Amintiri olfactive

Dintr-o vorba-n alta cu stimata Monica am dat intr-o amintire cu parfum exotic. In vremea studentiei am avut un bun prieten din Ghana. Negru tuci, nu-l vedeai noapte decat daca radea. Avea niste dinti albi de te orbea ziua cand batea soarele in ei. Un nas cat pumnul meu (ma rog, nu am pumnul foarte mare) si un suflet cat toata Africa. De-aia l-am indragit eu si colegii mei de camera. Si l-am incorporat in gashca. Sa nu se simta omul singur pe meleaguri straine. La el in Ghana era profesor, citit, educat, se tundea cu lama. Da, nu glumesc, isi baga un piepten in parul ala incredibil de cretz si ce iesea deasupra taia cu un BIC. Avea insa o problema. Mirosea. Adica putzea. Incredibil. Mai ales cand transpira. Si, dragii mosului, omul asta iubea sa danseze. Il duceam la cate un chef-petrecere iar el se punea pe dans. In trei minute era, desigur, leoarca. Toti din jurul lui fugeau mancand pamantul. El credea ca lumea se retrage ca sa-l admire dansand. Dansa mai cu foc. Transpira mai tare. Cercul se largea, in final cheful se spargea. Aveam o problema cu Edi al nostru. Imediat nu ne mai primea nimeni la chefuri. Si nu ne mai ramanea decat sa dansam cu el in jurul reshoului din camera. Nu ne doream asta. Asa ca, timizi si cu diplomatie, am initiat o discutie.

“Edi, nu te-am prea vazut pe la dush…” “Pai da, eu nu ma spal!” – ne-a raspuns aproape mandru. Noi, stupefiati. “Pai cum adica, Edi?” “Invatati sa pretuiti apa!” – ne-a spus el privindu-ne adanc, in ochi, ca si cum ne-a fi vandut secretul Templierilor. “Bai Edi, tu glumesti, nu te speli ca sa ai grija de apa?!” “Pai da, ca daca nu aveti grija ajungeti ca noi. Romania nu va mai avea apa la fel ca Ghana!” “Mai Edi, da-o dreacu, io zic ca totusi ar trebui sa te speli…Dar tu nu te cureti?” “Pai ba da…” “Cum?” “Pai ca in Ghana!” “Cum te cureti tu in Ghana?” “Pai cu lamai si portocale…” Stupefactie totala din nou, muti, intepeniti. “Pai faci limonada si te speli cu ea? Adica storci lamai si portocale in apa si te speli?” “Nu, fara apa. Tai o lamaie sau o portocala in doua si ma sterg cu jumatatile sub brat si intre picioare” Noi sa lesinam, nu alta. Ne iesisera ochii din orbite, ne gandeam ca si atunci Edi al nostru musteste de citrice in partile interzise, parca si vedeam samburii de portocala prinsi in flocii-i desi.

Dupa cateva zile, cand ne-am revenit din shoc, ne-am gandit sa-l “conducem” cumva spre spalatoare. Asa ca de fiecare data cand venea la noi in camera saream ca si curentati, ne luam sapunurile si proapele si plecam la dush. La un moment dat ne-a intrebat:”Dar de ce faceti atata dush? Nu economisiti apa?!” ”Mai, Edi, facem dush ca doar daca mirosim frumos, proaspat, ne iubesc femeile!”  ”Asta l-a pus serios pe ganduri. L-am vazut cum ne urmareste. Era sfasiat intre salvarea planetei si dorinta romancelor. De care sint sigur ca nu avusese parte pana atunci.

Intr-o buna dimineata, batai la usa. Deshid, mutilat de somn, si ce vad?! Edi al meu, la bustul gol, cu prosopul pe umar si un zambet care-l smulgea din bezna coridorului:”Buna dimineata! Mergem la dush? Trebuie sa ne doreasca femeile!” Ne-am trezit toti, brusc, am inceput sa ne felicitam, sa chiuim, sa cantam. Ne-am luat prosoapele si am fugit in grup, cu Edi in frunte, spre dushuri, razand cu gurile pana la urechi. Zambetele ni s-au sters bursc de pe fetze atunci cand Edi a ramas gol…Va reamintesc, Edi era negru.