Ziua 13 – Test de sinceritate

Sinceritate. Invatam ce inseamna asta pentru a stii ca nu vom fi niciodata perfect sinceri. Nici macar cu noi. Mintim. Si ne mintim. Si stim ca ne mintim. Atunci ce nevoie mai avem de acest cuvant?! Putem doar spune, in momentele de sinceritate, “nu mint”. Ori “acum nu mint”. Pentru ca am mintit si vom mai minti. Am amagit si vom mai amagi. Si ne vom amagi spunandu-ne ca am mintit pentru altii.

Adevarul poate durea uneori. Si atunci il ocolim cu diplomatie, cu smecherie, il vom suci si il vom distrosiona prezentandu-l ca pe un nou adevar. Un adevar nascut dintr-o minciuna pe care vrem sa o ascundem. Mintim pentru noi, mintim pentru altii, sinceritatea ramane o notiune firava prinsa in cutia Pandorei si lovita cu capacul in cap inainte de a apuca sa-si ia zborul.

Avem momente cand stam noi cu noi. Ne privim in suflet si rareori sintem sinceri. Ne intrebam de ce nu puteam spune intotdeauna adevarul. Ori de ce nu-l putem privi in fata, cu ochii mari deschisi atunci cand ne e spus. Adevar. Sinceritate. Vorbe nobile desprinse parca din romanele de capa si spada. Notiuni ingalbenite la fel ca paginile romanelor citite in copilaria in care eram mult mai aproape de adevar.

Notiuni demodate, potrivite doar ascetilor retrasi in piatra. Care nu au nevoie sa minta. Desi, pana si pietrele pot fi mintite. Pana si in fata pietrelor isi poti justifica gandurile ascunse.

Va cer sa va deschideti inima. Va rog sa aveti un moment de sinceritate. Aici. Cu voi si cu ceilalti. Ascunsi sub un pseudonim, ori cunoscuti. Intoarceti-va pentru o clipa la copilaria vietii, la inocenta existentei. Aveti curajul sa spuneti adevarul. Cu mana pe inima. Privind in fata, in sufletul nostru, al celorlalti care sintem aici. Fii sincer acum si multe bariere dintre noi se vor prabusi.

Te intreb un singur lucru: 

Faci pipi la dus?