Din vina cui o fi venit fetita?

Coada mare la supermarket. Recunosc ca ne si grabeam putin, se apropia ora la care lumina ochilor nostri – de fiica-mea zic, nu de enel – trebuia sa infulece. Ca era pe la pranz. Cum spuneam, coada mare la raionul cantarit legume. Io, gentilom de moda veche, am senzatia ca o doamna era cu juma de talpa inaintea mea spre rand. Si-i fac semn sa intre in fata.

Apoi vaz o persoana in etate ca se apropia cu greu de rand, ii fac semn sa intre in fata. Stau apoi la tot randul ala baban, desi e cumplita criza financiara toata lumea cumpara de parca maine-i potopul ori da tsunami peste noi, toti aveau j’de pungi cu produse. Ajung in fatza, cand sa-mi pun vinetele pe cantar se apropie o prea dulce silueta.

O fetita.

Diafana.

Cu ochi ca cel mai azuriu cer.

Cu bucle blonde, grau desfatat de soare vara, nu alta. Imbracata intr-o rochita, icoana in altar s-o pui, nu alta. Cu un zambet de topea pietrele si uraniul in reactoare. Si io cum is si tare sensibil de cand cu fatherhoodul, o priveam ranjind fericit.

Si cum ranjeam io ca idiotul, nici una nici alta minunea asta mica mi se propteste in fatza, la cantar. Mai sa ma calce pe picior, bagaboanta. Si din manutele ei – ce aveam io impresia ca le tine la spate cumintel- apar vericule vreo 5 sacose cu mere, ardei, castraveti, ceapa si mai ceva. De-am ramas mut, nu-mi dadeam seama cum bratele alea ca vrejurile tineau atata greutate.

Cu multa usurinta, minipitipoanca incepe sa-ti tranteasca produsele pe cantar.

Ma, m-am enervat rau, asa, ardeleneste, si m-am intrebat retoric: Pai sa n-o bagi in pizda ma’sii?

Nu pe ea, pe ma’sa. Ma’sa aia care a invatat-o ca asa merg lucrurile in viata. Ca nu cred ca la 5 anisori copiii astia au atata initiativa, forta, discernamant. Io creca-s exploatati, incarcati cu kile de legume-fructe si pusi sa forteze randul.

Deci creca ma’sa a invatat-o de timpuriu miscarea de intrare in fatza, ca era bine exersata apropiera cu zambet si insinuarea, creca micuta ducea pepeni la cantarit de cand avea 2-3 primaveri. De-a rostogolul.

Si n-a zis nici multumesc la final. Bagaboanta.

Altfel vorbind chiar c-a venit primvara, ceea ce va doresc si voua.