“Buna ziua, numele meu este Angela si urmeaza sa va impartasesc povestea mea de pana acum.
Am fost o fata timida in liceu si facultate. Tot ceea ce faceam era sa merg la ore si apoi acasa. Nu aveam prieteni multi, doar o singura fata cu care ieseam cel mai des. Am incercat sa ma destind, sa incerc sa fiu mai nebunatica deoarece simteam ca timpul trece degeaba pe langa mine, iar eu nu ma distrez suficient.
Am plecat amandoua intr-o mini vacanta la munte cand era un concert rock si speram sa ne distram la maxim. A fost superb weekend-ul acela, ne-am bucurat de libertate si am cunoscut oameni noi. La intoarcere in tren am plecat cu cativa dintre acestia si ne-am cunoscut mai bine. Eu deja ma indragostisem de unul din ei, dar ramasesem oarecum cu timiditatea si nu stiam exact ce sa fac.
Aflasem ca si lui ii placea de mine si a fost totul minunat cand m-a intrebat daca vreau sa fiu prietena lui. Am fost aproximativ 3 ani intr-o relatie cu el, in care totul a fost cu dus si intors.
Daca la inceput ne distram amandoi si era roz, mai la sfarsit ne certam din tot, au intervenit probleme de natura financiara si cu viciile si nu mai era ce fusese. A inceput sa bea mult, sa fumeze foarte mult, si astfel toti banii nostri se duceau pe nevoile lui. Ajunsesem sa fac promotii in magazine sa castig un ban in plus sa ii pot pastra numai pentru mine.
Nu am mai putut duce prea mult in spate situatia si am decis sa ma despart de el. Fiind primul meu prieten, a fost oarecum o experienta ciudata. Credeam ca asa sunt toti baietii si eram nesigura pe mine. Am avut un fel de reimprospatare a mintii, si am incercat sa stau departe de relatii timp de o perioada indelungata.
Am inceput sa ies foarte mult in lume, sa cunosc oameni diferiti. Intre timp m-am certat rau cu prietena cea mai buna si nu am mai luat legatura cu ea, asa ca ma aflu singura, pe cont propriu, in lume.
Am intalnit baieti care s-au indragostit de mine, dar de teama ca pot repeta experienta cu fostul, am refuzat orice avans. In schimb puteam sa am aventuri de-o noapte, dar fara implicari emotionale. Si am incercat sa le sugerez asta tuturor care aveau planuri cu mine.
Surprinzator, a inceput sa imi placa de un baiat, si lui de mine, dar tot nu accept implicarile emotionale. Nu imi doresc o relatie, iar el ar vrea. Chiar daca imi place de el, tot am ramas cu firea mea de a cunoaste alti oameni si de a nu pune suflet. Am observat ca el sufera cand ma intalnesc cu alti baieti, dar am acceptat totusi exclusivitatea. Insa nu pot renunta la stilul meu de a fi si simt ca il ranesc.
Ce sfaturi puteti sa imi dati in situatia asta?”
