Sechele cu rezultat nefast

In curand voi fi prins, legat, aruncat in puscarie, biciuit, hranit cu pesmeti, poate pus la munca silnica. Poate altele la care nici nu vreau sa ma gandesc. De ce? Ceva s-a rupt de ceva vreme si nu mai tin pasul cu plata “obligatiilor”. Care in familie imi revine mie, e datoria mea, asa am stabilit. Doar ca nu sint in stare sa-mi fac datoria. Si m-am transformat in eternul datornic.

Daca la inceputurile acestei probleme inregistram doar restante tot mai mari, acum am trecut intr-o noua faza. Curentul si apa ne-au fost taiate, am achitat de urgenta doar cand m-am trezit in bezna. De la asociatia de proprietari (aia din cartierul unde ma straduiesc sa vand apartamentul in care nu stau, dar platesc “cheltuieli” de mai bine de un an – care vrei un apartament nou?) mi-au expediat o scrisorica printr-un notar. Cica ma baga in procese daca nu platesc ce am de platit. Iar ieri m-am trezit in cutia postala cu o somatie de la primarie. Ca se incepe “executarea silita” daca nu platesc nustiuce impozit pe transport si amenzile. Ce amenzi? Ca nu am luat nicio amenda… Ba da, zice hartia, as fi luat amenzi de nu mai putin de 612 ron.

Deci, ca sa recapitulam, sint somat cu procese +executare silita + pierderea luminii. Problema pare atat de complexa incat trebuie sa-i gasesc cauza. De ce nu platesc? Poate fi o trauma. In copilarie eram trimis din cand in cand sa platesc taxele. Intretinerea la bloc. Plata se facea intr-un bloc sarac, rau famat, plin de betivi agresivi. Mediul era ingrozitor. Mergeam cu teama, era mizerie, plangeau copii pe acolo, toate femeile aveau ochii vineti si priviri triste, barbatii lor cadeau prin garduri cu sticla in mana. Asa ca mi-era groaza sa merg sa platesc. Poate de-aia la nivel de creierul meu se petrece acum o reactie de respingere, revolta. Si nu vreau sa platesc. Sau aman la nesfarsit, stiind totusi prea bine ca va veni oricum momentul in care voi plati. Cu penalizari, complicatii, explicatii.

Si cred ca mai este o treaba. Mi se pare frustrant sa tot platesc, la nesfarist, pentru un bun al meu. Sa ma explicitez. Impozitele: io mi-am luat ceva. Cu sacrificii, cu truda, cu credite la care platesc dobanzi si comisioane. Am platit acel ceva. Cu bani buni. Fie ca-i o masina, fie ca-i un teren, fie ca-i un apartament. Acel ceva e al meu. Pai de ce sa platesc eu altcuiva alti bani pentru faptul ca am reusit sa-mi iau ceva? Cu ce ma ajuta ei pe mine? Imi spala masina, imi grebleaza terenul, imi curata apartamentul? Nu, nu fac nimic. Doar imi cer bani din nou si din nou si din nou. Si eu nu vreau sa-i dau. Si de-aia voi fi inchis ca un pungas ordinar. Pentru ca am putut sa am ceva. Ceva al meu, care nu e al meu din cate se vede.