“Buna ziua.

Imi pare bine ca v-am gasit!

Ma numesc Magda si mi-am facut curaj sa va povestesc putin despre mine si despre ceea ce se intampla in viata mea.

Am 34 de ani, sunt casatorita de 10 ani si am o fetita minunata de 8 anisori care inseamna totul pentru mine. M-am maritat din dragoste, insa acum toate s-au schimbat si nimic nu ma mai tine langa sotul meu, cu exceptia fiicei mele.

La inceputul relatiei era minunat, eram amandoi indragostiti si credeam ca asa va fi pentru toata viata. Mai tarziu, am aflat ca drumul casniciei este plin de greutati peste care trebuie sa treci si pe care trebuie sa le induri ca sotie si ca femeie, in general.

Problemele noastre au inceput in urma cu 5 ani, cand ne certam zilnic, aproape din orice. Stresul, orele indelungi petrecute la serviciu si probelemele financiare ne-au facut sa ne departam unul de celalalt, in loc sa ne apropie, asa cum era normal.

La inceput au fost certurile, insa dupa 2 ani a venit si bautura. Sotul meu se obisnuise sa vina beat aproape in fiecare seara acasa, la ore tarzii, in timp ce fetita noastra dorea sa isi vada tatal si sa se joace cu el. A trebuit sa o mint de multe ori si sa o ascund de starile de betie ale sotului meu.

Totul a culminat insa acum 1 an, cand a dat pentru prima data in mine. Bineinteles, a venit acasa beat, am inceput sa ne certam si primul lui “instinct” a fost sa imi dea o palma pentru a ma reduce la tacere. Am lipsit atunci de la birou 3 zile, pana cand am putut sa imi ascund vanataia de pe fata cu ajutorul machiajului.

De atunci si pana in prezent istoria s-a mai repetat de multe ori, si am ajuns sa imi fie cu adevarat frica de sotul meu. Singurul motiv pentru care nu imi fac bagajele sa plec este fetita mea, care nu are cu cine ramane. Parintii mei au murit intr-un accident de masina in urma cu 4 ani, surori sau frati nu am, nu am practic pe nimeni care sa ma ajute.

Si refuz sa plec din casa si sa imi las fetita cu acest monstru, chiar daca nu a dat in ea niciodata. Prefer sa dea in mine, decat sa isi verse nervii pe ea. Prefer sa ma sacrific eu, decat sa treaca ea prin asa ceva.

Insa imi doresc sa scap de aceasta viata. Imi doresc sa imi iau fetita si sa plecam de acasa, chiar daca ne va fi mai greu. Insa nu stiu cum ne vom descurca si nu vreau ca fetita mea sa creasca pe drumuri. Stiu ca ar fi trebuit sa plec de acasa din prima clipa, insa am crezut ca se mai poate rezolva ceva si ca imi pot salva familia.

Am o singura intrebare la dvs: cum ati proceda, daca ati fi in locul meu (am salariu de 1400 lei pe luna, pe care il “bea” sotul meu)?”