Page 3 of 11

Am vesti bune.

Din 10 in 10 ani ma uit la cate un episod din serialul Tanar si Nelinistit. Am neste constatari.

Actorii care pe vremuri erau tineri – si nelinistiti, nu mai sint deloc tineri. Cu toate astea probabil le pun ceva in mancare, ca arata tare bine. In special damele actrite, nu comentam aici operatiile estetice, fardurile si faptul ca nu-s nevoite sa munceasca 8 ore intr-o macelarie, sa curete o casa si sa creasca 8 copii.

Ca sa-si justifice titlul, producatorii baga ciclic actori noi in serial. Noi, tineri, nelinistiti. Sint convins ca nici nu erau nascuti cand vedeam io primele episoade. Iar actorii batrani din serial, erau batrani si la nasterea lor.

Aici e vestea buna. Batranii serialului arata la fel de bine ca acu 20 de ani. La fel de batrani, da bine. Deci daca ajungem pana la o anumita varsta, pe urma nu prea mai conteaza. Hai sa ajungem pana la varsta aia, pe urma mai vedem noi.

Ca sa-i ajutam sa arate bine si in continuare, va propun sa le dam ponturi de tinerete fara batranete. Unii spun ca tre sa bei o tuica, dimineata, pe stomacul gol, ca sa treci suta de ani. Bag si io o tuica acum, sperand ca voi pe mese cand fiica-mea va implini 65 de primaveri.

Voi ce ziceti?

Autosesizare in strada

Mergeam io ieri seara spre casa. Cu masina. La un semafor observ, pe trotuarul de langa, ceva gen agresiune. Doi golani hartuiau o femeie, aia parea destul de speriata, le dadea cu o plasa in cap.

Primul instinct a fost sa claxonez, sa ma dau jos, sa intervin. Templierul din mine inca traieste. Al doilea instinct a fost sa mai stau. Sa vad ce se intampla. Ulterior mi-am dat seama ca-s impreuna, era doar o harjoneala, ea incepuse sa rada.

Vazandu-mi io in continuare de drumul meu, dezbateam cu mine (cele mai bune dezbateri, clar) ce as fi facut daca era o agresiune pe bune. Si creca n-as fi facut nimic.

De cand sint tata, sint mult mai cacacios in unele privinte, mult mai curajos in altele. In cazul acestei agresiuni, cu doi golani participanti, sansele de reusita n-ar fi fost de partea mea. Ei doi, io unul, ei mari, io mic, ei evident cu spirit agresiv (daca fac de-astea in strada) io-s un fel de pipa a pacii. Pana ma calci pe coae si apoi te poti baza pe faptul ca ti-o furi cand te astepti mai putin si unde te doare mai tare.

Ei posibil drogati sau beti, eu am fost acum cativa ani in Amsterdam. Ei poate cu cutit, io nu mai am arcul pe care mi l-a facut bunicul din salcia aflata in “fundul” gradinii.

Deci creca as fi stat pe curul meu, in masina. Da, condamnabil veti zice. Dar, mai bine sa planga ma-sa decat sa planga mama. Ori fiica-mea sa creasca orfana. Si sa se uite peste ani si ani la fotografiile mele ori sa citeasca randuri de-astea. Iar nevasta vaduva, mostenind de la mine creditele facute in franci elvetieni.

Deci, da… In privinta asta sint las. Sa zicem insa ca ipotetic mi-ar fi atacata familia. E, in cazul asta e cu totul altceva. Daca vine un leu, in padurea Voluntari, sa ne manance, eu o sa-l mananc pe el. Am observat ca atunci cand sint cu copilul, cu caruciorul, nu mai imi e frica de cainii bagabontzi. Da deloc. Si pana acum ma cacam pe mine de frica atunci cand apareau 2-3 canini.

Sa inteleg ca tatal si sotul sint acum mai puternici decat cavalerul templier? Instinctul de autoconservare e mult mai tare, transformandu-ma intr-un pussy care nu mai sare in ajutorul celor agresati?

Da, creca da.

Acu dezbateti, stiu ca femeile (victime preferate, totusi) ma vor face cu ou si cu otet. Poate si barbatii.

Noi sa fim sanatosi.

Atunci cand…

Atunci cand bei, in caldura caminului tau, iarna, un ceai fierbinte cu lamaie. Privind limbile jucause ale focului din semineu. Ori atunci cand vara, pe o terasa, iti desfeti buzele si mintea cu o limonada rece. Racoroasa. Sau in celelalte doua anotimpuri ramase, cand bei ceva ce contine felii de lamai…

Gandeste-te la asta:

Daca nu ai spalat lamaia pe care ai pus-o in ceai, ori daca ospatarul-preparatorul de la terasa nu a spalat lamaia pe care ti-a pus-o in limonada, ori in apa plata, ori in pepsi-cola, e extrem de probabil sa se fi intampla urmatoarele:

Lamaia aia divina, mai exact coaja ei, sa fi fost saltea de babardeala pentru soarecii si sobolanii prezenti in:

1. depozitul producatorului de lamai. (tipu cu livada adica)

2. Mijlocul de transport cu care a fost livrata lamaia spre incoace, adica vapor ori tir. In vapor sint niste cale uriase, palate pentru soareci si sobolani. Cica jivinele se simt acolo la la Taj Mahal, la harem, si le vine chef de djindju-mindju (babardeala) 

3. Depozitul din Romanica, unde au descarcat vapoarele ori tirurile.

4. Mijlocul de transport de la importator la distribuitor-comerciant.

5. Depozitul comerciantului-distribuitorului.

Daca in toate aceste locuri enumerate, prin care a trecut lamaia din ceaiul ori limonada ta, nu sint sobolani…esti NOUL MESIA. Adica e imposibil. Totusi exista sanse mari ca sobolanii sa nu se fi babardit pe lamaia ta. Dar un pipi, pe acolo prin depozite, ori un rahatel micut-dragut, tot au facut.

Deci. Pe viitor spalati-va lamaile. Cica coaja lor poroasa depoziteaza bine diferite scarbavnice boli transmise de soareci si sobolani. Virusul herpetic ar fi printre ele. Ai avut vreodata herpes?

Mda, nici io nu spalam lamaile pana acum. Data viitoare cand vedeti o felie de lamaie in pahar-cana sa va ganditi la vorbele mele. Si acu luati dedicatie asortata.

Autobuze, autobuze, autobuze, autobuze, autobuze, autobuze, autobuze, etc, etc, autobuze, etc, autobuze, etc

Scriere descriere de mic fapt divers.

Cam asea, ca-n titlu, ma simteam azi dimineata, incercand sa-mi strecor masina printre autobuze. Bre, n-avem multe, de fapt n-avem mai nimic (spun asta la nivel de tara, societate, natiune) da’ autobuze avem din belsug. Cel putin asa vad io lucrurile inghesuit in masina mea mica, simtindu-ma coplesit in habitaclu. Ca ma uit in stanga, un autobuz. In dreapta un autobuz si in fata lui un alt autobuz.  

Din spate vin necrutator autobuze, in fatza vad babanul cur al altor autobuze. Care de care mai Mercedes, mai smecheresti, unde-s autobuzele cu burduf de alta data. Si alea de aveau deasupra rezervoare cu gaz. Si alea gaurite, ruginite, cu scaune rupte de vreme si golani. Cum nu avem nici drumuri late, atunci cand mergi intre doua autobuze latarete simti ca-calea dinainte ti se ingusteaza. Parca inaintezi printr-o palnie, ce se tot stramteaza, stramteaza, iti strangi cureaua, centura, iti tragi burta si respiratia, dorind sa iesi la liman. Dintre autobuze.

Iar autobuzele par niste vechili pe plantatie. Pai daca el vrea s-o ia dreapta, o ia, nenica. Sau stanga. Nu se uita, nu le pasa, maiestuos si greoi ocupa teritoriul. Tu te faci mic mic, si te tot miri cum dintr-o chestie atat de mica-ca si tine pot iesi injuraturi atat de grandioase. Si explicite. 

Poate-n alte citadele nu sint atat de multe autobuze, dar aici, in capitala, e bogatie. Poate asa simt doar eu, care din nou am facut din tzantzar armasar, poate calatorii cu belet ori abonament RATB ma vor contrazice. “Nu, nu sint autobuze, (zic ei) asteptam jumatati de ora in statie. In ploaie si vant, cu moralu la pamant. Da io ma simt cotropit si am senzatia ca-mi e furat cu abuzu si putinul asfalt de circulat ce se exista. Elefanti urbani, puratori pe carca de oameni grabiti, ori plictisiti, ducandu-si la randul lor pe umeri saracia si nevoile si neamul. Iar in geamul autobuzului nu mai bate ramul. Ca l-au taiat.  

Ochei… Acu ca am vorbit si de autobuze, va anunt pe cale oficiala ca in curand dam drumul la un concurs cu premiu mare: 1000 euro cash. In principiu puteti afla despre ce-i vorba intrand in bannerul afisat in dreapta, ala cu filmul You Again. Va fi in fel de Te uiti si Castigi.

Sanatate la toata lumea!

Al opspelea simt.

Creca atunci cand ti-e dat sa ai un copchil iti mai sint oferite bouns de la “stapanire” si neste extra simturi. Sa fie acolo, spre protectia pruncului.

Acu ma voi referi strict la simtul pe care l-am capatat pentru a ma ghida in noapte, cand sint de garda la vegherea somnului fetei lu’ tata. Nu ma refer la sora-mea ci la fiica-mea.

Deci uneori, cand a doua zi sint liber de la munca ori am program nitel mai lejer, preiau asupra mea “the night watch”. Asta presupune ca io tre sa dorm cu urechile ciulite si sa furnizez fetei cele necesare in caz de trezire(a ei). Cum ar veni lapte – nu din tzatze ci din beberon, o mangaiere, o vorba buna, un scutec proaspat.

Vreau sa va spun ca in noptile astea dorm deosebit de interesant. Mai usor ca un tzantzar bolnav cu nervii. Sint undeva in somn dar nu chiar, raman ancorat cu urechile in realitate si se creeaza un canal comunicational intre mine si monitorul ce-o supravegheaza pe fata –  atat sunet cat si imagine.

Dorm bine atunci cand percep in constient si-n subconstient ca respiratia ei e egala, linistita. Si, culmea, ma trezesc cumva inainte de a deveni agitata. Inainte de a-i fi foame, inainte de a macani ceva. In momentul in care macane io-s deja cu pupila infipta in monitor, cu urechile extrem de ciulite ca sa-mi dau seama de-i macanit de foame ori macanit de plictiseala ori macanit de pisare sau poate de cacare.

De realizez ca-i de-ala de foame, devin brusc extrem de coerent. Laser, frate. Ma misc cu o suplete si-o eleganta ceva de speriat. Desi sint abia smuls din somnic, sa ne intelegem. Foarte eficient si calculat in miscari fac laptele, aranjez locul de nutrire, pun servetele, tetine de rezerva ca poate se infunda cea folosita. Sint extrem de mandru de mine. Iar copila e manuita cu miscari de chirurg, nu alta. Inca n-am dat-o cu freza de pereti, iti multumesc tie Doamne. Inca nu mi-am rupt degetele mici de la picioare in mobile si imobile.

Si sint convins ca toti parintii primesc aceste extra simturi. Cumva ceva se schimba la cel mai adanc nivel, creca si creierul isi modifica cirumvolutiunile. Nu mai arata ca un cur ridat de baba ci ca un cur ridat de mosh. (nu, nu stiu cum arata cururile de babe si moshi, imi imaginez si eu, valeleu ce imagine…)

Poate intre aceste extra simturi si-o face loc si ala de-ti spune numerele la Loto. Desi, zau, sint extrem de multumit cu ce am acum.

Fuc loto, noi sa fim sanatosi!

5 saptamani in baloane portocalii. Gata, au aterizat

Buna ziua doamnelor domnisoarelor si domnilor,

Au aterizat baloanele Orange, dupa 5 saptamani de zboruri. Cu succes, fara incidente, in glorie deplina. Eu va voi spune pe scurt povestea lor, vom zbura din link in link, spre oamenii care au zburat, au filmat, au fotografiat. Poate chiar unii dintre voi. Poate chiar v-ati postat marturiile aeriene pe pagina speciala de Facebook. Acolo votandu-se cel mai meserias fotograf de nacela. Deci cine acceseaza linkul, vede cele mai tari poze si filme facute de zburatori.

Dupa “decolarile” din Bucuresti, cele doua baloane au luat intreaga Romanica la cutreierat. Zborul de Brasov, de la munte, l-a descris nea Fulgerica, pe cel de Sibiu, falnica si frumoasa citadela, l-a povestit conu’ Brylu. S-a zburat apoi peste Bacau, sa fie si Moldova la inaltime, cu domnul Kristofer la bord (dovada stau imaginile), a fost survolata si batrana cetate a Unirii, recte Alba Iulia. Makavelis a trait si descris de la sol senzatiile experimentate de altii in aer.

A urmat Aradul, mandru oras pe mal de Mures (mi-au placut flacarile din poze), s-a umflat balonu’ si-n Piatra Neamt. Martorii oculari spun insa ca cel mai bine s-a zburat peste Baia Mare, dovezi foto de la Gaben. In Suceava insa a fost vant puternic, puternic rau, nasolie mare, imagini de la sol.

Cand a mers balonu’ la Targu Mures eram si io pe acolo. Io cu treaba. Ionel cu balonu. Si daca tot ati v-am zburatacit pana aici, hai si pana la Oradea, mai exact la Oradeanul, ca sa finalizam cu succes.

Da, cam astea au fost zborurile, sper sa va placa pozele si imaginile, sint convins ca cei ce au zburat au avut o experienta mirabila. La mai multe, Doamne ajuta, sa fiti sanatosi, abia astept sa zbor din nou, cele mai faine vise ale mele sint alea in care zbor. Fara avion, fara balon, doar asa.

Actiune si reactiune

Va spuneam ieri ca dupa un rau vine automat binele. Azi va garantez ca dupa ce faci un rau, automat ti se intoarce.

Ma cam durea ieri ochiu drept. Simteam ca mi se bulbuca, simteam in partea de nord, sub pleoapa, o mancarime amarnica. Si parca-mi era globu’ ocular acoperit cu nisip. Ca si cum as fi cazut la mare cu capu-n plaja. Imi venea sa-l scot, sa-l scarman bine cu o perie de tesalat caii, sa-l clatesc, sa mi-l bag la loc. Nisipul scartzaia pe acolo, uochiu mi se umfla, ma durea.

Ce sa fie?

Cel mai probabil incepe conjunctivita – mi-a zis un coleg de banca, expert in conjunctivita. Ca a avut. Mi-a confirmat-o un alt coleg. Care a avut si el. Ce sa fac? Du-te la cabinet, s-o intrebi pe doctorita. M-am dus. I-am zis ce si cum. M-a ascultat cu atentie, cu simpatie si empatie, m-a privit lung si a zis ca habar nu are ce am. Ca nu-i de specialitate. Sa merg la un oftalmolog.

Da’ mie ochiu imi dadea sa iasa. Ma faceam ca melcu. Puteam sa ma uit peste cap, spre spate. Ar fi fost misto daca nu m-ar fi durut. N-aveam chef de excursii la oftalmolog. Asa ca am plecat spre o farmacie.

Sarumana, ma mananca, mi se umfla si ma doare uochiu. Stangu.

Va dau niste picaturi.

Bune?

Pai…da. Cu antibiotic. Pentru conjunctivita.

Si daca n-am conjunctivita?

Pai… va dau altele.

Bune?

Pai…da. Cu doar un pic de antibiotic.

Bine. Pai… sa-mi dati.

Si mi-a dat, m-am intors la munca, am cetit prospectul, scria sa-mi trag de obraz, sa-mi cracanez pleoapa de ochi, sa fac un gol ca un buzunar intre pleoapa si ochi, sa ma uit in sus, sa-mi picur 3 (normal) picaturi, sa inchid ochiu, sa tin apasat cu degetul pe coada ochiului. Si poate o fi mai bine.

M-am dus la baie, am urmat indicatiile, o picatura mi-a cazut pe obraz, una pe pleoapa, una unde trebuia. Procentaj 33%.

Apoi m-am intors la calculator.

Si abia acu trecem la subiectul enuntat in titlu, tot ce v-am scris pana acum a fost vorbarie absolut goala, sper insa ca ne-am simtit minunat impreuna.

Stateam la calculator, strangeam o coala a4 in mana, o facusem ghemotoc, ca ma durea uochiu. O musca a aterizat pe partea de sus a descktopului. Statea. Ori se caca ori se uita la mine, n-am de unde sa stiu. Cert e ca am aruncat cu ghemotocul de hartie inspre ea. Si, jur, am lovit-o. I-am tras una in tampla. Ametita de izbitura a cazut lesinata in fatza mea, pe masa. Zic lesinata pentru ca dadea din craci.

Si, nebun de sange, de durerea ochiului, de criza economica, i-am futut o palma zdrava. De am ucis-o. Doar ca, palma aia zdravana a atins si un paharel cu cafea. Ce-l aveam pe masa. Cafea ce mi-a sarit partial pe masa, partial pe tastatura, aproape total pe bluza.

Azi de dimineata: uochiu tot ma mananca, parca-l simt insa mai putin nisipos, nu s-a introsit, nu s-a bulbucat, nu s-a lipit, nu mi-a curs. Mi-am zis ca poate-s picaturile bune si scap de ce-i mai nasol. Sa nu uit sa iau picaturile cu mine la munca, sa mai imi pun.

Bineinteles ca le-am uitat. Opresc la o alta farmacie, cer aceleasi picaturi si le primesc la 11,35 ron. ATENTIE!!!! La prima farmacie, Catena, aia cu reclama idioata la care participa Stela Popescu, Sebastian Papaiani si inca cineva, le-am luat cu 15,5 ron.

Bre, farmacisti, poate-mi explicati de ce. Cum adica exact aceleasi picaturi sint la o farmacie 11,35 ron si la alta 15,5 ron?! Nu-i cam mare diferenta asta de 4 ron?! Ori si picaturile sint ca vinul, si alea de la Catena, muuuuult mai scumpe, au fost facute intr-un an bun?! Sau diferenta de pret intra in reclame cu actori?

Ma rog, dea Domnu’ sa nu mi se bulbuce ochii si sa fim toti sanatosi.

Ai dezmierdat pe cineva astazi?

Spui asta si… vezi deja ce se intampla. In momentul in care o spui ori doar o gandesti, esti mai bun. In momentul in care o faci esti mai mult decat tu. Esti mai cald. Mai iubitor. O atingere din inima, ce spune atat de mult. Un gest gratuit facut din dragoste. Dai din caldura sufletului tau mai departe. Alini, oferi, mangai.

Dezmierzi doar pe cine iubesti cu adevarat. Oferi doar celor care merita. Celor care te au prin dragostea lor, prin devotamentul lor, pe cei ce sint o mica parte din tine.

Iar cand esti dezmierdat, cerul negru devine albastru, durerea trece, problemele sint spalate, duse, alungate, chiar si pret de-o clipa. Ca o podea murdara pe care un suvoi de apa curata, de izvor, o purifica.

Inchide ochii si imagineaza-ti ca-l dezmierzi pe cel drag.

Inchide ochii si imagineaza-ti ca cel drag te dezmiarda.

Acu deschide ochii si afla ca a dezmierda se trage din latina si inseamna “a sterge de cacat” 

:)

Da, eu mi-am dezmierdat azi copila, deci noi vom avea o zi buna, ea va avea o zi buna

O zi buna si voua!

Adevarul e ca…

Ne tot gandim cum e mai bine pentru copila.

In curand merge si sotia la munca. Copila va fi tot mica. Maxim 8 luni. Si tre sa facem ceva cu ea. La munca nu o putem trimite, desi ar fi bine sa aduca un ban cinstit in casa la cat consuma.

Si avem urmatoarele variante:

1. Sa ramana singura acasa – nu-i ok, creca nu ajunge la chiveta sa-si spele vasele.

2. Sa nu mai vina sotia la serviciu – nu-i ok, avem rate facute fara sa gandim ca om avea un copil.

3. Sa nu mai merg io la serviciu – nu se poate, din motivul enumerat la punctul 2.

4. Sa nu mai mergem niciunul la munca, vedem noi ce-o fi. Ne facem flower power si fugim in padure. Nu-i bine.

5. Sa luam o bona. Ne temem insa de bone, am vazut multe chestiuni la tv, cu ce fac bonele. Ok, punem camere de luat vederi in casa. Si cu ce ma mai ajuta daca prunca-i deja batuta? Ca am o filmare spectaculoasa?! Deci am lua doar o bona super recomandata de super prieteni. Cum super prietenii sint putini, super bonele super recomandate sint si mai putine.

6. S-o creasca bunicii. Da-i cam greu, ca noi intr-o parte a Carpatilor, ei in cealalta. Ar trebui ori sa vina ei aici, sa-si paraseasca-caminele, ori sa trimitem noi copilu acolo si sa nu-l vedem cu zilele si saptamanile. Ceea ce-i exclus. Deci ar trebui sa vine bunicii la noi. Sa stea bunicile cu noi in casa. O luna, doua, trei, un an, doi… Exclus. Oricat de mult ne-am iubi mamele, si le iubim cel mai mult din lume, nu vom putea trai la nesfarsit cu ele in casa.

7. Sa dam copila la o cresa de copii foarte mici. Am gasit o cresa pentru sugari de la 3 luni in sus. Dar imi vine asea, cumva, sa las copila mea iubita, vesela si frumoasa, pe mainile unor necunoscuti. In fiecare zi, de dimineata pana seara. Desi creca ar fi bine pentru ea. Ar creste in comunitate, cu alti copii, ar invata sa imparta, sa socializeze. Dar creca sint si treburi neplacute. Pericol mai mare de imbolnavire, atentie distribuita in mai multe parti – ca nu cred ca-i angajatul si copilul.

Cu siguranta vom lua cea mai buna decizie. Sper. Dar pe voi, parinti cititori, va intreb:

Ce varianta ati ales la vremea voastra?

Sa fiti sanatosi.

5 saptamani in baloane Orange – De vrei poti zbura si tu – Campanieeee

Ca sa vezi ca daca esti optimist si pozitiv, lucrurile bune apar rapid. Ca-s dupe colt. N-am apucat bine sa va scriu inteleptele randuri despre iesirea din criza si cum ar trebui sa cheltuim un ban in plus ca sa ne simtim bine si sa traim clipa, ca mi s-a si oferit posibilitatea sa va prezint ultima campanie Orange: 5 saptamani in balon.

Asa ca o sa va povestesc cat de clar si de frumos pot eu ce tre sa faceti ca sa zburati cu balonul cu aer cald pe deasupra orasului, ca eroii lu’ Jules Verne. Multumesc pentru atentie, povestea sta asa:

Orange va trimite in 10 orase 2 uriase baloane cu aer cald. Cu unul din baloanele alea poti zbura tu, daca stai in: Sibiu-Brasov (4-5 septembrie) ori Alba Iulia – Bacau (11-12 septembrie) sau Arad-Piatra Neamt (18-19 septembrie) si Baia Mare-Suceava (25-26 septembrie) ori poate Oradea-Targu Mures (2-3 octombrie).

Deci daca stai in unul din orasele inscriptionate mai sus, ori prin vecinatati, ori daca tragi o fuga pana acolo, ai sanse la zbor pe deasupra citadelei. Ca sa-ti faci insa rost de un loc in nacela trebuie sa mergi la un Orange Shop ori Orange store din orasele unde opresc baloanele. Completezi un talon de participare pana in vinerea saptamanii cu zborul. In week-end zbori. Un reporter si un fotograf de la Adevarul vor fi cu tine in nacela, asa ca ai sanse sa-ti vezi povestea in Adevarul ori pe paginile special create pe Twitter si Facebook.

Si se mai poate castiga ceva: un zbor deasupra Bucurestiului in week-endul 9-10 octombrie. Pentru asta tre sa faci niste fotografii misto cu baloanele Orange, le pui aici:  http://www.facebook.com/orangeromania si-ti convingi cati mai multi prieteni sa le voteze. Cei 3 care strang cele mai multe like-uri, au castigat zborul.  Pentru cei extra-Bucuresti transportul e asigurat de Orange.

Sa inchei cu una personala: pe cuvant ca cele mai frumoase vise ale mele sint alea in care zbor. Io personal, fara aparate care sa ma aeropurteze. N-am zburat niciodata cu un balon da’s convins ca ar fi sublim. Imi place teribil sa zbor cu avionu’. N-am zburat cu elicopterul dar nu m-as da inapoi. Nu m-as baga insa nici mort la un zbor cu racheta, in Cosmos – vorba aia, ca mi-e frica de spatiile alea nemarginite. Poate vine Vader si ma papa.

Mataluta-ti place sa zbori?

© 2019 Dono

Theme by Anders NorénUp ↑