La epilat – partea a doua (posibil ultima)

Au trecut in jur de doua luni de la prima epilare, rădăcinile păruţului meu, zăpăcite si bulversate dupa violentarea lor extrema, au dat din nou roade. Dar un fel de roade nefiresti, avortoni ai mândrului păr ce-l aveam odata sub brat. Aspru si viguros. Acum mi-au crescut niste floace subtiri si moi, ca barba unui chinez batran.

Desi eram inca destul de traumatizat dupa prima experienta, trebuie sa aleg. Ori stau cu mini-şomoiogul sub brat – aratand total nemasculin, ori il rad – si as fi luat-o de la capat, ori ma duc din nou la epilaterie. Si am mers la epilaterie. Acum va scriu sub impulsul momentului, inca sint fierbinte.

Am avut noroc de o cosmeticiana noua. Precedenta, o doamna bine facuta ce era cu un cap mai inalta ca mine, ma intimidase. Avea parca miscari prea bruste si aprige. Asta e micuta si draguta ca o vrabiuta. O domnita delicata, mi-am zis, ce va lucra cu deosebita finete. M-am culcat pe monstuosul pat alb, (da, mi-a supt si de data asta burta) si mult mai degajat mi-am ridicat bratele. De ce am fost mult mai degajat? Pentru ca toata lumea m-a asigurat ca prima oara e mai greu. Credibil, avand in vedere rebuturile ce-mi crescusera sub brat. Aveam senzatia ca daca scutur mai bine mainile, imi cad perisorii pe jos.

Zambind, domnisoara a incput sa amestece cu o spatula in oala cu “ciorba” fierbinte. Un pic de stres tot persista la mine. Stres care s-a majorat substantial atunci cand s-a intamplat una dintre chestiunile pe care stiti prea bine ca le urasc. Au inceput sa-mi chioraie matele. As putea zice ca a fost un apogeu al chiorairii matelor. Pentru ca niciodata nu mi s-a intamplat sa imi chiraie matele stand cu burta in sus, fara a avea nimic pe mine. Pe burta, ma refer. O situatie total noua, absolut incontrolabila. Trebuia sa acopar cumva sunetele, asa ca am vorbit:

– Data trecuta nu a fost foarte placut. Mi-a dat sangele.

– Serios? Tare?

– Destul de tare. Daca va uitati in tavan mai vedeti cativa stropi.

Draguta de ea a ridicat ochii in tavan. Cu siguranta isi daduse seama ca e o gluma, dar ca sa ma simt eu bine s-a uitat in sus. Apoi a zambit. Luate prin surprindere, maţele au tacut. Aveau si de ce. Incepuse ungerea mea cu ceara fierbinte. Ma calmasem. Nu mai puteam fi luat pe nepregatite. Stiam exact ce urmeaza. Asa ca la prima “desprindere” nici macar nu am clipit. Si m-am pregatit sa multumesc, fiind sigur ca cele 29 de fire fusesera smulse pana la adanci batranete. Vazand ca ma foiesc, domnisoara mi-a luat-o inainte:

– V-au mai ramas cateva.

Da, redevenea neplacut. Mi-am amintit ca distractia incetase data trecuta la cea doua extragere. Deh, nu aveam ce face, m-am conformat. A venit din nou ceara, am fost din nou uns ca o felie de paine cu untura.  Jbang, stânga, durere. Mi-am incordat maxilarele. De ce-am venit din nou?! Cine-mi vede flocii astia?! Sotia. Ea ma place si cu ei. As fi plecat. Dar era aiurea sa fiu chel sub bratul stang si mini-flocos sub cel drept. Jbang, dreapta. Am scrâşnit din nou. Din burtă s-a auzit un cârâit puternic. Organismul meu incepuse sa protesteze pe toate caile. Ma bucur ca nu s-a enervat suficient cât sa-mi scape si un pârţ. De nervi ca-l totrurez. Era destul. Acum chiar ca nu ar mai avea de unde sa fie par. Aveam senzatia ca tura a doua imi smulsese si radacinile ce urmau sa apara in 2012. Dar iata ca vrabiuta amestecă din nou in oala.

– Ce faceti? Nu-i gata?

– Pai nu, ca eu epilez pe bucati. V-am facut de la milocul axilei in jos, apoi in sus, acum trebuie sa va fac pe laterala. Ca va creste si acolo.

Lucrurile degenerau. Pielea deja mi-era mai sensibila decat popoul unui bebelus oparit. Abia asteptam sa se termine. Iar m-a uns, a lasat sa se intareasca pasta durerii, s-a proptit si a tras. Fara insa sa desprinde intreaga bucata. Mi-era dor de prima cosmeticiana. Aia mare. Pentru ca aia cand tragea odata, zburau toate in jurul ei si taceau copiii care se jucau in jurul blocului. Micuta nu reusise. A mai tras de inca doua ori pana a luat toata ceara. As fi vrut sa o cert. As fi putut sa o cert. Dar era atat de finuta si de nevinovata. Experienta s-a repetat si sub bratul celalalt. Din fericire doar cu o tentativa esuata.

Am fost apoi dat cu pudra. Exact ca bebelusii. Taceam cuminte, nu mai zambeam, nu mai vorbeam, matele nu mai chioraiau. Credeti ca asta a fost tot? Va inselati. Dintr-o trusa de scule mi-a aparut in fata ochilor o penseta. Oooooo, nuuuuuu, mai ca-mi venea sa ma pun pe bocit. Nici de asta nu eram pregatit psihic. Din fericire nu a durut mai deloc. Poate ca intreg corpul imi era in soc si nu mai simteam durerea. Ca bonus, am fost dat din nou cu Baneocin. Crema. Peste pudra de sub brat. Va dati seama ca mi s-a format o pasta, care nu facea decat sa-mi sporeasca starea de disconfort.

M-am ridicat. Spunandu-mi ca imi ajunge cu epilatul. In orice caz imi ajunge pe anul asta. Dezorientat, nici macar nu mi-am mai supt burta cand mi-am luat bluza pe mine. Am multumit la fel ca un copil care fusese ingenuncheat pe coji de nuca si in final iertat. Vrabiuta mi-a zambit si mi-a zis:

– Sa va fie de bine!

 Ce credeti, imi era? Nu, nu-mi era deloc. Acum insa mi-e mai bine, multumesc.