Delicate florarese

Iata ca se intampla aseara sa am nevoie de un buchet de flori. Sa-l ofer in aceasta dimineata. Ruland pe sosea ,vaz cu coada ochiului o florarie. Jbang trag pe dreapta, jbang ies decis din masina, jbang ma opresc cu pasul in aer. In fata florariei tronau maiestuosi trei… gorile.  Adica trei…monstruozitati de indivizi, cel mai mic avea in jur de 100 de kile. Genul ala de interlopi pe care-i vezi la inmormantari de interlopi mai mari. Cu tricouri mulate pe burti uriase, tatuaje, ochelari de soare. Da, aveau toti trei ochelari de soare desi orele erau 21,45 PM.

Haoleu, le-au omorat pe florarese. Sa vezi ca floraresele nu si-au platit taxa de protectie si au fost torturate si apoi ucise. Sa vezi ca daca ma uit mai atent le vad capatanile expuse intre crinii imperiali. Ca atare nu m-am mai apropiat si am dat sa ma retrag elegant, in marsarier. Si tocmai cand dadeam eu cu spatele ca Michael Jackson in zilele lui bune, unul dintre pitecantropi ma vede (culmea) prin ochelarii de soare.

– Vrei flori?  – ma intreaba suav, cu o voce care m-a lovit in toba urechii fix cu violenta unei bâte de beizbol.

Normal ca vroiam flori, numa’ ca io aveam o alta idee despre florarese. Si io vroiam florarese. Ei nu erau florarese. Sau daca erau florarese, asta inseamna ca floraresele au intrat intr-o etapa superioara a dezvoltarii lor ca fiinte. Ori inseamna ca statul indelungat in preajma florilor duce la grave tulburari hormonale. Si apar barba albastra, par tuns scurt dat cu gel, muschi orientati nu spre Nord ci spre orice directie vrea pula floraresei, burta. Si nu de la graviditate.

Eu asociez delicatetea florii, suavitatea ei, finetea, parfumul, culoarea, voiosia si eleganta  cu frumosul feminin. Chiar daca frumosul feminin e reprezentat de o tiganca batrana, grasa, fara dinti in gura. Da’ macar e femeie. Probabil… Dar chiar nu vroiam sa iau flori de la clanul lu’ Pumnal. Sigur faceau parte dintr-un clan, sigur clanul lor are un nume sonor. Deci am raspuns:

– Nu, nu vreau flori…

– Da’ ce vrei? – intreaba el, in timp ce ceilalti doi ma scanau.

– Pai sa mori.  – am raspuns doar in gand, pentru ca daca-mi si ieseau astea 9 litere pe gura m-as fi tavalit in urmatoarele 2 minute intr-o balta de sange. Asa ca am raspuns doar:

– Pai nimic…

Si am plecat. Din masina am mai vazut vreo 3 gherete cu flori. Si huidume in fata lor. Ma gandesc acum ca afacerea asta cu flori e atat de buna incat a intrat in interesul cercurilor de putere…oculta. Pe langa traficul de fetite, arme, droguri, taxe de protectie, case, terenuri.

Ori sint doar un tip plin de prejudecati iar cele 3 florarese, ma rog, florari, sint niste fiinte pline de delicatete, au facut pian cand erau mici si de-aia au antebratele alea, le place sa picteze si, din cand in cand scriu cate o poezie, cu un creion tocit, pe un colt de ambalaj floral:

Cu-al meu pumnal iti dau in suflet,

Pe piept iti pun o floare apoi.

Cu-a mea sabie iti dau in creier,

Si-ti fac din creier, doi.

Cu-al meu pistol iti ciurui trupul

Si fac din tine stropitoare.

Si-n fiecare gaurica

Iti pun apoi o floare.

DISTRIBUIE

RECENTE

Previous articleRabdari prajite
Next articlePandemie de pârţuri