De cand a murit megastaru’, ma tot uit la teveu. Toate amanuntele vietii lui sint puse pe tapet, mie mi-e din ce in ce mai mila de el. Dar mi-e asa o mila de parca l-as lua acasa. Pe cuvant. Un absolut nefericit traumatizat de mic, batut, insultat, manipulat, stors apoi de bani, inadaptat, neinteles, bolnav, prapadit. Fericit doar atunci cand compunea si canta. Oare de-aia a ajuns el sa cante? Pentru ca avea nevoie de o evadare spre ceva? Acum imi permit sa o spun ca a fost genial. Da, peste 300 de ani robotii ce vor controla Terra vor vorbi despre el cum vorbim noi despre Mozart.
Ca tot a venit vorba de Mozart. Alt genial cu o viata intoarsa pe dos si o moarte misterioasa. A cantat de cand era mai tanar ca megastaru, a devenit celebru chiar mai rapid, a avut momentele lui de glorie si osanale, imparati si regi ii preaslveau muzica, compunea hituri, rupea topuri. Apoi a urmat perioada de decadere si o moarte nelamurita. Ori in boli crancene cauzate de viata lui total dezordonata. Ori otravire. Cum se mai spune…
Ca tot a venit vorba de moarte, uita-te si la Van Gogh. Si-a tras un glonte in lanul in care-i placea sa picteze. Asta nu denota foarte multa normalitate si fericire, era deja intr-o ureche (la propriu), nici cu urechea lui nu-i extrem de clar ce s-a intamplat. Ba si-a taiat-o, ba i-a muscat-o in prieten mai beat ca el.
Acum hai sa povestim un pic. Genialitatea e o chestiune pe care o avem in gene (nu alea de sub sprancene) si e clar ca vom fi geniali (nu eu sau tu, linisteste-te) indiferent de cum copilarim, si crestem? Ori genialitatea e provocata de traume, constrangeri, chin, durere, e o modalitate a psihicului de a scoate un diamant din tone de piatra si noroi?! Genialitatea e executarea pedepsei unei condamnari sau e condamnarea in sine? Iar viata e sentinta. Daca esti genial e clar ca nu vei avea o viata normala? Probabil. Creierul genialilor functioneaza altfel. Reperele lor sint altele. Valorile in care cred sint total diferite de ale noastre, muritorilor de rand. Oare de-aia vietile celor mai multi geniali din istorie (indiferent de campul lor de activitate) devin istorie? Exista un declick, mai devreme sau mai tarziu, care imbolnaveste de genialitate? Ma gandesc ca da, toti ne nastem cu creierul neted, mai neted decat avem popul la nastere. Uni raman cu creierul neted, pacat ca nu-si dau seama. Ceva se intampla pe parcurs…
Acum io te intreb. Ce ai alege? Genialitatea, prezenta ta in anale (nicio analogie la…stii tu…) imortalitatea dupa moarte cu conditia sa ai o viata total nefericita ori ai alege o existenta total mediocra, banala, relativ fericita dupa normele si canoanele universal acceptate – scoala, servici, sotie, copii, nepoti, pat de batranete, deces la lumanare. Ori fara, daca ai ghinionul sa-ti cada in cap un genil ce a decis sa-si ia viata sarind de pe un bloc.
Uita-te si la Bula. Toata lumea il cunoaste. Si a muirt stupid pe locul pasagerului, spunand “Liber dreapta”. Nu, nu era liber dreapta.
Decide-te: recunoastere postuma ori trai anonim si linistit.
