Vinovatii fara vina

Ce ma enerveaza cel mai tare in Romania? Nimeni nu e de vina. Incepand cu un simplu portarel de institutie, terminand cu cei care ocupa cele mai inalte functii in stat.  Romania e un urias castel de nisip, un castel urat de nisip deocamdata, construit pe o baza tremuratoare pe care scrie ”nu eu, altul”.

Unde incepe totul? Nu are rost sa scotocim in istorie. Si e mult mai simplu sa spunem ca epopeea invinovatirii celuilalt incepe in 1989. Ceausescu a fost de vina, comunistii si securistii, ‘tu-le muma-n ciur. Deci istoria lui “nu-s eu de vina” e istorie moderna. Atunci ne-am bucurat, hehe, sintem liber, l-am impuscat. Dar ne era greu. Greu, pentru ca impuscatul a facut numei tampenii. Aveam o mostenire nefasta, a distrus tara, a furat, a bagat in conturi in Elvetia. De-aia sintem atat de saraci.

S-au perindat Guverne, presedinti, ministri. Intrau in scena, in fata noastra, a romanilor spectatori, cu declaratii sforaitoare:”Facem, dregem, cladim, recladim!”. Pentru ca mai apoi, in scurt timp, fiecare castel de nisip sa se prabuseasca. Atunci ni se spunea:”Nu eu sint de vina. Stiti prea bine ce am mostenit. Fundatia castelului era atat de subreda. Eu am incercat, am facut tot ce am putut. Dar nu eu am fost de vina.” Si asa mai departe.  Si de ce te miri de aia mici, de portari, cand aia mari “nu au cum” pentru ca nu sint de vina?

Aia mici sint spectatorii celor mari. Aia mici au vazut cum nu se poate in Romania. Le-au demonstrat asta si directorii de intreprinderi, sefii de servicii, de birouri, functionarii. Toti se vaita, se vaita de zeci de ani. Ca nu sint ei de vina. Ei sint niste victime. De vina sint ceilalti, cei care au fost “inainte”.

Nimeni nu e de vina in Romania. Asta o stie acum orice prost. Si prostii au invatat de la cei mai buni, de la cei pe care i-au ales. De la cei pe care i-au votat. Li s-a explicat in cuvinte multe de ce nu se poate face ceva. Si asista deja de ani buni la televizor la ample analize, la procese de dezvinovatire, la acuzarea celuilalt.

Cint se va termina totul? Poate niciodata. Sintem, si eu si tu, prinsi intr-un urias joc de domino. Prima piesa a cazut demult. De atunci celelalte s-au doborat una pe cealalta. Si simt ca-mi cad cu sunet de plastic pe creier. De fiecare data cand cineva-mi greseste si-mi spune: nu eu sint de vina. E celalalt.

Am scris aceste randuri ca sa ma descarc nitel, dar si ca sa promovez siteul Spune si Tu! E locul unde poti spune ce te deranjeaza, un spatiu virtual ce-si propune sa faca-cat mai vizibile tarele Romaniei, ales sistemului, sa faca o harta a coruptiei, delasarii si nesimtirii. Ai posibilitatea sa-ti alegi un domeniu si sa le spui cititorilor de ce sa se fereasca, sa le povestesti experientele tale neplacute. Du-te acolo si spune ce ai de spus.