Intr-o buna dimineata tronam linistit la engleji. Adica eram pe buda si rasfoiam un ziar pe care ei il dau gratuit. Privirea-mi cade asupra unei rubrici nevazuta inca prin presa noastra: “Mesaje de la necunoscuti pentru necunoscuti”. Si mesajele sunau in felul urmator:
“Te-am vazut ieri in metrou, ne-am privit uochi in uochi intre statiile x si y. Eu eram tanarul blond cu par scurt, care tinea in mana o geanta maro de piele. Tu erai bruneta, cu ochi verzi, purtai o bluza roza. De ieri doar la tine imi sta capul. Imi pare rau ca nu ti-am zis nimic. Contacteaza-ma!”
Altul zicea asa:
“Sambata trecuta m-ai ciupit de cur in barul z. Desi eram beat mort nu am avut tupeul sa-ti zic nimic. Tu erai blonda si aveai o rochie neagra. De atunci imi pare rau ca nu te-am ciupit si eu. As vrea sa te ciupesc. Contacteaza-ma.”
Respectivii pomeniti trimit un mail la adresa ziarului daca se recunosc in descrieri si vor sa se intalneasca-cu contactatorii. Minunata idee!!! – mi-am zis. De cate ori nu am regretat si noi, cei de pe plaiurile mioritice, vorbe nespuse. Care ne-au stat in gatlej dar ulterior nu am avut tupeul sa le spunem. Unor oameni care ne-au placut ori ba. Ne-au bucurat privirea ori ne-au enervat urechille. Asa ca hai sa o facem si noi!
Daca vreti sa spuneti ceva cuiva necunoscut, vazut si placut/ori neplacut, lasati mesajul aici. Cine stie, poate-l vede. Si poate-l bucura. Ori poate-i da de gandit. Incep io:
“Pentru domnisoara blonda de ieri, din buticul de la Voluntari. Io eram ala cu tricou verde bortacel. Si bermuderi tip camuflaj. Tu esti aia blonda cu privire tampa. Ai intrat in fata mea la coada. Io te-am intrebat de ce nu stai la coada. Si tu mi-ai zis ca ai crezut ca io am adus marfa la butic. Si io nu am mai putut sa zic nimic la replica ta inteligenta.
Acum mi-au venit cuvintele in gura. Esti o nesimtita. Asta e clar, din oficiu. Iar tura viitoare cand intri in fata cuiva si te intreaba de sanatate, spune-i ca ai presupus ca e un savant ratacit. Intr-un butic din Voluntari. Ori un miliardar excentric ce-si cumpara de acolo mustar si rosii. Nu-ti mai da tu repede cu presupusu’ ca-i caraus. Idioato. Nu ca nu ar fi nobil sa fii caraus. Mai sint si io din cand in cand. Da’ poate pur si simplu nu mi-am dorit niciodata sa fiu caraus pentru ca asa zici tu. Cati carausi aprovizionatori de marfa ai buticelor din Voluntari ai mai vazut tu in tricouri verde brotacel?!”
Acum voi.
(mesajele noi lasati-le in rubrica speciala, aflata sus in dreapta paginii, langa ochi. Multumesc!)
