Asigurat degeaba

Am obtinut autorizaţie de reparaţie de la Politie, precum va povesteam. Mai trebuia sa obtin acceptul firmei de asigurari. Am o asigurare full casco ce acopera toate riscurile. Si toata lumea mi-a zis ca daca defectiunea a fost provocata de un şoc cauzat de intrarea intr-o groapa, nu ar trebui sa fie o problema.

Am sunat la firma de asigurari, am povestit “toata tarasenia” unei doamne. Ea m-a pasat la un domn. Am sunat la acel domn, i-am povestit din nou “toata tarasenia”. El m-a pasat la un alt domn. Imi parea rau ca nu inregistrasem “toata tarasenia” pe o caseta. As fi putut da Play in loc sa povestesc la nesfarsit. Ultimul domn m-a ascultat. Iar primele cuvinte pe care le-a rostit au fost “asa ceva nu e posibil. Cutia de directie nu cedeaza de la intrarea intr-o groapa”. Imi era foarte clar ca firma de asigurari nu vrea sa ma despagubeasca, incepea “festivalul”

Ca sa ma intelegeti, e extrem de frustrant sa platesti o multime de bani pentru full casco si primele cuvinte pe care le auzi, ca si client care are probleme si nu suna la ei de drag, sa fie “nu se poate”! Dragi asiguratori, inteleg ca voi doriti doar sa luati bani si sa nu dati niciodata, dar aveti putina diplomatie. Spuneti si voi macar la inceputul conversatiei “da, sigur, vedem ce-i de facut”, nu-mi trantiti un NU ca-mi vine sa ma urc pe pereti.

Fiind servit cu acel NU se poate, am incercat totusi sa ma calmez si sa continui discutia:

– Ok, si ce facem acum?

– Pai veniti cu masina la sediul nostru. Apoi mergem la service sa o urcam pe o rampa si sa facem fotografii zonei afectate de intrarea in groapa.

– Pai de ce nu putem merge direct la service? E necesar sa mai fac drumul pana la sediu si apoi sa merg la service?

– Pai ca sa facem la sediu dosarul de dauna.

– Pai la service nu gasim o masa si un scaun sa facem dosarul?

– Pai teoretic da…

– Stiti ce – ma enervam tot mai rau – expertii de la service mi-au recomandat sa nu mai circul cu masina. Mi-au zis ca acum o conduc pe proprie raspundere, ca-i periculos. Cutia de directie poate ceda in orice moment. Asa ca va propun sa ne vedem la service, nu vreau sa fac un drum in plus.

Pus in lumina noilor sinergii, asiguratorul a acceptat fara prea mult entuziasm. Si urma sa ne vedem intr-o ora jumatate la service.

A ajuns cu 15 minute intarziere, cat sa ma fiarba mai bine. La inceput zambitor, amabil, cu o strangere puternica de mana. Tanar, cu o privire agera. Ne-am asezat si am inceput sa completam dosarul (se putea si acolo, evident). In timp ce completam cele necesare si povesteam din nou “toata tarasenia”, mi-a repetat ca piesa nu poate ceda de la o intrare intr-o groapa. Dar de la ce? De la uzura. Pai masina abia are 43 de mii de kilometri, mecanicii de aici spun ca niciodata o asemenea masina nu a avut probleme de la uzura la numarul asta de kilometri. Nu conteaza, intotdeauna e un inceput – mi-a mai spus domnul inspector asigurator. Trebuie sa o urcam pe o rampa, sa vedem ce-i acolo, dedesubt.

Din fericire l-am reperat chiar pe seful service-ului, cel ce-mi facuse expertiza. A facut un semn unui alt domn de acolo, un domn cu mustata – ce parea binevoitor si avea o privire omenoasa – sa-mi duca masina in hala si sa o urce pe rampa. Odata urcata, asiguratorul a intrat sub ea si a inceput sa-i faca poze. Apoi a zis:

– Imi pare rau, nu-i de la lovitura, nu pot sa va despagubesc!

Mi-a venit sa apas “neintentionat” cu ceafa pe butonul ce cobora masina. Pe el. Sa-l striveasca. Mi-era usor, butonul “elevatorului” era chiar in spatele meu.

– De ce spuneti asta?

– Pai nu-i o urma evidenta.

– Trebuia sa fie masina praf ca sa fie afectata piesa aia?

– Nu praf, dar sa fie o urma.

– Putti baga mana in foc ca nu-i de la intrarea in groapa?

– Nu pot.

– Pai atunci cum puteti spune ca nu vreti sa ma despagubiti, atata vreme cat e posibil sa fie de la asta si asa zic si mecanicii de la reprezentanta?! Ei cu asta se ocupa, e treaba lor sa dea verdicte.

– Degeaba, nu am o urma evidenta!

– Pai stiti ce? Coboram masina, o iau 5 minute, ies in drum si intru in cea mai mare bordura. O aduc apoi cu o urma mai mult decat evidenta – zic io. Asa-i ok? Poate voi, cei de la asigurari, doriti ca noi, clientii, sa fim aproape morti in momentul in care cerem despagubiri.

– Nu e posibil. Am vazut deja ca nu are urme evidente. Am facut poze.

– Pai nu conteaza. Va multumesc frumos, ne vedem de treaba, apoi eu am un mini-accident. Subit. O iau de la capat si ne reintalnim maine. Vreti sa fac asa?

Il pusesem in incurcatura. Ma credea usor nebun, eram usor nebun in momentul ala, dar ma enervasem prea tare. A propus altceva:

– Sa ne mai consultam cu seful de service!

Si l-a chemat. A repetat cu el discutia ce o avusese cu mine. Ca nu exista o urma evidenta. A reusit sa-l enerveze si pe seful de service, care a plecat spunand:”Pai da, voi niciodata nu vreti sa dati bani!”

Concluzia? “Nu pot sa va despagubesc! Va dau sa faceti o geometrie. (asta cica-i o expertiza amanuntita, care-ti spune exact ce-i defect, unde, in ce unghi, etc). Pentru ca eu nici nu cred ca-i caseta de directie de vina. – a mai completat el. E altceva, o piesa mult mai ieftina!”

Nu-l puteam obliga sa semneze.

– Ok, dar sa stiti ca eu nu las asa lucrurile. Mai merg la doua service-uri si mai cer expertize. Daca toti spun ca e de la intrarea intr-o groapa, ma despagubiti? Sau ce faceti?

– Nu, nu va despagubesc, mai vin si eu cu doi experti care spun ca nu-i asa!

Era atat de evident ca nu voi vedea niciun ban. Si nu prea aveam ce face. Dar am plecat decis sa nu ma las doborat de sistem. Apoi, conducand – pe propria rapsundere – masina spre casa, m-am gandit ca nu voi mai avea in curand zile libere. Nu mai am cum sa merg la alte serviceuri. In tot acest timp ramanem fara o masina. Mergem la serviciu cu taxi. In fiecare zi as plati la taxi 600 de mii. Daca stau fara masina mai multe zile, dau pe taxi contravaloarea piesei ce trebuie schimbata. La asta se adauga toate drumurile ce trebuie facute, orele lungi de asteptare in service-uri, nervii mei, tineretea mea.  Punand cap la cap toate aceste argumente, imi dadeam seama ca eram invins. Si imi dadeam seama ca asiguratorul stia toate aceste aspecte si mizase pe asta. Am decis sa intorc la service, sa comand piesa de 30 de milioane pe banii mei, sa fac o programare pentru inlocuirea ei.

La Receptia Service-ului m-a intampinat acel domn cu mustata si privirea omenoasa ce-mi dusese masina pe rampa. Cred ca privirea mea de -30 de milioane l-a induiosat, ca m-a intrebat cu o voce de tata: Care-i problema?

Si i-am repetat si lui “toata tarasenia”. A stat omul meu in pic si mi-a zis soptit, sa nu-l auda colegii mecanici:”eu nu cred ca-i cutia de directie. Sigur nu e cutia de directie. V-am condus masina. O masina cu-cutia de directie defecta nu merge asa…”

Marturisirea lui a venit ca un sut ce mi-a fost aplicat direct in oo. M-am gandit ca poate asiguratorul chiar avea dreptate. M-am gandit ca poate cineva din service are un prieten-ruda-amic ce are nevoie de o cutie de directie. Eu platesc una noua, sint lasat tot cu cea veche-care-i buna – dar mi se spune ca a fost schimbata, iar cineva primeste la pret redus cutia noua cumparata din banii mei. Am mai auzit de asemenea faze, se fac in serviceuri, e o adevarata industrie si filiera.

Ce am facut? Am anulat comanda de piesa, programarea, masina e acum in fata blocului. Si o iau de la capat. Sau poate intru intr-un zid cu ea.