Azi ca ieri, sambata viitoare ca sambata trecuta

Credeati ca viata voastra e plictisitoare? Credeati ca nu vi se intampla foarte multe? Credeati ca nu traiti fiecare clipa asa cum ar trebui? Ca veti regreta asta peste 86 de ani, atunci cand veti fi batrani? Ok, in cazul asta cititi postul meu. Va veti simti muuuult mai bine.

De 13 zile lucrez cam 14 ore pe zi. Si astazi, la volan, mergand spre munca, mi-am analizat ultimele 13 zile. Ce am facut eu, cam cum mi-am trait viata. Mi-am dat seama seama ca nici nu prea stiu ce zi e azi. Si nu prea mai are nicio importanta. De ce mi-am pierdut reperele temporale si mi se pare ca sint un soarece care se invarte intr-o roata?! Pentru ca fiecare zi a fost identica-cu cea care a urmat si cu cea care a trecut. Chiar m-a amuzat, e tragicomic. O sa vedeti ca in doar cateva randuri va pot descrie cu acuratete viata mea din ultimele 13 zile.

Trezirea la 7.3o, poate cu cateva minute mai devreme. Bagat picioare in papuci de casa (da, scarpinatul in cur nu lipseste), mers la buda, pipi, scuturat, mers la bucatarie, (da, ma spal pe maini si pe fata, nu merg la bucatarie fara sa fac asta) pus cafea, facut cafea, intors la baie, spalat, pana atunci e gata cafeaua.

Deschis blog, citit ce apare peste noapte, eventual raspuns la comentarii, fumat o tigara – baut cafea. Pauza de caca, caca rapid, 2-3 minute, intors la blog (da, m-am spalat pe maini) fumat inca o tigara, baiut cafea. Se face ora 8 fix, pus cafea sotie, trezit sotie, mers cu ea in living, baut impreuna cafea, fumat a treia tigara. La 8,15 incepe imbracatul, 8.20 sint imbracat, coborat cu liftul la masina, intrat in masina, 8,25 pornit masina, pus ochelari de soare cand e soare, dat drumul la muzica. Da, de 13 zile am acelasi CD, Metallica Best Of, ascult cam aceleasi 3-4 melodii pe drumul spre munca. Prins bariera, asta se intampla in fiecare zi pe la 8,35, stat 5-10 minute la bariera mai fumez o tigara. Drum spre serviciu prin Colentina, Obor, Pache Protopopescu, parcat, urcat birou, e ora 9. Incepe ziua de munca, pe la 10.30 sau 11 scriu la blog, la ora 12 iau o supa sau o ciorba, la ora 13 o sedinta care dureaza pana la 14, apoi poate mancat inca ceva, munca, ora 20 o alta sedinta pana la ora 21. Ori 21,30 – 22.00 plecat de la munca. Ajuns acasa pe la 22.15 – 22.30, intampinat sotie, buna seara, ce mai faci, nu o intreb cum a fost ziua ei pentru ca stiu, lucram impreuna, mancat ceva (da, cina tarzie si consistenta, mananc pe la 23.00 poate 23.30) spalat pe dinti (in aceste zizle va zic cu toata rusinea ca nu a fost o regula de fier), asezat un pic pe canapea ca-s obosit, adormit in living, pe canapea, in aproximativ 3-6 minute. Sotia ma trezeste, imi zice sa ma mut in dormitor, ma mut, adorm, se face 7.30 dimineata si soarecele (eu) reintra in roata.

Da, asa se intampla. Cum va ziceam, ma amuzam trecand in revista cele intamplate sau mai degraba cele neintamplate. Usor deprimat, am decis sa schimb cd-ul cu metallica si sa dau pe radio. Am dat pe radio si, minune, Divinitatea mi-a trimis un semn: Ace of Base, cantand It’s a Beautiful Live. Mi-am revenit un pic, mi-am dat seama ca mai am doar 4 zile din acest program care ma erodeaza mai ceva ca o mare furioasa, ca apoi viata mea se va imbunatati radical, ca voi pleca in curand intr-un mic concediu in Grecia, ca voi bea bere pe plaja si voi bea vin la terasele grecesti.

In acel moment in fata mea a aparut un excavator, pe senile, care merge cu viteza de 0,03 km pe ora. Pe o sosea cu o singura banda pe sens. Din sens opus venea masina dupa masina. Nu aveam cum sa depasesc.

Da, se intamplase ceva nou in viata mea si da, viata poate fi frumoasa!