Cacati cu ochi.

In aceasta oribila dupa-amiaza de “primavara”, pe un ger amar-cumplit, un batran vindea palnii la marginea unui drum din judetul Hunedoara. Facute probabil cu mana lui, din putinul lui, in speranta ca-si va carpi pensia. Sa aiba de-o paine, de medicamente, de ingropaciune si pana atunci, pana cand o inchide ochii, de viata.

O duba cu numar de Arges incetineste in apropiere batranului. Omul se bucura ca va vinde ceva. Se apropie de geamul care se lasa. Intinde o palnie. O mana infasca palnia si duba demareaza in viteza. Batranul, disperat, incearca sa fuga dupa masina strigandu-le hotilor sa opreasca. Sa-i dea palnia inapoi. Un gest disperat si inutil.

Aceasta poveste adevarata mi-a fost povestita in urma cu doar cateva minute de un martor ocular. Ca eu is departe de acele locuri. M-a intristat. Ca si cum nu as fi stiut ca traim inconjurati de cacati. Cacati care din pacate au si ochi si au pretentia de a se numi oameni. Ca sa nu le simtiti duhoarea, ca sa nu fiti stropiti cu zoaie, pot sa va spun numarul dubei – care-i Renault: AG 18 MMC.

Duba trage dupa ea o remorca ce are numar de Prahova. La aia nu-i stiu numarul.

Sa fiti sanatosi si sa nu va scoata Dumnezo rahati pe cararile vietii.