Si ne-am revazut cu bine

Mari emotii mari, azi m-am reintalnit cu draga mea Doamna de Fier. S-a operat la ochi saracuta, zicea ca nu mai vedea mai nimic. Au urmat doua luni de convalescenta pentru ea, panica pentru noi. Ne era (mie si sotiei) teama ca o pierdem. Face deja parte de familie, nu e numai cea mai grozava menajera din lume. Desi ne avertizase ca e posibil sa nu mai putem colabora – printre recomandarile post-operatorii se numarau interdictia de a ridica ceva, orice, interdictia de a se apleca undeva, oriunde si de a sta in praf. Chestiuni elementare pentru o menajera. Chiar si pentru ea, The Ultimate Menajera.

Noi am fost in faza de negare. Nu am putut accepta cele spuse de ea. I-am urat succes la operatie, am intrebat-o daca o putem ajuta cu ceva, i-am mai dat telefoane, am verificat starea ei de sanatate in timpul recuperarii, i-am spus sarbatori fericite la fiecare sarbatoare mai mult sau mai putin importanta. Intre timp am refuzat sa cautam o alta menajera. Pentru ca dupa Doamna de Fier NU mai exista o alta menajera. E ca si cum ai trece de la Ferrari la … nu stiu. La trotineta. Eram siguri ca o oricare alta prestatoare de asemenea servicii ne va starni furia, dezamagirea, indignarea. Ne-au trecut destul de multe prin casa, stim ce pot. Stai ca mint… Am avut o tentativa, inainte de Paste. Am vrut sa respectam traditia cu-curatenia generala. Noi sintem prea mult la serviciu, ajungem acasa prea distrusi ca sa ne mai apucam de lustruit parchet si geamuri. Si am incercat sa o solicit pe menajera vecinilor. Am intrebat-o daca are o zi libera si pentru noi, pana in Pasti. Mi-a zis ca nu. Nici dupa Pasti? Mi-a zis ca nu.  Am mai intrebat-o, total ironic, doar daca-mi poate face o programare pentru 2010. Nu a inteles gluma, era clar ca nu ne potriveam.

Si am continuat sa ne rugam pentru sanatatea Doamnei de Fier. Intre timp in casa aveau loc fenomene paranormale. Praful se strangea mult mai repede decat in mod normal. Noi rasturnam mult mai des recipiente pline cu chestiuni lichide sau solide. Prin camere se formau valatuci. Ca valatucii aia din filme, sulurile suflate de vant prin desert. Ma simteam ca in Bonanza. Ciudat, dar in ultima vreme am inceput sa colectionam si cactusi, Texasul era la noi acasa. Mai lipsea sa apara de sub pat un sarpe cu clopotei iar de sub bufetul din bucatarie doi scorpioni. Deci jale mare.

Bineinteles ca am intervenit in caz de necesitate. Cu aspiratorul, cu mopul, cu injuraturi. Mai bine aruncam o mana sa seminte in sufragerie, pe praful format, si-mi cresteam un gazon de toata frumusetea. Dar rugile ne-au fost ascultate. Doamna de Fier a avut o recuperare miraculoasa. Iar azi ne-am vazut.

Ne-am intalnit la Coltul Indragostitilor, cum ii spune ea. Am ajuns mai repede, ca un indragostit care-si revede draga inimii dupa prea multa vreme. Pentru ca nu putem sa astept minute bune in sosea, cu avariile, am tras vreo 10 metri mai departe. Si spionam statia de tramvai unde coboara ea de obicei. A venit tramvaiul, am vazut-o coborand si apoi tulind-o intr-o mare viteza spre o masina argintie. A mea e neagra… Fuck! Operatia nu i-a reusit… Nu mai distinge nici culorile… Tragedie. Am demarat ca un pilot de formula 1, sa ajung repede la ea, sa nu urce in masina strainului. Am ajuns chiar cand se “desprindea” de portiera necunoscutului. Am claxonat-o, m-a vazut, sarumana, ce ma bucur ca va vad, ma tradati cu un alt barbat?! Glumeata cum e mi-a raspuns indata: Nu, doar am intrebat cat e ceasul, ma temeam ca am intarziat la intalnirea noastra…

A luat loc in spate, cum obisnuieste ea, am plecat spre casa. Eu faceam conversatie de rutina, o intrebam despre operatie, despre medici, despre recuperare. Ea raspundea monosilabic. M-am uitat in oglinda retrovizoare si am vazut ca ma studiaza cu atentie. Si o aud zicand:”Vai dar ce bine va sta cu barbuta aia… Sinteti dichisit!”

Fuck! Doar acum vede ca am “cioc”?! Il am de vreo 12 ani… Atat de oarba era?! Si totusi facea curatenie atat de bine?!

– Doamna, dar l-am avut intotdeauna…
– Da?! Inseamna ca nu era scos in evidenta atat de bine… Cred ca l-ati aranjat sau ceva…

I-am zambit.

– Ma bucur ca v-a reusit operatia. Si aveti dreptate. L-am aranjat pentru dumneavoastra!

A zambit si ea.

Iar acum sintem toti fericiti. Eu, Doamna si sotia. Splendidul nostru “menaj a trois” intra intr-o noua etapa.

“Serialul” Doamna de Fier va este oferit de colegele ei de la www.cautamenajera.ro