer pe gura si intreb. Aveti ulei de masline? Apare mama ei, presupun, dintr-o camera din spate. Raspunde ea, privind in jos: avem. Aici. “Aici” era undeva in spatele magazinului. Trebuia sa mai inaintez vreo 12 metri. Imi venea din nou sa vomit. Dar am inaintat. Cred ca eram galben. Noroc ca sint usor nebarbierit si lumina de acolo era moarta…Ajung la raft, smulg un ulei, fug la casa, imi tineam respiratia. 33 ron. Platesc. Smulg punga. Nu trag aer. Imi suna telefonul. Il iau din buzunar. Ma incurca punga. Nu vreau sa respir. Scap telefonul. Ma aplec. Ma ia lesinul. Bag punga sub brat. Raspund la telefon. Deschid usa. Si ies. In noapte. Trag aer cu putere in piept. Mirosea a frig. Si imi revin. Frigul miroase bine.

Ce arome va plac?